Linkuri accesibilitate

„Din o sută de mii de oameni care au văzut ceva frumos, se va găsi unul care va face ceva frumos şi la noi”


Cu Viorica Ataman despre turism, liberalizarea vizelor și www.travelblog.md.

„Cât de puternic este paşaportul tău?” Aceasta întrebare apare în şapoul unei hărţi online care prezintă, pe înţelesul tuturor, ce înseamnă libertatea de a călători prin lume. Din harta realizată în luna iunie de revista americană „Good” aflăm, bunăoară, că cetăţenii Finlandei, Suediei, Statelor Unite sau Germaniei pot merge fără viză în peste 170 de ţări. Republica Moldova se regăseşte pe la mijlocul clasamentului, în dreptul cifrei 59. Desigur, pe această treaptă ne-am plasat din luna aprilie, până atunci, împărţeam ultimele locuri cu Afganistanul, Libia sau Guinea, ai căror cetăţeni dispun de cele mai reduse libertăţi de circulaţie în afara hotarelor ţării.

În descrierea hărţii, autorii notează că paşaportul nu reflectă doar posibilitatea de a călători în alte ţări, dar şi relaţia pe care o are ţara a cărui cetăţean este persoana cu restul lumii.

Dupa ce paşaportul Republicii Moldova, până nu demult albastru, de curand bordo, a dechis mai multe posibilităţi pentru călătorii, mai mulţi moldoveni ţin bloguri de călătorie, în care consemnează fiecare ieşire în afara ţării. Unul dintre cele mai populare bloguri din această categorie este pagina lansată acum un an de Viorica Ataman, de profesie marketing manager, - www.travelblog.md. Discuţia cu Viorica a pornit de la următoarea curiozitate: dacă după liberalizarea regimului de vize, numărul celor care-i accesează blogul s-a majorat?

„Numărul cititorilor blogului în fiecare lună creşte. Într-adevăr, observ că este tot mai cunoscut şi asta mă bucură, pentru că este un blog de nişă, anume despre ce e legat de turism. Liberalizarea regimului de vize are, în primul rând, o latură socială – se întâlnesc familii, copii cu părinţi. Eu aş prefera să vorbesc despre partea roz a lucrurilor, că lumea vrea să meargă în vacanţe, or până a cum a fost limitată, a fost întoarsă de la Ambasade, pentru că nu ştiu ce act nu avea.

În prezent am observat o diversificare a ofertelor agenţiilor de turism. Dacă până acum în pachetele agenţiilor de turism era clasica Turcie, pentru că viza se dădea la aeroport, în prezent în aceste pachete au început să apară diverse circuite cu autocarul care sunt, evident, mai ieftine. Mă bucur că apare un soi de concurenţă, mai sănătoasă şi, respectiv, numai consumatorul câştigă din acest lucru.”

Viorica are la activ peste 30 de ţări vizitate. A prins, recunoaşte ea, şi perioada cozilor interminabile la Ambasade. Mai în glumă, mai în serios, constată că cei doi copii ai ei, când vor creşte, vor fi uimiţi că pentru a intra la o facultate din afara ţării, părinţii trebuiau să înfrunte birocraţia şi neîncrederea angajaţilor consulari:

„Totuşi, e altă generaţie deja. Sunt mai europeni decât noi şi asta mă bucură. Le sunt deschise mai multe drumuri. Sper eu, când vom ajunge la 15 sau 18 ani, când va fi cazul să ajungem să alegem un liceu, de ce nu, să o alegem în străinătate? Dacă dă Dumnezeu lucrurile să decurgă aşa cum decurg acum, atunci stau luniştită că nu va trebui să completez dosare sau să arăt că am depozite la bancă pentru a demonstra că eu îmi permit să trimit copilul la facultate.”

Familia Ataman are venituri obişnuite, ambii soţi sunt angajaţi, au credit la bancă, copii de crescut, deci, nu se pot lăuda cu posibilitatea de a călători atunci când vor şi cum vor. Totuşi, soţii găsesc bani pentru a vizita un oraş nou, cel puţin o dată sau două ori pe an. Iată de ce, spune Viorica, cei care se plâng că şansa de a călători fără vize nu-i însufleţeşte, de fapt, nu ştiu să planifice înţelept o călătorie:

Cu siguranţă, din o sută de mii de oameni care au văzut ceva frumos, se va găsi unul care va implementa ceva frumos şi la noi, şi deja e bine.”

„Toate lucrurile să le facă planificat şi din timp, fiindcă dacă le lasă pe ultima sută de metri, au toate şansele să plătească mult mai mult decât bugetează. Tocmai de asta trebuie să ne bucurăm, nu neapărat că este mai ieftin, dar vedem nişte lucruri mai bine făcute şi, cu siguranţă, din o sută de mii de oameni care au văzut ceva frumos, se va găsi unul care va implementa ceva frumos şi la noi, şi deja e bine.”

Viorica îşi imaginează cu greu viaţa fără posibilitatea de a călători. Recunoaşte, nu îi înţelege pe cei care se plâng că nu au bani pentru a vizita un nou oraş sau o altă ţară, în schimb aleg să-şi investească economiile în aşa numita reparaţie „euro”. Oricum, lucrurile se schimbă, dovadă e numărul tot mai mare al celor care dimineaţa preferă un croissant şi o cafea espresso.

XS
SM
MD
LG