Linkuri accesibilitate

„Iobăgia era liantul care ținea societatea rusă împreună”. (Valeri Zorkin, președintele Curții Constituționale)

Istoric și cultural, românii, și în România și în R. Moldova, împărtășesc cu rușii o fascinație ambiguă pentru țăran, pentru mujic. Fascinație pozitivă și negativă în același timp. Țăranul este atât purtătorul necioplit al unui nume de hulă, cât și ființa pură și nesofisticată ce concentrează și păstrează toate virtuțile tradiționale.

La români, ambiguitatea se manifestă de pildă în titlul romanului Niște țărani, al lui Dinu Săraru, ca să nu mai vorbim de Moromeții lui Marin Preda.

La ruși, mitologia e uriașă și complexă, trecând prin Tolstoi și Dostoievski, până la Donul liniștit al lui Șolohov. Ambiguitatea termenului de mujic/мужик este limpede și în rusă, unde pe de o parte înseamnă țăran necioplit, pe de alta, în expresii precum настоящий мужык (scris in acest caz cu ы, nu cu и), inseamnă om de nădejde, un macho în bunul sens, masculul alfa care apără tribul. La fel de revelatoare e și derivația celuilalt termen rusesc care desemnează țăranul: крестьянин, etimologic - pur și simplu „creștinul”, moștenire probabil din vremurile când doar clasele de jos erau creștinate, boierii și nobilimea încălecându-i fără nevoia vreunui Dumnezeu.

Iată însă — derapaj îngrijorător în cadrul actualei doctrine Eurasianice a cercurilor Kremlinului — că președintele Curții Constituționale a Rusiei, faimosul Valeri Zorkin (Валерий Зорькин) a publicat în cotidianul guvernului Rossiiskaia Gazeta un articol în care deplânge dispariția sclaviei, a șerbiei, a legării țăranilor de glie, de pământ.

Pentru președintele Curții Constituționale a Rusiei, iobăgia era „liantul” care ținea societatea rusă împreună. Abolirea iobăgiei de către țarul Alexandru al II-lea in 1861, spune el: „a distrus legătura dintre cele două pături de bază ale societății — nobilimea și țăranii” și a slăbit puterea marii Rusii. „Cu toate neajunsurile ei, iobăgia ținea națiunea împreună,” continuă Zorkin.

De aici, urmează teoria, au ieșit tensiunile care au dus la revoluțiile din sec. XX. Judecătorul suprem al Rusiei nu propune în mod direct reintroducerea sclaviei, însă e de presupus că teoria ar găsi ecouri favorabile printre masele ortodoxe care deplâng, în urma propagandei oficiale, grandoarea pierdută a Imperiului.
Pentru guvernanți, reintroducerea servajului ar mai avea un avantaj, cel descris sarcastic în Suflete Moarte al lui Gogol: în caz de vot, ar putea fi folosiți în mod legal și morții… și nu pe ascuns și ilegal, cum se tot face în România.

XS
SM
MD
LG