Linkuri accesibilitate

România ca nou „punct de intersecție” în regiunea Mării Negre


Exerciţiile militare internaţionale Sea Breeze 2014 în apropiere de Odesa, 8 septembrie 2014

Exerciţiile militare internaţionale Sea Breeze 2014 în apropiere de Odesa, 8 septembrie 2014

În dialog cu Sabina Fati, pe marginea ultimei analize Stratfor despre rolul României în regiunea Mării Negre.

În mai multe analize recente şi luări de poziţii publice, George Friedman, fondatorul organizației americane Stratfor, pare să sugereze că, după agresiunea rusească din Ucraina, România ar trebui să-şi asume un rol mult mai important, cea de lider, în strategia securităţii de la Marea Neagră. Am întrebat-o pe corespondenta Europei Libere la Bucureşti, Sabina Fati, ce ar însemna un astfel de rol.

Sabina Fati: „Trebuie să începem prin a spune că înainte de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, americanii deschiseseră deja o bază militară pe malul Mării Negre - nu ştiu dacă neapărat, anticipând dorințele Federaţiei Ruse de a se extinde spre Vest, sau dacă, pur şi simplu, din dorinţa NATO de a se extinde spre Est. Cert este că această bază militară care se află pe malul Mării Negre, la Kogălniceanu, a reprezentat ulterior şi capul de pod al retragerii militarilor americani din Afganistan. Bază americană este total dotată cu armament, ea poate să adune în ea o mie de militari şi ca atare este funcţională de mai bine de doi ani. Dincolo de această bază militară, în România mai exista, tot înainte de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei şi de anexarea Crimeii, proiectul scutului antirachetă, care va fi gata anul viitor şi care este amplasat în sudul ţării, la baza de la Deveselu. Acest scut a fost conceput înainte ca Rusia să-şi manifeste dorințele expansioniste spre Vest. Aşadar, România cumva era asigurată cu aceste baze împotriva oricărei acţiuni neprietenoase, dar fireşte că după cele întâmplate în Ucraina importanţa ei la Marea Neagră şi pe flancul estic al NATO a crescut.”

Europa Liberă: George Friedman spune că acum este vremea României să-şi ocupe locul în lume, să nu se mai gândească la ea ca la o victimă, că România ar avea nevoie de o strategie internă clară şi de hotărârea de a o aplica. Ce crezi că are în vedere?

Sabina Fati: „Sunt două lucruri de spus: în primul rând că e nevoie de stabilitate internă în România şi de actori credibili la nivel înalt. Aici avem deja câteva semne de exclamare pentru că nu ştim ce ne va aduce campania electorală şi ce ne vor aduce alegerile din noiembrie, alegerile prezidenţiale. Pe de altă parte, rolul pe care România îl joacă în NATO şi în UE - cele două mari instituţii din care face parte – nu este deloc vizibil, cel puţin până acum. E adevărat că Statele Unite au o strategie mai veche la Marea Neagră, şi România are o strategie veche, de 10-15 ani, la Marea Neagră, dar în afară de aceste strategii care sunt pe hârtie nu s-a întâmplat nimic până la anexarea Crimeii. Din acel moment, vase americane vin în Marea Neagră, acostează în postul Constanţa, stau 21 de zile, atât cât le permite Convenţia care stabileşte circulaţia navelor militare în Marea Neagră, şi după aceea pleacă şi vin alte nave şi tot aşa. Acest lucru dă un sens de credibilitate, dar pe de altă parte baza militară de la Kogălniceanu este singura bază militară americană, deci putem să o considerăm NATO, în Marea Neagră. Importanţa României din acest punct de vedere creşte şi probabil vor creşte şi investiţiile pe care Statele Unite le vor face aici. Întrebarea este dacă actorii la nivelul cel mai înalt din România sunt pregătiţi să răspundă acestor necesități de securitate ale Europei. Pentru că în acest moment avem un premier care este favorit în cursa prezidenţială şi care are slăbiciuni pentru Beijing. Recent, ministrul apărării din România s-a dus la Beijing şi a discutat despre un acord aprofundat militar între Bucureşti şi Beijing. Pe de altă parte, am văzut că în conflictul juridic legat de compania rusească Lukoil premierul a luat partea companiei ruseşti împotriva justiţiei. Deci avem câteva falii care se mişcă în politica internă şi care ar putea să ridice unele semne de întrebare în strategiile aliaţilor, care sigur se bazează pe România ca pe un aliat important. Întrebarea este dacă după ce se termină campania electorală, viitorul preşedinte ar putea să păstreze această axă Bucureşti-Washington, Bucureşti – Bruxelles, Bucureşti – NATO la acelaşi nivel pe care l-a proiectat Traian Băsescu începând cu 2004.”

Europa Liberă: Cum ar trebui să ne raportăm la analizele Stratfor? Nu sunt un punct de vedere oficial al Casei Albe. Sau totuşi ne putem uita la ele ca la ceva ce nu poate spune diplomaţia?

Sabina Fati: „Cred că e vorba mai degrabă de o anecdotă că Stratfor ar reprezenta într-un fel viziunea CIA. E mai mult o poveste, presupun, pentru că toate analizele lor se bazează pe surse deschise. Nu am găsit informaţii pe care să ni le livreze Stratfor şi care să nu fi fost înainte în discuţia publică. Sunt analize bine făcute, multe dintre ele însă apar cu întârziere faţă de cele publicate în est, dar această mitologie sigur că a făcut ca să aibă un oarecare succes în Europa de Est, dar nu numai. Analizeze lor sunt foarte cotate şi în Asia, dar pe de altă parte nu există informaţii care să nu fi fost publice. Meritul lor e că pot să le pună cap la cap şi să le scrie într-o modalitate jurnalistică interesantă, dar nu ne oferă noi date. Poate că unele puncte de vedere ale lui Friedman sînt interesante, dar spre exemplu acesta cu lidership-ul României la Marea Neagră trebuie luată cumva sub semnul întrebării, pentru că România este importantă, deţine baze militare americane, dar nu este singura putere, nu este singura ţară NATO la Marea Neagră şi nici nu are cel mai mare litoral. Din acest punct de vedere Turcia joacă un rol extrem de important şi sigur că strategii americani se gândesc să balanseze poziţia Turciei de mare putere la Marea Neagră şi de deținătoare a cheilor de intrare, cu acest nou punct de intersecție care este România.”

XS
SM
MD
LG