Linkuri accesibilitate

Textele risipite cu generozitate prin periodice strînse într-un amplu volum de „eseuri conversaţionale”, la Editura Charmides, 2013.

Cei care deplâng condiţia ingrată a poetului silit să facă ziaristică nu au decât să-l citească pe Ion Mureşan, ultimul laureat al Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” (2014), care tocmai şi-a strâns textele risipite cu generozitate prin periodice într-un amplu volum de „eseuri conversaţionale”, Oglinda aburită, Charmides, 2013.

„Ce sunt aceste texte? Să fi inventat Ion Mureşan un gen nou? Sau nu mai contează genul, nu mai există genuri, toate textele pot fi proteice? se întreabă Alexandru Vlad în prefaţă şi tot el va răspunde: Nu trebuie, oricum, să ne alarmăm – majoritatea trimit destul de evident la «eseul conversaţional englez», ceea ce, de altfel, autorul însuşi ne precizează în subtitlul cărţii.” Nu atât genul literar, cât geniul limbii se exprimă plenar prin pana, pardon – mouse-ul, poetului clujean, iar ghirlandele de expresivitate curg gârlă, de-ar fi s-o citez pe aceasta: „Nu ştiu dacă v-aţi dat seama că, în timp ce staţi la fereastra vagonului, privirea dumneavoastră se mişcă asemenea unei vâsle prinse la o barcă: mai întâi se aruncă undeva înainte, apoi trece prin peisaj ca prin apa unui lac, pentru ca în cele din urmă să rămână undeva în spate. Apoi urmează o altă şi o altă rotaţie, o altă, amplă, mişcare de vâslire, (…) pentru ca trenul să înainteze mai repede”. Nu doar efectele verbale transformă aceste texte într-un foc de artificii ziua în amiaza mare, ci şi micile istorii de genul celei a domnului de la Cluj ce-şi cumpără un cal pe care-l urcă în apartament la bloc, unde-l bagă în baie. Întrebat la ce-i trebuie, răspunde: „Nu mi-am văzut soţia de o lună, căci e plecată într-o călătorie. O iubesc. Ei îi plac foarte mult caii. Diseară se întoarce. Primul lucru pe care va vrea să-l facă va fi să meargă la baie, să se spele. Când va deschide uşa de la baie, mă va întreba:

– Ioane, tu ştii că noi avem în baie un cal?

Atunci eu o să-i răspund:

– Desigur.”

Voi încheia cu o frază din eseul Fântâni în acoperişuri ce se referă la un „om ales” care „a practicat toată viaţa «meserii pe verticală»: a acoperit case şi a săpat fântâni” – frază ce poate fi atribuită şi stilului autorului nostru: „Mereu a coborât mai adânc decât morţii şi a urcat mai sus decât viii”.

13 octombrie ’14

XS
SM
MD
LG