Linkuri accesibilitate

O traumă fizică şi una psihologică marchează încă din cea mai fragedă copilărie destinele celor doi protagonişti.

Ca şi cum fragilitatea fiinţei ar face skandenberg cu ferocitatea destinului, astfel se citeşte romanul italianului Paolo Giordano, Singurătatea numerelor prime, Rao, 2009, tradus în peste 30 de limbi, iar de curând şi ecranizat.

O traumă fizică – Alice îşi frânge piciorul pe pârtia de schi, după ce că-i tot împinsă de la spate de tatăl său: „…arată-le cine eşti. Năuceşte-i pe toţi!” – şi una psihologică – Mattia îşi lasă sora geamănă, Michela, retardată, într-un parc, cât să meargă la o zi de naştere, pierzând-o astfel pentru totdeauna – marchează încă din cea mai fragedă copilărie destinele celor doi protagonişti – „două numere prime gemene, singure şi pierdute, apropiate, dar nu îndeajuns pentru a se putea atinge cu adevărat” – care se tot ciocnesc de-a lungul celor 344 pagini. Traiectoria fiecărei istorii e urmărită în timp – altminteri, titlul fiecăruia din cele şapte capitole pune în paranteză şi anul în care se întâmplă acţiunea (de la 1983, 1984 la 2007) –, iar unele gesturi au nevoie de ani buni ca să se împlinească, după principiul „răzbunarea este o mâncare ce se serveşte [la] rece”. Un singur exemplu: după ce Viola, vedeta liceului, o face pe neîndemânatica Alice să înghită o bomboană „frecată de podeaua murdară a vestiarului”, aceasta din urmă i-o va plăti scump, peste mai bine de un deceniu, odată angajată să facă fotografii de la nunta colegei sale: după ce scoate sufletul din miri, fugărindu-i pe un soare necruţător, Alice „deschise capacul aparatului de fotografiat, scoase filmul şi îl derulă sub lumina albă a soarelui”. Este doar o „mică răutate”, una din multele ce se întâmplă de-a lungul naraţiunii, a cărei protagonistă e Alice, de unde ea ce vede mai curând „martora unei alte mici nenorociri dintr-o serie nesfârşită”. La fel, Mattia, care deşi „ştia ce era de făcut”, va face totul ca să se eschiveze.

Formula lor ar putea fi chiar aceasta: „Trecuseră prin ei [anii de viaţă] ţinându-şi respiraţia, el refuzând lumea, iar ea simţindu-se refuzată de lume, şi îşi dăduseră seama că nu era, în fond, o mare diferenţă”.

15 septembrie ’14

XS
SM
MD
LG