Linkuri accesibilitate

„Nu vă puteți imagina cât de cumplit a putut să fie”


Irina Dovgan, declarată duşman de separatiştii de la Doneţk

Irina Dovgan, declarată duşman de separatiştii de la Doneţk

Irina Dovgani, femeia care a fost maltratată la Donețk, își spune povestea

Ziarul New York Times a publicat, pe 25 august o poză cumplită – într-o piață din Donețk stă o femeie firavă, învelită în drapelul Ucrainei, pe piept în atârnă o pancartă: „Ea ne omoară copiii. Agentul ucigașilor”. Un drapel ucrainean mic îi este legat de cap. Alături stă un om încruntat cu pistol automat. Într-o altă poză, o blondă înfuriată lovește femeia care pare să fie legată de un simbolic stâlp al infamiei. Peste două zile a deveni cunoscut și numele femeii captive – Irina Dovgani. Datorită intervenției și demersurilor jurnaliștilor străini, în primul rând ale lui Andrew Kramer de la New York Times și Mark Franchetti de la Sunday Times – femeia a fost eliberată. Aceasta a fost ținută închisă în cazarmele batalionului Vostok. Irina Dovgani a reușit să părăsească teritoriul controlat de insurgenți, iar colegul nostru de la Radio Svoboda, Vladimir Volcek, a reușit să stea de vorbă cu ea.

Citiţi şi pe pagina de limbă rusă a Europei Libere

Irina Dovgani povestește că are 52 de ani, are doi copii, este cosmetolog și a locuit până recent împreună cu soțul ei, inginer la o companie de construcții, în propria lor casă cu livadă și grădină din apropierea Donețkului. Nu a fost niciodată preocupată de politică, dar a considerat mereu că Ucraina trebuie să rămână integră. Au susținut împreună cu soțul prin donații financiare mișcarea anti-Ianukovici de pe Maidanul de la Kiev și au visat la un viitor european pentru Ucraina. Drama Irinei, ca și a altor oameni din regiune, a început odată cu crearea așa-numitei republici populare Donețk. Irina și soțul acesteia își expuneau deschis poziția pro-Ucraina și în scurt timp au rămas fără clienți și au început să fie blamați nu doar de străini, dar și de rude și prieteni.

Acum ceva timp, povestește Irina, a început, împreună cu câțiva oameni de încredere, să-i ajute cu haine, medicamente și alimente pe militarii ucraineni care erau dislocați nu foarte departe de localitatea ei. Au fost destui oameni din Donețk care donau bani, plapume, haine, în plus, Irina a stabilit contacte și cu voluntari de la Kiev, care au transmis trei baloturi de haine de camuflaj pentru militarii ucraineni. Irina a fotografiat cu tableta momentul în care transmitea soldaților aceste ajutoare. Pozele respective au ajuns pe mâna insurgenților, iar Irina a fost arestată în grădina casei sale, după care a fost torturată pentru a deconspira contactele și persoanele implicate în susținerea militarilor ucraineni.

Irina Dovgani: „M-au coborât la etajul întâi, într-o cameră cu cel puțin 20 de caucazieni. Acolo am fost torturată. Mi-au tras lângă ureche din pistol de multe ori – am asurzit, nici acum încă nu aud bine. Mă puneau să stau cu o mână întinsă și să strig „Sieg Heil!”, pentru că spuneau să sunt fascistă. M-au trântit la podea, m-au bătut cu picioarele, apoi mi-au spus să mă întorc pe altă parte ca să vadă cum mă vor viola. Mi-au cerut să le dau toate parolele și pin-urile celor din familie, au spart conturile noastre și au găsit un depozit bancar de 12 mii euro și au cerut să le transfer lor acești bani. Apoi au desenat pancarta aia că sunt fascistă și că omor copii, m-au învelit în drapelul Ucrainei și m-au scos în piață. Trebuia să stau în poziție de drepți lipită de acel stâlp. Treceau mașini cu militari osetini, se opreau lângă mine, râdeau și făceau poze pe fundalul meu. Unul dintre ei a tras, spunând că vrea să-mi spargă genunchiul, dar nu m-a nimerit. Am început să țip și să sar în sus, iar ei râdeau în hohote. Ați văzut în poză femeia aia care m-a lovit cu piciorul în abdomen? Și nu a fost singura. A mai fost și o femeie în vârstă care m-a bătut cu bățul de care mergea sprijinită – în cap, pe spate, pe umeri... Sunt plină de vânătăi. Plus că m-au bătut cu patul armei peste picioare... Acum, ne mutăm mereu dintr-un loc în altul, pentru că am fost amenințată că dacă deschid gura, fata mea de 15 ani va fi nu pur și simplu violată, ci violată până va muri”.

Irina Dovgani spune că niciun trecător nu i-a luat apărarea, mai mult, erau din cei care se opreau cu mașina și făceau poze pe fundalul ei. O femeie a scos roșii din portbagaj, a aruncat în ea, apoi a luat două roșii și i le-a întins pe față, i-a lipit ochii cu suc de roșii.

Irina Dovgani: „Eu în general toată ziua mi-am luat rămas bun de la viață. Îi rugam mereu să mă omoare, să nu mă chinuie, să mă împuște pur și simplu. Dar mi-au spus că nu voi scăpa așa ușor. M-au dus înapoi în cazarme, m-au legat cu cătușe de calorifer și m-au stropit cu gaze. De câteva ori a fost un osetin care își făcea vânt și mă lovea cu piciorul în piept – îmi dispărea respirația din cauza șocului, iar ei se amuzau. A fost cea mai cumplită zi din viața mea. Noaptea am petrecut-o sub acel calorifer. A doua zi, m-au luat cei din batalionul Vostok și mi-au spus că îi interesează casa mea – pentru că acolo de acum încolo vor locui oamenii care susțin separatiștii și casele cărora au avut de suferit de pe urma bombardamentelor. Abia peste câteva zile am înțeles că nu voi mai locui niciodată în casa mea”.

Drama femeii a avut totuși un final fericit, datorită jurnaliștilor străini care au negociat eliberarea ei. Irina spune că a semnat o recipisă în care spunea că nu are niciun fel de pretenții materiale sau morale, că i-au fost restituite toate bunurile. „Am semnat totul, spune Irina, pentru că pe neașteptate în fața mea a început din nou să licărească viața. Îmi cer scuze, dar sunt și eu o ființă cu slăbiciuni”.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG