Linkuri accesibilitate

„Tăţi sînt o apî şî un pămînt!”

Am fost nu foarte demult la o înmormîntare într-un sat mai îndepărtat. Trist eveniment e înmormîntarea. Te uiţi la mortul din sicriu, te uiţi la rudele distruse de suferinţă şi te gîndeşti că vei ajunge implacabil şi tu în aceeaşi situaţie.

Nimic nu e veşnic. O idee banală, care însă ar putea să ne facă existenţa mai suportabilă dacă oamenii ar reflecta despre asta din cînd în cînd.

Un detaliu pe care l-am remarcat la înmormîntarea aceea m-a descumpănit niţel. Erau acolo cîţiva oameni care se cam plictiseau şi – pentru că oricum nu aveau cum să-l ajute pe cel mort – începură să discute despre politică.

Discuţia pe teme politice începuse încă în ograda în care lumea se adunase în jurul sicriului. Vreo patru bărbaţi trecuţi de 50 de ani discutau despre conflictul din estul Ucrainei, despre embargourile Rusiei şi despre alegerile din noiembrie.

Se vorbea cu voce scăzută, iar conversaţia a continuat pe drumul spre cimitir şi a atins apogeul în cimitirul satului. În clipa în care sicriul era coborît în mormînt, bărbaţii se întrebau pentru cine să mai voteze în toamnă şi… nu prea găseau un politician demn şi credibil.

„Tăţi sînt o apî şî un pămînt!”, a conchis cu năduf un omulean cu faţa roşie din cale-afară. Concluzia fusese rostită atunci cînd sicriul era acoperit cu ţărînă.

Am avut impresia, pentru o fracţiune de secundă, că oamenii aceia uitaseră de cel mort, cu toate că se aflau alături de groapă. Uriaşă era puterea de seducţie a politicii!

Amănuntul remarcat de mine nu e unul insolit. La o altă înmormîntare am văzut doi bărbaţi care discutau despre Liga Campionilor. De aceea, eu unul n-aş vrea ca la inevitabila - şi sper îndepărtata - mea înmormîntare să vină prea multă lume. Mai puţini oameni – mai puţine discuţii care nu au nici o legătură cu decesul tău.

XS
SM
MD
LG