Linkuri accesibilitate

Victor Parlicov: „Foarte multă politică în jur și prea puțină discuție profesională...”


Interviul dimineții cu Victor Parlicov despre securitatea energetică prin prisma aprovizionării cu electricitate.

Securitate energetică înseamnă în primul rând fiabilitatea livrărilor de curent electric, este convins interlocutorul nostru matinal de astăzi. Numai că aici Republica Moldova este de departe mult prea vulnerabilă, mai vulnerabilă chiar decât în ceea ce ţine de

Victor Parlicov

Victor Parlicov

gazele naturale. Vorbim cu un expert în energetică, Victor Parlicov, care condus până nu demult Agenţia naţională de reglementări a domeniului.

Europa Liberă: Dvs., spre deosebire de mine, de exemplu, aveţi privilegiu să ştiţi din interior cum stau lucrurile. Judecând, iată, după felul cum ne-am mişcat în ultima vreme, credeţi că vom avea în curând linii de conexiune cu Romania, adică cu UE?

Victor Parlicov: În curând cu siguranţă că nu! Asta este cert. Pentru a fi posibile aceste proiecte este încă foarte, foarte mult de lucru. În primul rând, la noi în privinţa asta s-a pus carul înaintea boilor. Mai întâi s-a semnat un memorandum cu BERD cu privirile la finanţarea liniei de interconexiuni cu România, Bălţi-Suceava, ceea ce s-a întâmplat prin anii 2009-2010, adică au trecut deja 4-5 ani de zile de atunci şi nu s-a construit niciun metru de linie.

Mă rog, au mai fost puţine progrese: a fost făcut un studiu de prefezabilitate, dar cred că prea mult durează un studiu de prefezabilitate - să-l faci patru ani de zile nu cred că e corect. După asta şi-au dat seama că cu o linie nu rezolvi problema. Risc aici să intru în detalii tehnice, dar sunt două posibilităţi în care ne putem interconecta cu România: una presupune conectarea sincron şi pentru asta ar trebui minim trei linii, pentru că acestea sunt criteriile ENTSO-E din UE din care face parte România şi sistemul românesc de transport a Energiei Electrice...”

Europa Liberă: ... şi din care nu face parte deocamdată Republica Moldova...?

Victor Parlicov: „Corect, din care nu facem parte noi. Dar asta presupune că noi ne integrăm cu sistemul românesc, ne sincronizăm cu ei, dar ne decuplăm de sistemul ucrainean. Sistemele aceste nu sunt total compatibile - noi nu putem rămâne şi cu sistemul ucrainean, şi cu cel românesc. Deci conexiunea sincronă la România ar însemna că ne deconectăm de Ucraina în regim sincron.

Europa Liberă: Şi asta ar însemnă trei linii. Acum, mai există şi altă modalitate?

Victor Parlicov: Exact. Există şi altă opţiune şi ea presupune că noi păstrăm legătura sincronă cu Ucraina şi ne conectăm asincron la Romania. Şi asta ar presupune, pe lângă linii, şi staţii „back to back”, deci staţii de transformare a curentului alternativ în continuu, iar apoi înapoi în alternativ - pentru a fi posibil transferul de energie electrică între două sisteme nesincronizate.

Europa Liberă: Care ar fi varianta preferabilă pentru ca Moldova să se simtă în sfârşit în siguranţă?

Victor Parlicov: În opina mea, absolut cert este că noi trebuie să mergem pe varianta conectării asincronice. Noi trebuie să păstrăm posibilitatea de cumpărare a energie electrice atât din est, cât şi din vest. Asta ne-ar oferi pârghii mai multe de negocieri, mai ales că pentru conectarea sincronă noi trebuie să construim trei linii care costă scump.

Conectarea asincronă la sistemul românesc ne-ar permite o flexibilitatea mai mare...

Pentru conectarea asincronă este suficientă o linie, sau două linii, dar evident că e foarte scumpă staţia „back to back”. Ca investiţii sunt aproximativ egale opţiunile, dar din punctul de vedere al flexibilităţii şi al posibilităţii de manevră între două pieţe, sigur că conectarea asincronă la sistemul românesc ne-ar permite o flexibilitatea mai mare.”

Europa Liberă: Dar cât de mare ar trebui să fie această investiţie, pentru că mulţi probabil se gândesc că, din moment ce nu se schimbă lucrurile şi avem iată zeci de ani probabil de când vorbim de linii peste Prut şi ele nu exista, probabil e vorba de bani mulţi? Sau există alte motive din care nu se construiesc?

Victor Parlicov: „Banii niciodată nu sunt o problemă, dacă ştii să îi atragi, dacă explici investitorului pentru ce atragi banii şi cum îi va recupera. Mai mult de atât, Republica Moldova a beneficiat, cel puţin aşa s-a declarat: că noi o să beneficiem de suport internaţional în mărime de peste 2,6 miliarde de dolari.

Vreau să vă spun că proiectele astea în sumă toate nu cred că costă mai mult de zece procente, sau poate puţin peste zece procente din această sumă. Şi dacă noi ne formulăm priorităţile în aşa mod, încât o problemă fundamentală pentru existenţa statului Republica Moldova - securitatea energetică (pentru că în lumea de astăzi securitatea energetică în primul rând e electricitatea.

Gazul, alte surse, pot fi înlocuite cu electricitatea, invers nu merge) şi atunci, dacă noi pe o problemă fundamentală de existenţă a Republicii Moldova ca stat suveran nu am pus nici zece procente în volumul de suport pe care l-am solicitat de la partenerii externi, asta este modul în care ne-am formulat priorităţile. Şi doar pe noi trebuie să dăm vina. Nu sunt de vină partenerii externi.”

Europa Liberă: Trecutul este trecut. Dacă ne uităm în viitor totuşi, dvs. vedeţi potenţial de unde ar putea lua Moldova bani pentru construcţia liniilor?

Victor Parlicov: „Absolut. Dincolo de finanţările pe care putem să le atragem în formă de granturi sau credite pe termin lung, multe state obţin aceste finanţări chiar prin tarif. Dacă este vorba de un proiect de importanţă strategică naţională. Vă asigur că investiţia aceasta s-ar amortiza în treizeci, patruzeci de ani, iar impactul tarifar nu va fi foarte semnificativ.”

Europa Liberă: Adică tarifele nu ar creşte foarte mult, asta vreţi să spuneţi?

Victor Parlicov: „Sigur că vor creşte, dar nu foarte mult. Totuşi, comparativ cu beneficiile de pe urma acestor investiţii, sunt lucruri incomparabile. În plus, noi acuma deja pierdem bani pentru că nu avem aceste lucruri. Avem aşa numitele costuri de oportunitate - nouă, cel puţin, ni se prezintă situaţia în aşa fel, încât, uitaţi-vă, noi nu putem negocia cu Ucraina pentru că ei de fapt sunt singurul nostru furnizor.

Iar cei din Transnistria... ştiţi situaţia cu ei, au făcut o înţelegere şi noi nu avem cum negocia. Dar un studiu al IDIS Viitorul, care va fi probabil reactualizat în curând, a demonstrat că preţul pe piaţa internă din Ucraina este cu peste 20% mai jos decât preţul cu care noi cumpărăm energia electrică din Ucraina. Şi atunci sigur că noi nu putem negocia. Dacă nu ai alte alternative, sigur că e greu să negociezi.

În momentul în care se construiesc aceste linii noi, am putea economisi conform estimărilor cel puţin circa patruzeci de milioane de dolari pe an. Credeţi-mă că liniile acestea se recuperează foarte repede, dacă să privim prin această prismă. Iarăşi: la noi s-a pus carul înaintea boilor: s-a făcut memorandumul cu BERD, prin care s-a spus că, uite, noi construim linia Bălţi-Suceava, după asta mulţi ani de zile nu s-a făcut nimic la acest subiect. După care am aprobat strategia noastră energetică şi strategia energetică nu a spus clar în ce mod noi vrem să ne interconectăm cu sistemul românesc. Nu este răspuns la această întrebare.

În strategie este lăsată liber, adică vom decide ulterior în ce mod ne vom conecta la sistemul românesc. O strategie trebuie să dea răspuns la întrebarea aceasta, altfel nu este o strategie serioasă, pentru că este o întrebare fundamentală. După care în anul 2013, dacă nu greşesc, s-a contractat deja un studiu de la Banca Mondială, care trebuie să dea răspuns la întrebarea: în ce mod ar fi cel mai bine, cel mai eficient, să ne interconectăm cu sistemul românesc? Acest studiu trebuie să apară foarte curând, el este în etapa de finalizare şi eu m-aş bucura ca după asta să se meargă pe făgaş normal, când deja ştim cum interconectăm, ştim care sunt soluţiile tehnice şi după asta sub aceste soluţii tehnice atragem nişte bani. Nu cum s-a făcut până acum: mai întâi atragem bani sub un proiect, dar care nu ştim dacă în general va trebui în forma în care l-am desenat.”

Europa Liberă: Studiul despre care ziceaţi a Băncii Mondiale trebuie să spună dacă mergem pe sincronizare sau dacă mergem pe cealaltă formulă... Din ce înţeleg eu, însă, şi pentru o formulă, şi pentru alta o singură linie ar fi insuficient?

Victor Parlicov: „Nu. Deci pentru conectarea sincronă trebuie minim trei linii, iar pentru conectarea asincronă va fi suficientă şi o singură linie, dar şi staţiile „back to back”.”

Europa Liberă: Deci, măcar o linie dacă am construi, deja ne putem, teoretic, uni la sistemul românesc?

Victor Parlicov: „Exact. Dar vreau să accentuez că noi deja avem o linie, dacă e să vorbim pur forma, care face interconexiunea între sistemul din Republica Moldova şi acel românesc. Este linia de tensiune înaltă Vulcăneşti - Isaccea, de 400 de kilovolţi, doar că, iarăşi, aici revenim la discuţia despre vulnerabilităţile noastre strategice: linia această nu este conectată cu Chişinăul, unde este principalul centru de consum, ci ea merge tot la centrala termoelectrică de la Cuciurgan din regiunea transnistreană. Şi iarăşi creează aceleaşi vulnerabilităţi pe care le avem şi la momentul de faţă. Noi la momentul de faţă avem deja şapte linii de interconexiune cu Ucraina, dar dintre care şase trec prin Transnistria. Din acele şase, patru sunt interconectate la nodul acela energetic de la centrala termică Moldovenească.”

Europa Liberă: Deci, dacă înţeleg eu corect, este o dependenţă triplă de centrala de la Cuciurgan?

Victor Parlicov: Corect, din punct de vedere infrastructural (şi la asta probabil că s-a referit dl Sturza atunci când a făcut comentariul său pe FB). Cei care spun acum că , uitaţi-vă, nu ne facem noi prea vulnerabili faţă de centrala termoelectrică de la Cuciurgan, că ne rămâne acum doar un furnizor...

Oameni buni, noi suntem vulnerabili în faţa lor de douăzeci şi ceva de ani. Noi de douăzeci şi ceva de ani trebuia să ne rezolvăm problema aceasta. Dacă nu am rezolvat-o, să ne văicărăm acum, în ajun de iarnă, neavând alte alternative, e prea târziu. Trebuie să-ţi faci infrastructura... Şi iarăşi: dacă ar fi interconectat Vulcăneşti-Isaccea la Chişinău (asta ar însemna construcţia liniei Vulcăneşti-Chişinău de tensiune înaltă), staţia „back to back” se poate pune şi la Vulcăneşti. Dacă se merge pe ideea de a se conecta „back to back”-ul pe altă linie decât Vulcăneşti-Isaccea, o opţiune ar fi Bălţi-Suceava, atunci undeva pe linia Bălţi-Suceava ar trebui de pus „back to back”-ul. Dacă se merge pe altă opţiune, să admitem Străşeni-Ungheni-Iaşi, sau Chişinău-Huşi, prin partea mai de sud, acolo s-ar putea pune staţia. Deci sunt opţiuni, dar ele trebuie toate analizate. Studiul Băncii Mondiale trebuie să dea un răspuns la întrebarea aceasta şi abia după va deveni clar ce linii vom construi noi, unde va fi „back to back”-ul şi de câte investiţii va fi nevoie pentru asta.”

Europa Liberă: Eu îmi amintesc nu demult o discuţie foarte activă: fusese aici ministrul energeticii din România şi toţi oficialii de la Chişinău, în frunte cu Premierul Iurie Leancă, vorbeau despre faptul că din anul 2015 vom putea procura curent din România. La ce se refereau ei, dacă linii practic nu avem?

Victor Parlicov: „Eu nu ştiu la ce se refereau. Dl. Leancă, spre regret, nu este specialist în domeniul energetic şi probabil operează cu informaţia care i se oferă, aşa cum i se oferă. Noi putem procura şi am procurat şi în trecut energie electrică din România, doar că prin infrastructura existentă putem să o facem doar în volume foarte mici, în zone izolate... Pentru că noi avem linii de tensiune medie - de 110 kilovolţi - între sistemul românesc cu cel moldovenesc. Este vorba despre Cioara-Huşi, Iaşi-Ungheni, Costeşti-Stânca şi (nu sunt sigur dacă s-a finalizat) Fălciu-Goteşti. Deci, patru linii cu capacitatea relativ mică care ar putea livra unei zone la hotar. Exact cum este cu gazoductul Iaşi-Ungheni - o zonă izolată de pe teritoriul Republicii Moldova va putea primi gaze din România.

Dar asta nu rezolvă problema securităţii energetice. Exact aşa e şi cu electricitatea - fără investiţii suplimentare, adiţionale, de proporţii, problema nu va fi rezolvată şi nici nu poate fi rezolvată. Din cauza aceasta eu bănuiesc că e foarte multă politică în jur şi foarte puţine discuţii, să spunem aşa, profesioniste. Problema va rămâne nerezolvată atâta timp cât nu vom face investiţii.”

Europa Liberă: Şi ultima întrebare – de ce nu am rămâne aşa cum suntem?

Victor Parlicov: „În primul rând, aşa după cum am spus, o interconexiune cu sistemul românesc, mai ales una asincronă, ne-ar permite să negociem mai bine. Deci, noi am avea alternative, în momentul în care ai alternative ai alte pârghii de negocieri. Asta este unul.

Doi: atât România, cât şi Ucraina sunt ţări excedentare în capacităţi de generare. Din această cauză la dânşii preţul de piaţa acum sunt foarte joase, ridicol de joase. Orice centrală termoelectrică pe care am vrea s-o construim pe teritoriul Republicii Moldova, cât de eficientă nu ar fi ea, niciodată nu va fi competitivă cu costurile energiei pe piaţa angro din România şi din Ucraina. Din cauza aceasta, atunci când vorbim despre securitatea energetică în Republica Moldova, o opţiune cu mult mai sănătoasă ar fi (în loc să construieşti un mega CET cum propune Ministerul Economiei în Chişinău, în baza sistemului de încălzire centralizat, care va genera energie mult mai scumpă decât există în România şi Ucraina) să ne interconectăm la sistemul românesc, să avem alternative, să procurăm din mai multe surse energia electrică în mod fiabil, iată asta ar înseamnă în cazul Republica Moldova cea mai bună opţiune strategică de asigurarea securităţii energetice.

O bună parte de vreme argumentul principal de ce nu se construiesc linii era că în România preţul oricum este mai scump. Din 2011 preţul a început să scadă şi a scăzut vertiginos în România. Şi acum preţul de piaţa din România este de circa de 5,5- 5,7 cenţi, pe când noi cumpărăm cu 6,8 cenţi din Ucraina. Sunt diferenţe de preţuri enorme. Şi atunci sigur că îi vorba deja de un interes imediat: deja nu construim liniile că în perspectivă, poate, cumva, cândva, va fi mai ieftin, ci este vorba de faptul că azi, dacă aveam liniile acestae, deja puteam procura energia cu mult mai ieftin decât o procurăm acum.

Dar, iarăşi, la asta trebuia de gândit douăzeci de ani. Acum, în ajun de iarnă, să vorbim despre faptul că, uite, ne facem prea vulnerabili faţă de centrala termoelectrică de la Cuciurgan este prea târziu - noi suntem vulnerabili deja de douăzeci şi ceva de ani. De facto ei, dacă vor, ne deconectează şi astăzi. Infrastructural ei au toate pârghiile să ne deconecteze şi noi nu vom putea face absolut nimic. Am rămâne pe o singură linie de tensiune înaltă care nu trece prin Transnistria - linia care vine de la Dnestrovsk, de la nord de la Ucraina, şi se duce înspre Bălţi. În realitate, toată Moldova s-ar stinge. Pentru că la energia electrică e aşa: nu poate vecinul să aibă, şi tu să nu ai. Cade tot sistemul. Dacă ei vor tare să ne-o facă, ne-o fac. Altceva că Ucraina nu o să le dea voie, pentru că ar rămâne vulnerabilă Odesa din cauza aceasta - deci, sunt mai mulţi factori, inclusiv politici - dar din punct de vedere tehnic, dacă şi-o propun cei din Tiraspol, ei pot să ne deconecteze. Şi aceşti douăzeci şi ceva de ani, noi, ştiind acest lucru, nu am făcut absolut nimic. Asta mă pune pe mine în gardă. Înseamnă că nu este voinţă, înseamnă că ne aranjează situaţia aşa cum este ea?”

XS
SM
MD
LG