Linkuri accesibilitate

„Nimeni nu vrea o tensionare peste limită a relaţiei între Occident și Rusia”


 (©Shutterstock)

(©Shutterstock)

Un interviu cu analistul rus Andrei Deviatkov: Rusia după summit-ul NATO și după un nou pachet de sancțiuni.

Andrei Deviatkov: „De fapt, o reacţie clară a Rusiei la deciziile summit-ului NATO nu a fost formulată. Şi eu cred că reacţia întârzie pentru că problema principală a Rusiei acum este totuşi cum să evite efectele negative ale noului pachet al sancţiunilor europene şi americane, cum să „manevreze” şi să îndrepte situaţia într-o albie cu cât mai puţine prejudicii. Iar deciziile NATO deocamdată poartă un caracter declarativ pentru Rusia. Pentru ea nu sunt clare încă mecanismele de realizare şi nu există siguranţă deplină că ele vor fi puse în practică. S-a anunţat că vor fi aceste puncte mobile de control, dar la fel s-a anunţat că NATO ar putea renunţa la aceste planuri dacă s-ar ajunge la nu compromis în chestiunea ucraineană.”

Europa Liberă: Şi sancţiunile, acest al patrulea pachet de sancţiuni care, aşa cum spuneţi, au acum prioritate pe agenda Rusiei, cât de neliniştitoare sunt ele pentru Kremlin?

Andrei Deviatkov: „Vorbim deja despre sancţiuni care afectează direct companiile petroliere ruse şi dreptul lor de a se împrumuta, băncile de stat, întreprinderile din sectorul de apărare. În realitate, aceste sancţiuni vor suprima posibilităţile de creditare pentru importante întreprinderi de stat ruseşti. Dar nici nu prejudiciile financiare sunt problema cea mare, ci faptul că Rusia se vede nevoită să răspundă. Şi să răspundă cu măsuri comparabile. Comportamentul actual al Kremlinului demonstrează însă că nimeni nu este prea entuziasmat să dea acest răspuns. Există discuţii despre o posibilă interdicţie pentru companiile aviatice occidentale de a utiliza spaţiul aerian rusesc, dar este absolut clar că nimeni nu ar vrea să se ajungă la aceste măsuri. Pentru că ele ar aduce nu doar majorări enorme de preţuri la cursele interne, dar şi închiderea spaţiului aerian occidental pentru companiile ruse. Asta ar fi pierderi de miliarde pe care nimeni nu le va recupera. După interzicerea importurile agroalimentare europene, următoarea mişcare trebuie să fie măcar la fel de puternică. Şi faptul că Putin atât de operativ a propus acest plan de pace pentru Ucraina, şi a acceptat lansarea mecanismului de negocieri la Minsk, după mine, reflectă anume această situaţie: Rusia este îngrijorată de aceste noi sancţiuni. Spirala confruntărilor a ajuns astfel la un alt nivel, cel strategic. Şi aceasta este o mare problemă pentru autorităţile ruse.”

Europa Liberă: Ce şanse daţi armistiţiului?

Andrei Deviatkov

Andrei Deviatkov

Andrei Deviatkov: „Am citit foarte atent textul acestui protocol. El desigur poartă un caracter pur declarativ. Orice document de acest fel trebuie să conţină cât mai multă concreteţe. Dacă, de exemplu, ar fi vorba despre un statut special pentru o regiune, ar trebui să găsim într-un astfel de document lucruri concrete despre cum va funcţiona acest statut şi care să confirme într-un fel înţelegerile politice atinse. Acest document este lipsit de aşa ceva. Se vede clar că el s-a elaborat în grabă şi nu a fost gândit până la capăt. Dar problema e că nici partea ucraineană, nici militanţii pro-ruşi din estul Ucrainei nu şi-au îndeplinit scopurile militare. Când există un astfel de conflict, părţile trebuie să fie atât de obosite de război sau mulţumite de scopurile atinse, încât să vrea pace. Aşa s-a întâmplat de exemplu cu Transnistria în 1992: după acţiunile lui Lebedi, Moldova practic pierduse războiul şi acest lucru l-a determinat pe Snegur să semneze cu Elţin tratatul de încetare a focului. În cazul dat, avem nişte părţi care vor să lupte, vor să-şi mărească succesul militar şi, de fapt, se vede cu ochiul liber că atât din partea Federaţiei Ruse, cât şi a Germaniei vine mesajul că ele ar trebui să se liniştească, ar trebui să înceteze focul, dar în realitate vedem că ele nu sunt hotărâte să facă asta. Ele pur şi simplu profită de armistiţiu pentru a-şi disloca forţele. De aceea, există un mare risc ca conflictul să reizbucnească. Şi totul depinde acum de cât de reală va fi presiunea UE, a Germaniei, cât de mare va fi presiunea Rusiei asupra militanţilor, cât de puternică va fi neutralitatea SUA în această chestiune. Statele Unite ar trebui să se menţină pe o poziţie neutră, iar Federaţia Rusă şi Germania ar trebui să-şi pună în funcţiunea toată puterea de influenţă ca să oprească luptele. Dacă aceste instrumente vor fi puse în aplicare, cred că perspective există. Deocamdată, vedem o tergiversare a situaţiei, vedem o oboseală a Moscovei şi UE şi un regim al sancţiunilor ce depăşeşte dimensiunea aceasta a confruntărilor economico-politice şi trece într-o zonă a manevrelor politico-militare. Şi mai vedem o dorinţă de atingere a compromisului. Din partea UE, deja există presiuni asupra Ucrainei pentru acest compromis şi faptul că Poroşenko a acceptat acest armistiţiu, în ciuda opoziţiei premierului Iaţeniuk demonstrează existenţa acestor presiuni. Dar problema e că dacă în UE diplomaţia lucrează foarte concret, acolo există un nivel multidimensional de luare a deciziilor, prin urmare dacă s-a luat o decizie, ea neapărat va fi implementată, în Rusia nu există această cultură a diplomaţiei efective. Aşa că, chiar dacă Kremlinul a decis ceva, nu este sigur că toate nivelele puterii sunt gata să lucreze pentru a realiza această decizie. Iar dorinţa Rusiei de a se ajunge la o reglementare se vede şi la nivel filologic, dacă vreţi. Rusia vorbeşte despre Ucraina ca despre un stat unitar, cu Donbass ca parte integrantă a sa. Pentru mine este foarte important acest detaliu şi mi se pare că şanse de reglementare există, chiar dacă nu mai mari de 30 la sută. 70 la sută din factori vorbesc totuşi despre o foarte posibilă reluare a confruntărilor.”

Europa Liberă: Să ne oprim la cele 30 procente. De ce ar face Rusia totuşi un pas înapoi acum, după ce s-a pus pe picior de război cu o lumea întreagă şi a suportat prejudiciile de imagine pe care putea să le suporte?

Andrei Deviatkov: „În primul rând sancţiunile. Rusia se va vedea nevoită să aplice măsuri care o vor lovi în primul rând pe ea. De la aceste embargouri europenii poate au şi pierdut vreo 7 miliarde de euro, dar şi preţurile în Rusia au crescut la anumite produse cu un sfert, sau chiar cu o treime. Asta desigur va declanşa inflaţia. Ministerul Economiei a şi recunoscut că Rusia a intrat în recesiune. Sunt semnale că populaţia îşi reduce brusc consumul, nu mai procură automobile… Rosnefti a anunţat despre disponibilizări masive. Deci, problemele economice devin foarte serioase. În general, mi se pare greşit să credem că pentru Rusia sensul acestei operaţiuni, a acestei crize ucrainene a fost să ocupe lumea şi să-şi subjuge spaţiul post-sovietic. Eu cred că aceasta a fost o reacţie a Moscovei la Maidan, la integrarea economică şi politică a Ucrainei în UE şi NATO. A fost o politică de descurajare a acestei integrări. Dacă înţelegerea va fi ca Dombass-ul să obţină pârghii reale de influenţă într-un stat unitar Ucraina şi va putea influenţa politica externă a Ucrainei, aceasta de fapt va fi ceea ce-şi doreşte în acest moment Kremlinul. Mie mi se pare că acesta este interesul real al Moscovei şi Kremlinul este foarte aproape de a atinge acest scop.”

Europa Liberă: Deci, ar trebui să uităm despre perspectiva integrării euro-atlantice a Ucrainei?

Andrei Deviatkov: „Dacă vorbim despre integrarea în NATO, cred că da. Este absolut clar că în următorii 10 ani despre asta nu se va putea discuta în temeni reali şi serioşi. Şi nu pentru că pe teritoriul Ucrainei există un conflict, ci pentru că nimeni nu vrea o tensionare peste limită a relaţiei între Occident şi Rusia, o deteriorare definitivă a relaţiilor diplomatice în Europa. Eu cred că de fapt există deja o înţelegere, iar această înţelegere ţine de stabilirea acelui status quo de până la război. Se va atinge un compromis, iar după aceasta se va renunţa şi la sancţiuni, care, aşa cum se poate observa din comunicările oficiale ale UE, au caracter reversibil. E clar că nimeni nu vrea să integreze Ucraina în NATO, nimeni nu vrea nici măcar să livreze Ucrainei arme. Asta se vede cu ochiul liber. Se discută despre veşti antiglonţ, medicamente, dar nimeni nu vorbeşte despre echipament militar de ofensivă sau apărare. Dacă, însă, vorbim despre integrarea în UE, acest proces pare ireversibil. Observăm că Rusia participă deja într-un fel la negocierile tehnice pe marginea acestei asocieri a Ucrainei. Comisia Europeană duce practic tratative cu Moscova despre cum să răspundă îngrijorărilor sale economice ca ea să renunţe la limitările exporturilor ucrainene. Deci, asocierea Ucrainei la UE nu cred că va fi anulată. Dacă planul de pace va izbuti, cred că Kremlinul va anula şi sancţiunile economice împotriva Ucrainei.”

XS
SM
MD
LG