Legea aşa-numiţilor „agenţi străini” a provocat în Rusia, dar mai ales în afara ţării multe discuţii privind libertatea de acţiune a organizaţiilor neguvernamentale. Pentru că ONG-urile, în baza noii legi, trebuie să se declare „agenţi străini”, cu toate conotaţiile negative care decurg din această denumire, în caz să sunt parţial sau total finanţate din străinătate. În prezent, una din victimele acestei legi ar putea fi „Memorial” – cea mai veche organizaţie pentru apărarea drepturilor omului din istoria scurtă a Rusiei post sovietice. Un rezumat al relatării corespondentei Europei Libere, Dasy Sindelar.
Şeful Consiliului Prezidenţial pentru Drepturile Omului a declarat luni că nu vede nici un motiv pentru ca organizaţia „Memorial” să fie închisă. Mihail Fedotov contrazice astfel Ministerul Justiţiei care a cerut Curţii Supreme să decidă închiderea organizaţiei. Dosarul a fost acceptat şi cazul va fi dezbătut pe 13 noiembrie. Fedotov a cerut şi amânarea acestei şedinţe până după 19 noiembrie, când „Memorial” va anunţa o serie de schimbări administrative, care ar putea veni în întâmpinarea cererilor Ministerului justiţiei.
Organizația a fost creată la sfârșitul anilor 1980, în era sovietică a președintelui Mihail Gorbaciov, iar printre fondatori se numără renumitul disident și laureat la premiului Nobel pentru Pace, Andrei Saharov.
Lăsând la o parte valoarea istorică, în ce constă importanţa organizaţiei „Memorial” ? Iniţial, Memorial a fost creat pentru a documenta crimele erei sovietice şi în general, pentru a analiza critic istoria sovietică.
Se vorbeşte de 15 până la 20 de milioane de victime ale regimului sovietic, iar în 1990, Memorial a ridicat primul monument în memoria acestor victime. Era şi unul din primele monumente din Europa de est.
În 1991, Memorial a jucat un rol central în formularea şi adoptarea legii prin care sunt reabilitate victimele represiunii politice. De atunci, timp de 20 de ani, organizația a documentat soarta a peste două milioane cinci sute de mii de persoane dispărute sub regimul sovietic, iar arhivele organizaţiei Memorial sunt unele din cele mai importante din Rusia pe această temă. În 2008, poliţia a confiscat toată arhiva online, care însă a fost reconstituită.
În 1991 s-a deschis şi centrul Memorial pentru Drepturile Omului care a devenit unul din principalii avocaţi ai drepturilor omului în Caucazul de nord, în timpul celor două războaie cecene. În 2000 a deschis un birou la Groznîi, pentru a cerceta miile de cazuri de civili care continuau să fie răpiţi, torturaţi sau dispăreau în campaniile de „epurare” lansate de miliţiile locale sau armata rusă. În 2008, biroul a fost închis, după asasinarea uneia din liderele acestuia, dar Memorial continuă să documenteze abuzurile comise în Cecenia. Şi să publice zilnic informaţiile pe care le are.
Memorial se implică activ şi în menţinerea vie a memoriei istorice, o activitate complicată mult de restaurarea „stalinistă”, care are loc în Rusia lui Vladimir Putin. A finanţat documentare, colocvii şi dezbateri publice despre crimele stalinismului, organizează tururi ale „crimei” în cartierul Lubianka din Moscova.
În 2003, Memorial a creat şi un centru pentru lupta împotriva discriminării, gândit iniţial să apere drepturile minorităţii roma. Între timp, centrul se ocupă şi de soarta muncitorilor emigraţi din Asia Centrală şi Caucaz, care sunt foarte des victimele atacurilor motivate rasial. Acum se ocupă de tătarii din Crimeea, după anexarea abuzivă a peninsulei la Rusia şi organizează seminarii pe tema rasismului la meciurile de fotbal. În aşteptarea Cupei Mondiale de Fotbal din 2018.
De la înfiinţare, Memorial i-a sprijinit moral dar şi juridic pe oponenţii regimurilor politice aflaţi în închisoare. În Rusia dar şi în ţările din tot spaţiul post-sovietic. Iar recent a adresat preşedintelui Putin scrisori deschise în care protestează împotriva implicării Rusiei în criza din estul Ucrainei.
