Linkuri accesibilitate

O trilogie considerată un fel de Biblie a capitalismului...

Considerată un fel de biblie a capitalismului, trilogia Revolta lui Atlas, de Ayn Rand, al cărei prim volum, Noncontradicţia, Cartier, 2014, tocmai a apărut în premieră în limba română, este de departe cea mai vândută carte în Statele Unite, după Biblie se-nţelege. Contestată fără drept de apel de antimondialişti, arătându-i un adevărat cult neoliberalii, Revolta lui Atlas pare să fi împrumutat şi de la unii şi de la alţii aceeaşi vehemenţă, că-i vorba de fapte sau de dezbateri de idei. Căci autoarea – altminteri născută Alissa Rosenbaum la Peterburg, în 1905 – creează nici mai mult, nici mai puţin în cheie monumentală, ceea ce face ca eroii săi să vorbească adeseori în apoftegme: „Codul competenţei e singurul sistem moral adevărat”. Nici nu-i de mirare, dat fiind formaţia filosofică a romancierei, promotoarea curentului „obiectivism”.

Totu-i supus mecanismului de tranzacţie în acest univers al concurenţei – sabotată, culmea! de chiar statul american, ultimul bastion al lumii libere într-un ocean de „democraţii populare” –, până şi relaţia intimă a celor doi protagonişti, care par să fie purtătorii de cuvânt ai filosofiei lui Ayn Rand, domnişoara Dagny Taggart şi proprietarul de fabrici de oţel Hank Rearden. Termenii sunt stabiliţi la capătul primei nopţi: „O să te am pe tine la un preţ cu mult mai mare decât preţul vieţii mele: cu preţul respectului de sine – şi vreau să ştii asta. Nu vreau nici o prefăcătorie, nici o eschivare, nici o indulgenţă tăcută (…) Nu vreau nici o prefăcătorie legată de iubire, valoare, loialitate sau respect. Nu vreau nici o fărâmă de onoare rămasă pentru noi, să ne ascundem după ea”, îi aruncă Hank, iar răspunsul fetei e pe măsura provocării: „Te vreau pe tine la mine în pat – şi ai scăpat de mine în restul timpului. Nu trebuie să te prefaci – să nu te gândeşti la mine, să nu simţi, să nu-ţi pese; nu vreau mintea ta, voinţa ta, fiinţa ta sau sufletul tău, atâta timp cât vei veni la mine pentru acea dorinţă, cea mai de jos, care o ai. Tu ai renunţa la orice virtute importantă pentru ea, în timp ce eu – eu nu am la ce să renunţ. (…) Dacă mi s-ar cere să-mi numesc cea mai mare realizare, aş spune: M-am culcat cu Hank Rearden. Am meritat-o”. De prisos să mai spun că anume ei doi fac lumea să se mişte, dar cu ce preţ – cel al „înţelegerii omului ca fiinţă eroică, al cărui scop moral e propria fericire, a cărui activitate nobilă sunt propriile realizări şi propria productivitate, şi al cărui singur absolut e raţiunea”!

22 septembrie ’14

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG