Linkuri accesibilitate

Sistemul de sănătate din R. Moldova și practica discriminării


Avocata Doina Ioana Străisteanu, membră a Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării

Avocata Doina Ioana Străisteanu, membră a Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării

Sunt frecvente cazurile când medicii dispun de pârghii instituţionale pentru a refuza anumite intervenţii medicale şi în acest caz faptul discriminării nu poate fi demonstrat.

Activiștii pentru drepturile omului au atras atenția în multe rânduri că sistemul de sănătate din Republica Moldova este unul din domeniile unde se întâlnește cel mai des discriminarea, de pildă sub forma refuzului de a acorda asistență medicală romilor. Ce face statul pentru a elimina aceste năravuri?

O confirmare a faptului că lucrătorii din domeniul sănătăţii îşi permit să discrimineze unii pacienţi, fără a le asigura tratamentul adecvat sunt şi o serie de decizii emise de Consiliul pentru prevenirea şi eliminarea discriminării. Experţii au examinat cazul unei femei cu statutul HIV pozitivă, care a pretins că medicii au refuzat să îi acorde ajutor la naştere dar şi a mai multor persoane cu necesităţi speciale, internate în

spitalele de psihiatrie. Avocata Doina Ioana Străisteanu, membră a consiliului spune că recomandările formulate nu sunt acceptate şi chiar sunt contestate de Ministerul sănătăţii şi administraţiile spitalelor:

„Dânşii consideră că pacienţii din spitalele de psihiatrie nu suferă de abuzuri, aşa cum noi am constat şi am sesizat Procuratura generală, secţia anticorupţie, că lor li se asigură toate cele necesare. Şi asta contrar constatărilor Consiliului nediscriminare, că ei nu au ieşiri la aer liber, că ei practică să fie închişi. Spitalului de psihiatrie i-am recomandat să-şi schimbe practica şi să asigure acomodarea rezonabilă a dizabilităţii pacienţilor, şi anume a specificului stării de sănătate pentru că ei sunt cu tulburări psihice.”

Doina Ioana Străisteanu constată că managerii spitalelor, dar şi cei de la minister îşi argumentează poziţiile fără a avea o înţelegere a ceea ce este discriminarea sau pentru că nu vor să recunoască anumite lacune din sistemul medical.

O parte însemnată din plângerile cetăţenilor ajung şi la Ministerul sănătăţii. Din aceste considerente, în luna iulie a acestui an a fost instituită o comisie care să ia atitudine în cazurile semnalate de pacienţi, cu tentă de discriminare. Inga Pasecinic, consultant în cadrul ministerului, spune că această structură este abia la început de cale şi deocamdată sunt organizate instruiri pentru angajaţii medicali, care, nici în timpul studiilor universitare nu au avut un curs de nediscriminare:

„Se confundă foarte multe chestii, dreptul lezat încă nu înseamnă discriminare, adică ei nu au noţiuni elementare, de exemplu aceeaşi manageri de instituţii medicale, uite că e discriminatoriu sau nu e discriminatoriu. Depinde şi de nivelul de cultură generală a omului, şi de educaţie. Nu poţi să vii odată şi să îl faci să înţeleagă din prima că uite asta îi discriminare şi asta nu este discriminare, trebuie de lucrat cu ei.”

Deşi cele mai multe cazuri de discriminare au la bază criteriul de dizabilitate sau etnie, experţii constată că oricare pacient poate fi victimă, întrucât sistemul în sine are elemente discriminatorii. Arcadie Astrahan, fost consultant la Ministerul sănătăţii consideră că şirul de instruiri demarate pentru angajaţii medicali trebuie să fie orientat totodată spre responsabilizarea acestora, ca aceştia să înţeleagă că dreptul la sănătate este unul pentru toţi:

„Persoana are petiţia şi neplăcerea şi se jeluie pe încălcarea dreptului, neştiind că de fapt poate să fie victimă a discriminării. Şi atunci sistemul să fie fortificat să identifice că nu este doar o încălcare dar posibil şi discriminare diferenţiată, fiindcă persoana face parte dintr-un grup discriminat sau un grup protejat de discriminare. Este foarte clar când este vorba despre discriminare directă: nu te primesc la medic pentru că eşti rom, alta-i atunci când vorbim despre discriminare indirectă, atunci când avem efect sistemic.”

Participanţii la discuţie, între care apărători ai drepturilor persoanelor HIV pozitive constată că sunt frecvente cazurile când medicii dispun de pârghii instituţionale pentru a refuza anumite intervenţii medicale şi în acest caz faptul discriminării nu poate fi demonstrat. Iată de ce specialiştii propun ca remediile să fie aplicate nu doar pentru anumite persoane, prin instruiri, dar la nivel de sistem, prin intermediul unor politici eficiente din partea ministerului de resort.

XS
SM
MD
LG