Linkuri accesibilitate

Din nou despre problema banilor adunați de asociațiile de părinți pentru școli


Moldova - money, coins, generic, September 11, 2013.

Moldova - money, coins, generic, September 11, 2013.

Legalizându-şi activitatea, asociaţiile părinteşti încearcă să dezmintă reputaţia proastă de paravan pentru banale acte de corupţie.

Procuratura sectorului Râşcani a capitalei anunţă că investighează pretinse colectări de bani de la părinţi, destinaţi pentru cadouri profesorilor. Practica de strângere a banilor, inclusiv prin intermediul asociaţiilor de părinţi este de mai mult timp în vizorul organelor de drept, deşi legislaţia le permite părinţilor să se asocieze în structuri guvernamentale şi să gestioneze după bunul plac fondurile pe care le adună. În pofida neregulilor invocate de procurori, directorii asociaţiilor spun că părinţii ştiu pentru ce este cheltuit fiecare bănuţ. Relatează Tamara Grejdeanu:

Liderii asociaţiilor cu care am reuşit să vorbesc mi-au dat asigurări categorice că părinţii se înscriu benevol în listele celor care cotizează lunar pentru bunăstarea şcolii şi implicit sunt conştienţi de rostul acestor investiţii suplimentare. Pe banii adunaţi de părinţi se fac lucrări de reparaţie, se cumpără materiale didactice, alteori sunt organizate petreceri şcolare pentru copii. Gheorghe Cărăruş, reprezentantul unei asociaţii spune că părinţii îşi asumă anumite nevoi ale şcolii din dorinţă de a ajuta propriului copil, iar după ce au certitudinea că banii sunt cheltuiţi cu chiverniseală, tot mai mulţi aderă la asociaţie:

„Absolut totu-i contabilizat şi părinţii cunosc, pentru că facem adunări permanent, deja avem vreo patru ani de zile de când facem lucrul acesta. Omul a venit şi a plătit, de exemplu o sută de lei, şi a plătit pentru asta cec. Omul vrea, intră în asociaţie, dacă nu vrea, nu intră, nu e nici o problemă. Nu vrea să ajute, înseamnă că aşteaptă de la stat, dar statul nu ajută aşa cum trebuie.”

Cel mai recent studiu prezentat de ministerul educaţiei arată că investiţia părinţilor, prin intermediul asociaţiilor cu statut juridic sau a unor comitete părinteşti, este aproape egală cu partea de contribuţie a statului la educaţia copiilor. Pentru un elev, lunar, statul alocă în jur de 600 de lei.

Veronica Teleucă, mama unei eleve, îmi spune că achită lunar 240 de lei, o parte din ei fiind pentru fondul liceului şi alta pentru cel al clasei. Ea nu pune la îndoială faptul că banii colectaţi de la părinţi sunt un colac de salvare pentru multe şcoli, dar în acelaşi timp, nu este foarte încântată să audă că din aceste fonduri alteori se cumpără şi cadouri scumpe pentru profesori.

Este adevărat că asemenea gesturi, criticate de minister, de regulă sunt iniţiate tocmai de părinţi şi nu de pedagogi. De rând cu această practică reprobabilă, care începe la grădiniţă şi continuă până la ultima treapta a liceului, zice Veronica Teleucă, cei mai mulţi dintre părinţi acceptă să dea bani, fără a cere rapoarte amănunţite despre utilizarea lor. În acelaşi timp, nici cei care adună banii nu se grăbesc să anunţe despre achiziţiile făcute, astfel încât să nu genereze nemulţumiri ori chiar rumori:

„În mare parte nu există transparenţă, cum sunt utilizaţi aceşti bani. Poate în cazuri singulare, poate în câteva licee sau în câteva şcoli se discută şi părinţii sunt implicaţi în procesul decizional, cum sunt utilizaţi aceşti bani. În mare parte acest lucru nu se face, nu se discută mărimea sumelor care sunt colectate, nu se discută destinaţia acestora. Personal, eu de exemplu sunt tot timpul curioasă, dar recunosc că nu de foarte multe ori m-am interesat. M-am interesat numai atunci când m-a ajuns răbdarea, când se spune că trebuie de plătit acolo sau acolo, şi atunci mă întrebam, pentru ce?”

Legalizându-şi activitatea, asociaţiile părinteşti încearcă să dezmintă reputaţia proastă de paravan pentru banale acte de corupţie. Unele au reuşit să o facă, întrucât ţin evidenţă strictă şi transparentă a cheltuielilor, dar cele mai multe, constata procurorii, continua sa activeze păgubos. Concluzia se bazează pe mai multe plângeri semnate de părinţi. În opinia Marianei Gornea, specialistă la Secţia pentru minori şi drepturile omului de la procuratura generală, fondarea de asociaţii părinteşti este o simulare a legalităţi cu consecinţe greu de estimat:

„Noi suntem de părerea că oricât de transparente ele nu ar fi în activitatea lor, oricum caracterul ilicit al lor nu este înlăturat. Asemenea asociaţii nu ar trebui să existe deoarece ele depăşesc cadrul legal. Un oarecare ajutor din partea părinţilor poate că este necesar, dar nu cu implicarea părinţilor cu plăţi fabuloase pentru reconstrucţii, pentru amenajări.”

Încercând să aflu dacă practica colectărilor de bani este una specifică doar şcolilor din Republica Moldova, am ajuns să discut cu mai mulţi părinţi care îşi trimit copiii la şcolile din Italia. Iată ce îmi spune Marina Negară, de curând revenită în Moldova. Copiii ei au frecventat mai mulţi ani o şcoală publică din Roma:

„Minimum era 85 de euro de copil, plus tot, tot ce trebuie la şcoală se cumpără: cărţile, hârtia igienică, stilourile, chiar xerocopiile care trebuie de făcut, tot se cumpără. Vorbim de o şcoală publică, eu dădeam atâţia bani, dar eu nu puteam să duc copilul în clasă,nu puteam să văd ce face copilul în clasă şi unde au fost folosiţi banii.”

Despre cotizaţiile părinţilor, considerate de neînlocuit de managerii şcolilor din Moldova, vorbesc şi cu Ludmila Furtună, stabilită cu traiul în oraşul Parma:

„Nu-i aşa ceva în Italia, nu-i. De la clasa I-a plăteşti taxa de asigurare, dar cărţile, până în clasa a V-a, le dau gratis la copii. După clasa a cincea noi cumpărăm cărţile, dar asta este în baza câştigului părinţilor.”

Actualmente, cele mai multe asociaţii părinteşti au în grijă doar colectarea şi gestionarea de fonduri suplimentare. Experţii din domeniu consideră că asociaţiile ar inspira mai multă încredere dacă s-ar implica în managementul unor proiecte educaţionale complexe.

XS
SM
MD
LG