Îngrijoraţi de riscul de a rămâne fără gaze ruseşti, dar şi pentru a face economii, tot mai mulţi proprietari de case pe pămînt din R. Moldova îşi cumpără centrale pe bază de biocombustibil. Producătorii de cazane atestă dublarea vânzărilor faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Specialiştii afirmă că brichetele din resturi de lemne pot fi folosite, la nevoie, şi într-o sobă obişnuită. Cum se pregătesc oamenii să înfrunte iarna geroasă cu care ameninţă Rusia, aflaţi din reportajul Valentinei Basiul.
Linia de producere a brichetelor din rumeguş din comuna Ghidighici, cunoscută mai cu seamă graţie lacului întins de-a lungul șoselei spre Ungheni, i-a adus localității un plus de popularitate. În scurt timp după lansarea din 2013, despre această minifabrică s-a aflat în toată ţara. Proprietarii întreprinderii afirmă că anul acesta nu reuşesc să facă faţă comenzilor. Îşi face efectul criza de cărbune din regiune şi ameninţările Rusiei de a sista livrările de gaze pentru Europa.
Iată ce povestește Viorel Tenti, unul dintre fondatorii afacerii:
„Numai anul acesta s-au vândut, cred că, foarte multe cazane. Noi avem cunoştinţe, relaţii, cu magazinele care vând cazane. Ei, iarăşi, cum vând cazanul, ne dau şi clienţi pentru brichete. Pentru că cum face un om simplu: «Oau, e cazan, e eficient îmi cumpăr!». Nu se gândeşte ce-o să pună în cazan, cum am făcut şi eu primul an”.
Viorel Tenti este medic de profesie şi are casă pe pămînt. În urmă cu trei ani a decis să-şi pună o instalaţie pe bază de biocombustibil. A descoperit însă că pe piaţă nu erau brichete. Atunci a decis, împreună cu doi prieteni, să pornească afacerea. Astăzi în Republica Moldova activează mai mulţi producători, dar cererea continuă să fie mare întrucât interesul pentru combustibilul ecologic creşte. Viorel Tenti spune că deoarece brichetele din resturi din lemn pot fi folosite şi în sobe obişnuite, oamenii de prin toate raioanele Moldovei au început să le cumpere, pentru a le utiliza în caz de necesitate.
Actualmente fabrica de la Ghidighici folosește resturi de lemne, inclusiv crengi, care altă dată putrezeau pe coclauri. Viorel Tenti spune că următorul pas va fi utilizarea resturilor de pe plantațiile de viţa de vie, cărora ţăranii de la Orhei le spun „ripca”, iar cei din Soroca „hălăciugă”.
Interesul pentru centralele pe bază de biocombustibil a fost încurajat printr-un program de subvenţionare din fonduri europene. Anatol Fală, din Chişinău, este unul dintre beneficiarii de subvenții. El şi-a procurat centrala cu 3.500 de euro, dar o treime din suma investită a recuperat-o prin intermediul acestui program. Acum el este mulțumit că nu mai depinde de gazele ruseşti, care s-ar putea termina în momentul cel mai nepotrivit.
„Dacă încălzeam cu gaz încăperea de 170 de metri pătraţi, pe lună m-ar fi costat 4.000-4.000 şi ceva de lei. Peleţii pe care o să-i procur şi am procurat deja mi-ar ajunge 1.800-2.000 de lei. Tot depinde de regimul de lucru al cazanului, fiindcă singur îl poţi programa”.
Şeful unei companii care fabrică instalaţii pe bază de biocombustibili, Andrei Mereacre, îmi spune şi el că în această toamnă centralele pe bază de biocomasă sunt la mare căutare. Dovada sunt vânzările care s-au dublat faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut.
„Anul acesta este un interes sporit pentru cazanele pe bază de combustibil solid, în special la cazanele pe biomasă, ce vorbim pelete, brichete, preponderent brichete. Probabil este vorba de programele care acum merg finanţare şi nu prea puţin important este criza actuală politică din Ucraina, presupunem noi. Chiar furnizorii ne spun că Ucraina are foarte mari solicitări, ceea ce ne stopează şi nouă livrările parţial”.
Sînt oamenii îngrijoraţi că nu vom avea gaze la iarnă?
„Da, mulţi oameni sunt îngrijoraţi de acest lucru. Asta se simte foarte mult. Mulţi oameni chiar vin şi cumpără cel mai simplu cazan, doar ca să aibă o alternativă în caz că se întâmplă ceva”.
Prin Proiectul Energie şi Biomasă, finanţat de UE şi PNUD Moldova, au fost subvenţionate 500 de centrale termice şi au fost lansate 30 de afaceri în sectorul de producere a combustibilului ecologic. Dar paralel cu acest proiect, s-a dezvoltat foarte mult şi sectorul privat, mulţi oameni procurându-şi centrale pe cont propriu.
Expertul în dezvoltarea afacerii în cadrul Proiectul Energie şi Biomasă, Nicolae Zaharia, spune că situaţia geopolitică le-a sporit interesul oamenilor pentru biocombustibil. În viziunea lui, pentru a acoperi acest val de cerere, Guvernul ar trebui să intervină pentru a crea instrumente de stimulare financiare, cum ar fi: „produse bancare care ar fi interesante pentru gospodăriile casnice sau instrumentele fiscale, care ar putea permite importatorilor să nu plătească TVA, de exemplu, sau să plătească o anumită cotă care să le permită o scădere de preţ şi o creştere a atractivităţii investiţiei în sectorul dat”.
De multe ori îi auzim pe politicieni căinându-se că Republica Moldova nu are zăcăminte pentru a-şi asigura securitatea energetică. Practicile tot mai populare de folosire a biomasei, abundente şi lăsate de izbelişte, îi contrazic fără drept de apel.
