Elena Samotiuc este născută la 27 februarie 1973, în orașul Edineț. Absolventa a facultatii de medicina a Universitatii „Nicolae Testimteanu”. A facut stagii in România si Franta. Actualmente este sefa sectiei Recuperare Medicala si Medicina Fizica a Institutului de Medicina de Urgenta.
Luni
Dimineața m-am trezit greu și chiar obosită. E o stare cu care m-am obișnuit deja după weekenduri. Cu frumoase amintiri și emoții pozitive de la Sărbătoarea națională a vinului și a odihnei active cu familia din mireazma codrelor de duminică.
În grabă, revăd ghiozdanul fiicei Alexandra, pregătesc dejunul soțului și la ora 7 plec la serviciu, unde sunt așteptată de pacienți și colegi. Cafeaua o servesc cu colegele cu care împărtășim evenimentele din weekend. Revenirea la serviciu inseamnă totaluri la sfîrșit de nouă luni de activitate clinică: pacienți, proceduri, metode de tratament, rezultate, eșecuri, la toate de dat răspuns și explicații.
Marți
Ziua de muncă începe în ritm normal. În birou, gasesc un coleg discutand cu un pacient, fost coleg al meu de clasă, care din cauza unei boli grave a ajuns la spital. Am fost surprinsă să ne revedem după 25 ani incercand să-i vin în ajutor pentru alinarea suferințelor.
După prînz, mă documentez în privința specificului reglementărilor într-un domeniu de activitate în care mi-a solicitat asistența un coleg de breaslă.
Seara frîntă de oboseală mă cuprinde melancolia și-mi regăsesc liniștea printre culorile firelor de ață din gobilen. Lucrez la chipul Sfantului Nicolae.
Miercuri
Mireasma dimeneții de toamnă mă trezește. Nu-mi este frică de ziua de mîine, pentru că am văzut ziua de ieri și o iubesc pe cea de astăzi. E o zi de toamnă cu o haină noua, mai rugenie, parfumată de frunză ce cade pe cărarea maturată. Eu ador acest oraș.
Copleșită la serviciu de necazurile pacienților nici nu observi cum zboară timpul. Revenirea acasă se lasă ca o veste mare: fetița mă întîlneșta cu rezultate frumoase de la școală, soțul cu un buchet de flori de toamnă cumpărat asa cum spune Lilian de la o bunicuță de la intrarea din magazin. Ador florile.
Joi
Am descoperit atunci cînd iubești viața, viața te iubește și ea la rîndul ei. Așa începe dimineața de joi. Credeam că va fi o zi obișnuită, dar nu a fost să fie. E o zi deosebită pentru familia noastră. La prînz am mers la piață după un buchețel de busuioc, colaci, vinCagor pastoral, fructe si alte delicii.
După orele de muncă l-am invitat pe preotul Alexei de la biserica Sf. Luca pentru a aduce binecuvîntarea Bunului Dumnezeu și a sfințit lăcașul în care locuim. Biserica l-a sărbatorit pe Sf. Ioan Teologul. A fost o seară perfectă pentru noi toți.
Vineri
Zi așteptată de toată lumea și de mine în mod special, pentru că e sfîrșit de săptămînă. Cînd ți se pare că toate problemele au fost rezolvate apare ceva imprevizibil care nu poate fi lăsat pentru altă zi sau saptămînă. Și iarăși cei de acasă, cărora le-am promis că voi veni mai devreme poate se supără, dar mă vor ierta pentru că ziua de sîmbăta o petrec cu familia și toate capătă o altă încărcătura.
Viața este o provocare și asta îmi place. Cred totuși că omul dacă își dorește ceva mult și depune toată silința pentru a atinge un anumit scop, reușește. A fost o săptămînă plină cu de toate, dar parcă mi-aș mai fi dorit ceva...
