Linkuri accesibilitate

O săptămână din viața unei directoare de școală românească din regiunea transnistreană


Jurnalul săptămânal cu Maria Roibu.

Născută la 30 octombrie 1958 în satul Bujor, Hîncești. Directoarea Liceului Alexandru Cel Bun, Tighina/Bender. A fost decorată cu cea mai înaltă distincție a Republicii Moldova, Ordinul Republicii. Deținătoare a medaliei Meritul civic și a Ordinul serviciului credincios din România, în rang de comandor.

Luni

Ziua s-a început la miezul nopții, când mergeam în tren de la București spre Chișinău. Am mers toată noaptea, veneam de la Pitești, de la al XIV-lea Simpozion Internațional „Experimentul Pitești-Reeducarea prin tortură”, la care am fost cu doi elevi și o profesoară. Tot drumul am discutat câte crime au făcut și mai fac comuniștii. Vorbeam că Putin cu împrejurimea sa sunt tot atât de cruzi și că peste 20 de ani se va vorbi despre crimele făcute azi. Dimineața am ajuns la ora 9, ne-a întâlnit domnul Munteanu, directorul adjunct.

La Anenii Noi am văzut un accident strașnic, o tânără de 19 ani, cu viteza de 180 de kilometri s-a tamponat cu un microbuz. Fata a decedat pe loc. Doamne, păzește-ne, că suntem mereu în transport! Cu atât mai mult că aducem elevii la școală în fiecare zi.

În mașină aveam cărți cumpărate din România despre deținuții politici. Le-am ascuns în genți, sub haine, ca să nu le sechestreze vameșii transnistrenii. Aici nu era nicio mașină, dar l-am așteptat pe Marcel Cegodar, elev în clasa a XII-a, care este nevoit să facă de fiecare dată la intrare în oraș înregistrare pentru că are viză de reședință în Chișinău, ca să nu-l ia în armata transnistreană.

Am trecut repede pe acasă, am lăsat bagajele și m-am dus la școală. Am discutat cu doamna Chiperi, director adjunct la clasele primare despre întâlnirea cu trei reprezentanți ai Consiliului Europei la liceul din Tiraspol. Au zis că au înțeles și ei că problema școlii e politizată, atunci când li s-a dat copia scrisorii fulger a doamnei Ștanski în care se dădeau indicații celor din administrația locală din Bender să nu semneze contractul de arendă a clădirii în care învață elevii claselor I-V-a.

La ora 18 am venit acasă. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să o sun pe Olesea, fiica, vorbim despre copii. Conectez mașina de spălat. Am început să citesc cartea Monumentele reeducării de Mircea Stancu. Ora 22.30, am terminat de spălat, las de citit cartea, e prea dureros, mă culc.

Marți

Zi norocoasă pentru mine. M-am trezit la 5.30, am înșirat rufele spălate de cu seară, plec la școală. Am descărcat cu directorul adjunct pentru gospodărie detergenții cumpărați încă săptămâna trecută, dar pe care îi aduce domnul Munteanu câte un pic în fiecare zi cu mașina proprie de la Varnița, că altfel nu le trecem.

Ora 8.30, dau analize de sânge pentru TSH, am întâlnit o elevă din clasa a IX-a cu mamă-sa, erau disperate. Merg la medicul endocrinolog și cheltuiesc bani în zadar, nu văd rezultatul, sunt disperate. Trebuie neapărat să-l sun pe domnul Păluță de la București, poate găsește el un medic acolo.

Mă duc la minister, am scris cerere pentru concediu de luni, 6 octombrie, pentru 35 de zile pentru anul 2012. Am scris cerere și pentru cursuri de perfecționare. Ora 17.30, am adunare cu părinții și elevii claselor a X-a, a absentat doar un elev din Hagimus, trebuie urgent să văd care e cauza. Mă va informa diriginta.

Am venit acasă. Îmi aduc rufele de pe sârmă, mai să uit de ele.

Miercuri

E prima zi din octombrie. Să mă ferească Dumnezeu să fie toate zilele așa. M-am sculat la 5 și până la 6.30 am călcat lenjeria de pat și hainele spălate ieri. Am plecat la școală la 6.40, am descărcat detergenții aduși de domnul Munteanu clandestin. Mai are de adus încă. O veste rea, părinții clasei a II-a au stricat tabla pe care se scrie cu marker, au spălat-o cu o soluție care conține spirt. Tabla aceasta este adusă de domnul Păluță, prietenul nostru din București care a fondat Asociația Tighina pentru a ne susține. Trebuie să-l sun să vedem de unde putem cumpăra altă tablă. La lecții copiii au lucrat foarte bine, au fost foarte atenți. Am scris și o dictare de 20 de cuvinte, vedem ce-a ieși din asta, că e prima dictare.

Am citit poșta, am scris o scrisoare de recomandare pentru Promo-LEX, mă duc repede să iau prânzul că pot rămâne flămândă și azi. Vorbesc cu bucătăresele, îmi spun probleme personale.

M-a sunat Mihaela, absolventa promoției 2014. A fost prima zi la universitate la Bacău, la contabilitate, îmi povestește cum s-a aranjat, se simte că tânjește și are nevoie de susținerea mea. O încurajez.

Vin acasă. Pun să coc o găină să am mâncare pentru câteva zile. Sunt nevoită să spăl rola, îmi ia 15 minute. Iaca, am vrut găină coaptă. Lucrez la darea de seamă a materialelor pentru semestrul III. Totodată, ascult cântecele Tatianei Stepa. Am cam ars găina, uitasem de ea.

Îmi scrie mesaj domnul Coreţchi, părinte. Are un necaz mare. A rămas în acelaşi moment fără ambele fiice. Cea mai mare a plecat chiar acum în America. Cea mică duminică – la Iaşi, la universitate în primul an. Ne scriem mesaje vreo 20 de minute, îi doresc drum bun, că se porneşte din Chişinău şi încerc să-l încurajez poate ne vedem şi vorbim. Zice că după ce vorbeşte cu mine i se face mai uşor. Planificasem să verific dictarea scrisă la lecţie, dar nu reuşesc. Am ascultat-o pe Tatiana Stepa trei ore, m-am umplut de energie.

Privesc o parte din seria filmului rusesc „Unde începe patria”. Pentru ei patria este peste tot. Mă duc să mă culc. Nici astăzi nu am vorbit cu Olesea pe îndelete, nici nepoţeii nu i-am auzit. Mă gândesc la dânşii şi o rog pe Maica Domnului să le dea sănătate. Noapte bună!

Joi

După duş am deschis imediat calculatorul şi am citit noutăţile. Mă îngrijorează situaţia din Ucraina. Am încercat să privesc paralel şi televizorul, dar din cauza faptului că avem posibilitate să privim numai posturile Rusiei, nici nu vreau să aud toate minciunile lor.

Toate ştirile încep cu situaţia din Ucraina. Şi mai nou, chipurile, armata ucraineană a îngropat populaţia rusă din Doneţk. Minciuni. Totul e minciună.

Am citit care este situaţia preelectorală în ţară. Nimic îmbucurător. Este şi aici mâna ucigaşă a Rusiei în persoana lui Renato Usatîi. Doar proştii nu înţeleg.

Am citit şi horoscopul zilei. Parcă prevedea ceva bun. Şi astăzi am descărcat detergenţii pe care îi aduce pe furiş domnul Munteanu. Mâine va termina, dacă nu-l vor opri vameşii transnistreni.

Mi s-a ridicat brusc tensiunea până la 200/120. Este prima dată când am avut aşa tensiune arterială. Slavă Domnului că aveam pastile. Trebuia, de fapt, să o ascult pe doamna doctor şi să măresc doza medicamentelor. Gata, am învăţat lecţia. Se speriaseră cei din jur.

Cred că nici astăzi nu va fi rezolvată problema arendei clădirii noastre. Ne aflăm deja a cincea lună în aer, administraţia locală aşa şi nu semnează contractul de arendă.

Am vorbit cu Olesea de vreo câteva ori. Şi-a împărtăşit bucuria că a câştigat concursul pentru a lucra într-un proiect la Curtea de Conturi. Stătea la îndoială: să se ducă sau nu. Sigur că trebuie să se ducă. M-am dus în oraş să caut pantofi. Nu pot găsi încălţăminte comodă şi nu am ce încălţa. Mi-e ruşine. Am luat şi eu o pereche de pantofi, chipurile, din Polonia, din piele. Vedem mâine ce vor spune picioarele mele.

Am venit acasă. Un vecin m-a văzut şi mi-a spus că înfloresc. I-am spus că şi trandafirii înainte de toamnă târziu înfloresc foarte frumos. Mă gândeam când aveam o tensiunea foarte înaltă, eram roşie ca un trandafir. Zic: iată de unde vine înflorirea mea.

L-am sunat pe domnul Bandalac, medic în România, băştinaş din Moldova, prietenul domnului Păluţă, împreună cu care am construit monumentul dedicat poliţiştilor căzuţi în Bender în 1992, se numeşte „Fântâna eroilor”. A împlinit astăzi 50 de ani. La mulţi ani!

Privesc o bucată din seria filmului „Unde începe patria”, arată metodele de lucru ale securităţii ruse. Parcă s-a schimbat ceva? E şi mai straşnic. Mă culc, că nu merită să-l privesc. Mă gândesc unde se află acum acei care au făcut acest film, ce părere au despre ceea ce face acum Rusia în Ucraina.

Vineri

Citesc ultimele ştiri. Iarăşi Rogozin cu Şevciuk ameninţă Moldova cu armata. La şcoală aceeaşi descărcare de detergenţi, aceasta, slavă Domnului, fiind ultima. Au fost mai mulţi părinţi să mă felicite cu ocazia Zilei Profesorului.

Doamna Tean, împreună cu copiii clasei a V-a desfăşoară careul cu ocazia Zilei Profesorului. Au venit doi părinţi să le scriu confirmări pentru copiii lor care vin din Italia. Mi-au mai povestit care sunt necazurile lor. Sună doamna Talmazan şi cere să i se facă o confirmare – copilul ei, Talmazan Vadim a absolvit clasa a XII-a. Îmi amintesc că numai datorită insistenţei noastre copilul a putut absolvi, din cauza că mama era plecată şi el era singur. Merg la Chişinău să-mi văd nepoţii, dar nu înainte de a le spune tuturor lucrătorilor din învăţământ: sănătate, succese, realizări mari şi elevi sârguincioşi, înţelepţi şi deştepţi.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG