Linkuri accesibilitate

O perspectivă americană asupra semnificației evenimentelor în derulare.

Cu un an in urma, Pakistanul celebra prima tranzitie pasnica intre doua regimuri civile: cel al Partidului Poporului si respectiv, Liga Musulmana - a actualului premier Nawaz Sharif. Intre invinsi se numara o fosta vedeta sportiva, Imran Khan, liderul Partidului Tehreek-e-Insaf (PTI), unul dintre liderii actualei miscari de protest. El il acuza pe Sharif ca ar fi furat alegerile. Aliatul lui Khan este clericul musulman Tahir-ul- Qadri, care a trait timp de un deceniu in Canada si a revenit in Pakistan cu intentii revolutionare.

In weekend, zeci de mii de manifestanti au atacat cladiri guvernamentale, au infruntat politia, incidente soldate cu morti si raniti. Armata, care l-a mai inlaturat de la putere pe Sharif in 1999 si-a manifestat preocuparea, dar deocamdata nu a intervenit. Multi analisti apreciaza insa ca subita alianta intre fostul campion de cricket si clericul venit din Canda ar avea in spate tocmai armata.

Acestia sint actorii dramei din Pakistan, dar care sint mizele? Din perspectiva americana, Pakistanul are o mare importanta nu doar pentru ca este o putere nucleara, dar si din cauza rolului pe care-l joaca intr-o regiune strategica. Cei care sustin ca armata se afla in spatele actualelor revolte spun ca ceea ce liderii serviciilor de securitate isi doresc este control asupra politicii externe.

De la revenirea la putere premierul Sharif s-a pronuntat pentru legaturi mai strinse cu rivalul India, economice si politice. De curind, deschiderea catre India a fost oprita, odata cu sistarea negocierilor cu privire la Kashmir, regiune din India cu o majoritate musulmana, pe fondul unor acte de provocare.

Fortele armate din Pakistan vad in conflictul cu India o ratiune de a fi si stiu ca daca acesta s-ar stinge ratiunea mentinerii puternicului complex militar-industrial s-ar diminua.

Conform unor surse de presa, Sharif ar fi acceptat sa cedeze controlul asupra politicii externe, dar se pare ca cel putin deocamdata nu e suficient. In ochii militarilor, el se face vinovat si ca a revenit asupra unei intelegeri sa-l lase in libertate pe cel care l-a inlaturat de la putere in 1999, generalul Musharaf.

Daca in tari arabe, cum e Egiptul, armata a revenit la putere pentru a contracara efectul unor miscari populare, in Pakistan, miscarile populare par a facilita revenirea militarilor la conducere, direct sau indirect.

Din perspectiva americana mai este important de vazut ce pozitia va avea conducerea Pakistanului, dupa retragerea Americana din Afganistanul vecin.

XS
SM
MD
LG