Candidații naționaliști se apropiau de victorie după alegerile de duminică din Bosnia, mărind riscul instabilității politice într-o țară încă marcată de distrugerile războiului și aflată la coada listei de așteptare pentru Uniunea Europeană.
Președinția tripartită a Bosniei cuprinde un musulman bosniac, un croat și un sârb și face parte din sistemul politic creat de acordul de pace de la Dayton, mediat de Statele Unite, care a apus capăt războiului din anii 1992-95, soldat cu aproximativ 100.000 de morți.
Fiecare din cei trei membri ai președinției are drept de veto, o prevedere care a contribuit mult la blocarea mecanismului decizional în ultimele două decenii.
Rezultatele parțiale indicau luni victoria limpede a candidatului musulman, Bakir Izetbegovic, care s-a declarat convins că va câștiga încă de duminică seară.
Izetbegovic spunea că l-a depășit cu mult pe al doilea candidat și își exprima convingerea că partidul său va fi „coloana vertebrală” a Federației musulmano-croate, una din cele două entități bosniace, alături de Republika Srpska.
Dragan Covic și Zeljka Cvijanovici au șansele cele mai mari să ocupe locurile rezervate în președinție croaților și sârbilor, ambii fiind politicieni naționaliști. În vreme ce Izetbegovici a făcut campanie pentru un stat puternic și unificat, Covic dorește crearea unei entități croate în Bosnia, separate de musulmani, iar Cvijanovici conduce un bloc politic sârbesc care dorește dezmembrarea Bosniei.
Alegerile de duminică au fost la fel de complicate ca sistemul politic bosniac: alegătorii au votat și pentru parlamentul federal, ca și pentru membrii structurilor care supraveghează cele două jumătăți semi-autonome ale țării: Republika Srpska și Federația musulmano-croată.
În sfârșit, sârbii din Bosnia și-au ales și un președinte regional.
La alegerile de duminică aveau dreptul să voteze 3,3 milioane de bosniaci, dar participarea la vot a fost de numai 54%, și mai scăzută decât la precedentele alegeri din 2010, o tendință care în opinia AFP reflectă dezamăgirea crescândă față de o scenă politică văzută de mulți ca fiind coruptă și ineficientă.
În Bosnia rata șomajului este de 44% iar în luna februarie țara s-a confruntat cu mari proteste de stradă împotriva incapacității guvernului de a stârpi corupția și de a aplica reformele cerute în procesul negocierii aderării la UE.
Săptămâna trecută, Bruxelles a dat publicității noi rapoarte de progres pentru țările candidate sau potențial-candidate, iar Bosnia se află în premieră în coada listei, în ce privește succesele.
Necazurile unei economii prost-conduse au fost amplificate de inundațiile din luna mai, soldate cu pagube evaluate la 2 miliarde de euro, adică 15% din PIB-ul țării.
În mod îngrijorător pentru o țară unde crește o primă generație post-belică, alegerile au părut să confirme scindarea Bosniei pe criterii etnice.
În absența soluțiilor economice, campaniile electorale au fost pline de discursuri naționaliste, mai ales în partea sârbească a Bosniei.
Corespondentul serviciului sud-slavic al Europei Libere, Nedim Dervisbegovici, a scris într-o analiză de știri că alegerile din Bosnia au avut loc într-o atmosferă de disperare și de exasperare față de absența oricăror schimbări pozitive vizibile.
Înaintea votului, agenția de asistență internațională a Statelor Unite, USAID, a lansat o campanie care îi invita pe bosniaci să „voteze sau să sufere” în continuare.
Într-o declarație dinaintea alegerilor UE i-a îndemnat pe bosniaci să-i aleagă pe aceia care pot asigura reconcilierea, refacerea decalajului economic față de alte țări din regiune și apropierea de UE.
Cu toate acestea, scrie corespondentul nostru, nimeni nu a așteptat mare lucru de la scrutin, mai ales că partidele de opoziție nu au convins că ar avea idei mai bune decât cele de guvernământ.
