Linkuri accesibilitate

Regiunea transnistreană, în ajunul unei noi aniversări a independenţei sale nerecunoscute. Cu ce gânduri întâmpină ziua de 2 septembrie locuitorii regiunii?

Bună ziua, dragi ascultători. La microfon, Radu Benea, prezentatorul emisiunii Dialoguri transnistrene. Din sumarul ediţiei:

Regiunea transnistreană, în ajunul unei noi aniversări a independenţei sale nerecunoscute.

„Sunt mândră de mine şi de republică. În ciuda tuturor, deocamdată, rezistăm.”

„Republica-i nerecunoscută, de lucru e puţin, salariile-s mici. Sunt nevoit să plec de aici.”

Poate sau nu deveni economia transnistreană auto-suficientă? Opinii ale experţilor din Tiraspol şi de la Chişinău despre „testul independenţei”.

Şi… cât i-a costat pe părinţi anul acesta să-şi trimită copiii la şcoală?

Începem, ca de obicei, cu buletinul de știri şi principalele evenimente ale săptămânii trecute:

***

Gazoductul Iaşi-Ungheni

Gazoductul Iaşi-Ungheni

Premierii Moldovei și României împreună cu o importantă oficialitate a Uniunii Europene au participat miercuri 27 august în raionul Ungheni la inaugurarea festivă a gazoductului Ungheni-Iași. Premierul Iurie Leancă a numit evenimentul „important pentru independența energetică a Republicii Moldova” și a spus că primele cantități mici de gaze vor fi pompate la 1 septembrie și că efortul de conectare la sistemul energetic din țara vecină și din Uniunea Europeană va continua. Premierul român Victor Ponta a spus că gazele românești vor fi cumpărate de Moldova „mai ieftin și mai sigur” și că „Moldova nu sta niciodată cu teama că nu va avea gaze”. Prezent la inaugurarea gazoductului construit în parte cu banii Uniunii Europene, comisarul european pentru energie Guenther Oettinger a subliniat importanța asigurării cu gaze pentru bunăstarea cetățenilor Moldovei, pe care a numit-o „o țară cu adevărat europeană”.

Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a transmis un mesaj de felicitare preşedintelui Nicolae Timofti, cu prilejul Zilei Independenţei Republicii Moldova. În mesaj se salută întărirea relaţiilor americano-moldovene şi se spune că Statele Unite respectă dreptul poporului moldovean de a-şi decide în mod liber viitorul şi susţine aspiraţiile democratice şi europene. „Ştim că mai sunt multe de făcut, iar Statele Unite sunt gata să ajute Moldova în implementarea reformelor necesare pentru construirea unui viitor mai democratic şi prosper”, se mai spune in mesajul preşedintelui american, care promite sprijin şi pentru menţinerea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Moldovei.

Din 30 august, taxele vamale rusești aplicate principalelor exporturi moldovene au intrat în vigoare. Decizia luată de guvernul rus cu o lună în urmă spune că se anulează taxa zero și se aplică regimul vamal general în cazul a 19 categorii de mărfuri moldovene, inclusiv carnea, legumele, fructele, cerealele, făina, seminţele de floarea-soarelui, berea, vinul, zahărul, conservele din legume şi mobila. Taxele rusești încep a fi aplicate cu două zile înainte de intrarea în vigoare, la 1 septembrie, a zonei de liber schimb între Republica Moldova și Uniunea Europeană criticată de Rusia. Moscova a interzis deja importul vinului moldovenesc în septembrie anul trecut, iar vara aceasta a interzis importul fructelor și conservelor din Republica Moldova. Între timp, Republica Belarus a promis Moldovei că nu va introduce restricții în comerțul bilateral. Majoritatea cetățenilor ruși cred însă că embargoul rusesc asupra fructelor moldovenești este îndreptățit și că asocierea la UE a Moldovei, Georgiei și Ucrainei va duce la înrăutățirea relațiilor cu Rusia. Așa arată un sondaj de opinie al Centrului Rusesc de Studiere a Opiniei Publice VTsIOM citat de agenția Interfax.

Reprezentantul special al preşedintelui în exerciţiu al OSCE pentru procesul de reglementare transnistreană, ambasadorul Radojko Bogojevic, a spus că speră să se poată ține următoarea rundă de negocieri în format 5+2, după ce liderii de la Tiraspol au semnalat că ar putea să nu se prezinte la discuțiile programate pentru 11-12 septembrie de la Viena. Săptămâna trecută, șefa politicii externe a regiunii transnistrene, Nina Ștanski, a avertizat că ar putea absenta de la negocieri, spunând că „este dificil să se poarte discuții când Chișinăul face presiuni asupra Tiraspolului și când oficialii transnistreni sunt amenințați cu judecata”.

Moldova și-a reafirmat sprijinul pentru integritatea teritorială a Ucrainei pe fondul informațiilor că Rusia ar fi trimis trupe în estul Ucrainei. Aflată joi într-o vizită la București, ministra de externe Natalia Gherman a spus că „stabilizarea situației în Ucraina, în baza principiilor și normelor dreptului internațional, în primul rând a celor vizând suveranitatea și integritatea teritorială a statelor, neamestecul în afacerile interne, este în interesul vital al R. Moldova”, se arată într-un comunicat de presă al Ministerului de Externe. Liderii ucraineni, oficiali din Statele Unite și NATO au semnalat că Rusia și-ar fi intensificat sprijinul pentru separatiștii din estul Ucrainei, inclusiv prin trimiterea de militari ruși în sprijinul insurgenților asediați de forțele guvernului de la Kiev.

Peste 200.000 de moldoveni au intrat în UE fără vize după eliminarea obligativității lor în urmă cu patru luni, relatează portalul de știri Unimedia, citând datele Poliției de Frontieră. Cei mai mulți moldoveni au intrat în spațiul comunitar prin România, iar punctul de frontieră spre vest cel mai solicitat a fost cel de la Cahul. Unimedia scrie că din 28 aprilie până în prezent le-a fost refuzată intrarea în Uniunea Europeană unui număr de 69 de moldoveni pe motiv că nu îndeplineau condițiile de intrare. Alți 34 de moldoveni aveau interdicție de intrare pentru încălcări anterioare ale legilor din UE, iar 36 de moldoveni au fost repatriați în aceeași perioadă pentru că se aflau ilegal în Uniune.

***

Europa Liberă: Regiunea transnistreană se pregăteşte de o nouă aniversare a proclamării independenţei sale faţă de Republica Moldova, o independenţă care, de mai bine de două decenii, nu este recunoscută de nici unul din statele lumii. Cu ce gânduri întâmpină ziua de 2 septembrie locuitorii regiunii?

„Гордость за нашу республику, что она все-таки живет и процветает. Хотелось бы, конечно, чтобы нас уже, в конце концов, признали, это, наверное, мечта всех жителей Приднестровья. Надежда на то, что жизнь как-то наша все-таки улучшится в признанной республике. Работа у меня есть, но хотелось бы, чтобы у детей было какое-то перспективное будущее. Та же самая работа. Вот у меня сын, 20 лет, трудности с тем, чтобы найти работу. Чтобы работа была достойная, оплачиваемая, чтобы ее было легко найти. Может, заработают все наши предприятия, наконец, когда признают. Будет легче жить.”

„Что я чувствую? Я чувствую немножко пассивность правительства. Мы должны были добиться независимости. Не надо так бояться чего-то и кого-то, мы до-л-жны. Половина граждан – какая половина? 90 процентов российские паспорта. Почему мы не в России? Хватит этого Майдана, плевать на них, но, в конце концов, мне кажется, надо иметь больше силы воли. Меня немножко настораживает то, что г-жа Штански – она все время вот как-то жалобно просит инвестиций. Никто нам не даст инвестиций, деньги можно найти в Приднестровье. Они есть, нужен только грамотный экономист. Такое впечатление, что мы ничего не хотим добиться – вот нам хорошо вот так спать. Но так спали мы и до 92-го года и чем это кончилось? Надо более требовательно. К нам приезжали из Абхазии – да? Это субъект Федерации Российской. К нам приезжали из других стран. А почему мы через них не можем выйти? Вот сейчас Путин великолепно встретился с Бразилией, с Аргентиной - они его поддерживают. А почему нас не может признать Бразилия? Нас Бразилия признАет – значит, признАют все. А бразильтяне – они, я вам хочу сказать, нормальные люди. Чили как добивалось? Через порты (?), правда ведь? Мы все это помним. Нас тоже признают, даже тот же Израиль. Что он, боится отношений с Америкой, понимаете? На-пле-вать. Потому что 40 тысяч бендерчан вынуждены были спасаться в Израиль, вы помните 92-й год. Поэтому Израиль нас может признать. Я считаю, что признания нужно добавиться более серьезно.”

„Я люблю годовщины Приднестровья. Самостийной и незалежной, как говорят. Гордость, да. И за себя, и за республику. Пока держимся, несмотря ни на что. Так что я за годовщину.”

„В общем, это действительно для нас праздник – день образования нашей республики. Потому что мы действительно стали свободно жить, нас никто не притесняет. В основном, все уезжают. Остаются старики и дети. Конечно, очень обидно, и мне кажется, что экономика у нас все-таки идет в упадничество, и становится все хуже и хуже. И для детей хуже, и для семей хуже, и работы нет как таковой, стабильной. Но вообще должно что-то произойти, чтобы мы вышли на тот уровень, на который выходят и мировые страны. Чтоб нас признали, чтоб мы действительно чувствовали себя равными со всеми. Наравне со всеми.”

„Будущее Приднестровья? Мы хотим, чтобы люди относились бережно к городу, чтоб не мусорили, чтобы было все хорошо. Чтобы было больше освещения, везде фонари чтобы работали. Больше цветов, чтоб более зеленый город был. Непризнанная страна, все считают ее как бы селом. Некоторые говорят – это село. Ну, хотелось бы, чтобы Россия признала. Россия будет помогать, давать средства, мы станем немножко лучше, врачи станут у нас намного опытнее, зарплаты станут, возможно, больше, продукты появятся новые из России, купюры, деньги станут одинаковыми…”

„С сожалением о том, что мы в подвешенном состоянии. С нашим гражданством, с нашим паспортом никуда не попадешь, надо только делать какие-то заграндокументы, паспорта. Я бы, когда закончил бы колледж, уехал бы в Россию. Ну, например, сейчас уже лучше в Крым ехать, так как это Россия. В Европе сейчас есть работа, но все оттуда бегут. Как общаешься с людьми с Европы, они не желают, чтобы приезжали туда.”

„У меня ностальгия. Я здесь родилась, и поэтому приезжаю в родной город, где я родилась. Там, где я живу – в Москве – намного, конечно, лучше. Во-первых, нужно обязательно чтоб ее признали. Тогда, мне кажется, будет и будущее лучше и, может быть, даже люди начнут возвращаться. Те, которые отсюда уехали. Все-таки, здесь их дом, поэтому надо постараться признать.”

„Непризнанная республика, работы мало, маленькие деньги. Тоже надо уезжать куда-то. Ну, потом можно и обратно приехать, построить себе что-то, бизнес какой-то. Я уже работал в Москве прошлым летом. Нормально.”

Europa Liberă: Opinii culese la întâmplare pe străzi din Tiraspol.

***

Europa Liberă: Despre economia regiunii transnistrene, aşteptările care au existat la începutul anilor 90 şi realităţile de azi, Lina Grâu a stat de vorbă cu analistul economic din Tiraspol Serghei Melnicenko.

Serghei Menicenko: Da, acele timpuri aminteau romantismul revoluționar – atunci părea că încă un pic de efort și vom reuși să construim o economie autosuficientă, dispunând de acel potențial industrial care se afla pe malul stâng al Nistrului. Da, la prima etapă într-adevăr au existat unele progrese economice, dar aceste progrese erau legate exclusiv de faptul că mai exista potențialul moștenit de la URSS, mai existau unele contacte stabilite pentru livrări de mărfuri pe teritoriul fostei URSS. Dar la un moment dat aceste conexiuni s-au rupt, iar antreprenorii și autoritățile noului stat creat s-au pomenit în fața unor provocări noi.

Un anumit salt economic a fost înregistrat cam pe la mijlocul anilor 90 – prin 97-98, când întreprinderile de pe malul stâng al Nistrului au fost vândute în proprietate privată – noii proprietari, noua burjuazie (noua categorie de mici-burghezi), ca să zicem așa, au început să investească capital în dezvoltarea producerii.

Iar faptul că până în acest moment nu s-a reușit implementarea visului de a avea un nivel de viață comparabil cu micile state europene în Transnistria este pus pe seama măsurilor restrictive care sunt impuse regiunii transnistrene de către vecini – de Moldova și Ucraina. Transnistrenii sunt convinși că am fi putut crea cu forțe proprii o mică Elveție dacă nu am fi fost împiedicați să facem asta, adică dacă ar fi fost create aceleași condiții, egale cu cele ale agenților economici de pe malul drept al Nistrului sau ale oricărui stat recunoscut.

Și bineînțeles că starea economiei influențează direct sfera socială. Odată ce și Republica Moldova rămâne a fi cea mai sărac stat a Europei geografice, nici Transnistria nu este o excepție. Iar situația economică și cea socială generează un șir de alte probleme, cum ar fi migrația de muncă, șomajul și așa mai departe.

Europa Liberă: Mi se pare ușor discutabilă afirmația Dvs. legată de faptul că agenții economici transnistreni sunt defavorizați. Chișinăul spune că, din contra, agenții economici din regiunea transnistreană sunt scutiți de anumită taxe, iar în rest condițiile de activitate sunt identice...

Serghei Menicenko: Stați un pic – de exemplu, taxarea vamală dublă impune condiții inegale. Fără înregistrarea în calitate de persoană juridică în Republica Moldova și fără achitarea taxelor vamale și în bugetul moldovenesc, și în bugetul transnistrean niciun lot de marfă nu poate părăsi teritoriul Transnistriei.

Europa Liberă: Știm că în ultimele luni au existat probleme semnificative cu privire la achitarea salariilor și a altor obligații sociale în Transnistria. Această situație continuă să se mențină, sau au fost identificate unele soluții?

Serghei Menicenko: Din păcate, toți acești ani de existență a Transnistriei probleme în sfera socială au existat. De exemplu la începutul anilor 2000 au existat rețineri de câteva luni la achitarea salariilor pentru angajații atât din sectorul bugetar, cât și din cel de producție. După privatizarea întreprinderilor o parte din bani a fost folosită pentru a ridica nivelul de viață, adică pentru a majora salariile bugetarilor. În momentul în care banii de la privatizări s-au terminat, în ultimii câțiva ani salariile au crescut doar cu coeficientul inflației, adică nesemnificativ.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimele luni are legătură directă cu evenimentele din Ucraina. Au apărut dificultăți cu transportarea încărcăturilor în Ucraina și în tranzit prin Ucraina. În plus, a scăzut cererea pentru produsele transnistrene în Ucraina. Bineînțeles că acest lucru a generat o scădere a acumulărilor la bugetul Transnistriei și conducerea republicii a adoptat decizia cu privire la limitarea plăților către bugetari – mai întâi în iunie cu 15 la sută, iar apoi și în iulie, cu 20 la sută. Dar în luna iulie deja oamenii au fost scutiți de îndeplinirea unei părți din obligațiile de serviciu, adică au fost reduse numărul de ore sau zile lucrate.

Desigur că este o măsură nepopulară, dar ca soluție de alternativă era examinată posibilitatea deprecierii rublei transnistrene sau contractării unui credit. Prima variantă nu a fost acceptată pentru că deprecierea monedei naționale ar fi fost o soluție și mai proastă, iar resursele de creditare la noi sunt limitate. Nu putem lua niciun fel de împrumuturi externe, avem numai ajutor umanitar din Rusia pentru pensionari. În plus, cine va da credite unui stat nerecunoscut? Și atunci sigura soluție a rămas achitarea parțială a salariilor.

Dar iată că activitatea economică pentru luna iulie indică anumite tendințe pozitive. Adică business-ul a căutat să găsească soluții pentru asigurarea tranzitului și desfacerii mărfurilor produse. Datele statistice făcute publice de ministerul finanțelor în cadrul ultimei ședințe a guvernului de la Tiraspol au arătat tendințe pozitive în încasările la buget provenind de la activitatea economică externă. Respectiv, s-a decis de a compensa bugetarilor datoria pentru salariul neachitat pentru luna iunie – pentru bugetul republican asta va însemna 10,5 milioane ruble transnistrene, pentru bugetele locale – 5,5 milioane. Ce va fi cu restanțele pentru iulie, august și septembrie, se va vedea în funcție de cum vor evolua lucrurile, de cum vor activa întreprinderile și respectiv, de care va fi situația bugetului.

Europa Liberă: Din ceea ce spuneți Dvs. rezultă că activitatea economică externă în ultimele luni s-a îmbunătățit. Aveți ceva date concrete?

Serghei Menicenko: Nu, date concrete nu am, acestea nu au fost încă publicate, dar declarații în acest sens a făcut șeful guvernului la ultima ședință.

Aici vreau să subliniez un aspect – partea moldovenească spune că nu poate fi vorba despre blocada regiunii transnistrene, pentru că față de anul 2013 a avut loc o creștere cu 70 la sută a exporturilor. Aceste date nu sunt tocmai corecte, pentru că în prima jumătate a anului 2013 nu a lucrat deloc Uzina metalurgică de la Râbnița și Uzina de ciment – deci dacă atunci acestea au avut o cifră de afacere 0, iar acum au început să exporte, normal că e o creștere spectaculoasă a cifrei și nu este corect să vorbește despre o creștere mare a exporturilor.

Europa Liberă: Cum vedeți perspectivele economice ale Transnistriei, având în vedere și situația din regiune, și faptul că efortul cel mai mare al Rusiei, inclusiv cel financiar, este îndreptat către ceea ce se întâmplă în Ucraina, dar și către soluționarea propriilor probleme interne? Sunt voci care spun că Transnistria trebuie să înceapă niște reforme economice importante...

Serghei Menicenko: Nu pot privi foarte mult în viitor, pot spune doar care sunt pașii care stau acum pe ordinea de zi. Situația negativă cu Ucraina, care influențează comerțul nostru extern, poate avea o durată nedeterminată. Indicatorii lunii iulie arată că business-ul reușește să se adapteze la situație și să găsească soluții. Dar, soluțiile pe termen mai lung totuși pentru Transnistria țin de reorientarea către piața rusească. Și în mod special acest lucru este dictat de semnarea atât de către Ucraina, cât și de Republica Moldova a acordurilor de liber schimb cu UE. Există deja și unii pași pozitivi – Uzina de conserve de la Camenca a semnat un contract de livrare a opt milioane de borcane de conserve cu cea mai mare rețea comercială din Rusia – Magnit. Cum vor fi livrate aceste conserve – astea sunt deja detalii.

Deci, este importantă valorificarea pieței ruse - și aici au venit nesperat de bine restricțiile Rusiei la importul de produse alimentare din țările Uniunii Europene. Da, noi am putea într-o anumită măsură să ocupăm această nișă – avem produse ecologic curate pe care piața rusească, destul de mare, le-ar putea absoarbe. Dar aici apare o altă problemă – nu va asocia oare Rusia produsele din Transnistria cu cele fabricate în Republica Moldova? Pentru că pe produsele noastre – inclusiv pe vinurile Buket Moldavii sau Kvint scrie că țara de origine a mărfurilor este Republica Moldova. Și aici va depinde foarte mult de cum vor fi reglementate lucrurile în cadrul negocierilor din triunghiul Chișinău-Moscova-Tiraspol. Dacă Moscova va face o excepție pentru Transnistria, acest lucru va fi salutat la Tiraspol, dar va fi negativ perceput la Chișinău, care ar putea acuza Rusia că în felul acesta recunoaște Transnistria.

Deci, se mizează mult pe reorientarea către piața rusă, care acum absoarbe doar 15 la sută din exporturile transnistrene. Plus că Transnistria mai are o rezervă de timp de un an și patru luni în care se va determina situația comerțului cu Uniunea Europeană. Tiraspolul oficial insistă asupra unei înțelegeri separate cu UE. Cel mai probabil, este o sarcină de neatins, pentru că intervin aspectele politice. Acum este greu de prognozat dacă întreprinderile noastre vor putea face comerț cu UE în condiții generale, când din 1 ianuarie 2016 preferințele comerciale autonome vor fi anulate.

Europa Liberă: Încă un aspect pe care aș vrea să-l abordez ține de faptul că în urma situației din Ucraina Kievul ar putea opri tranzitul de gaze naturale către Europa. Acest lucru ar afecta în mod direct atât Republica Moldova, cât și regiunea transnistreană. Chișinăul a declarat că are un plan de rezervă în caz de situație critică și că Republica Moldova nu va îngheța la iarnă. Administrația de la Tiraspol se gândește la această situație, are vreun plan de rezervă?

Serghei Menicenko: Bineînțeles că dezvoltarea situației după scenariul negativ nu poate să nu îngrijoreze Transnistria. Încă de la sfârșitul lunii mai au început tot felul de ședințe și mese rotunde consacrate securității energetice. Avem experiența negativă de supraviețuire fără gaze – în iarna anului 2009, timp de 10 zile. Atunci, mai erau ceva gaze în țeavă care se folosea pentru gătit. Dar salvatoare atunci a fost complexul electro-energetic – e adevărat că au fost și pierderi, din cauza consumul mare ardeau transformatoarele și așa mai departe. Dar ca factor de rezervă pentru ieșirea din situația complexul electro-energetic poate avea un rol important. În Transnistria sunt două centrale electrice – la Dubăsari și la Cuciurgan.

În ceea ce privește livrările de gaze și soluțiile de alternativă, mie și mi pare că aici și Republica Moldova, și Transnistria sunt într-o barcă. Adică, dacă Republica Moldova va folosi anumite rezerve, ea nu poate să nu dea din aceste rezerve și Transnistriei. În caz contrar iese foarte interesat: când vine vorba despre declarații la nivel internațional, atunci avem o Moldova indivizibilă, suntem împreună cu Transnistria; iar când trebuie să dăm o parte din gaze, atunci suntem fără Transnistria. Aici e deja o politică a dublelor standarde.

Punctul meu de vedere personal este că în această iarnă nu se va ajunge la o situație critică în privința livrărilor de gaze naturale prin Ucraina. Se va găsi un compromis. Dar, dacă acest lucru se va întâmpla, eu presupun că autoritățile transnistrene caută rezerve financiare pentru a avea o alternativă. Sunt informații că la centrala electrică de la Cuciurgan s-a făcut o rezervă importantă de păcură. Sigur că acum e dificilă situația cu asigurarea cu cărbune – acesta venea în special din Donbass. Dar varianta găsirii unei alternative pentru gaze s-a discutat în diverse ședințe și cred că cel puțin pentru obiectele din sfara socială - școli, grădinițe, spitale – se vor găsi rezerve.

Europa Liberă: Opinia economistului din Tiraspol, Serghei Melnicenko.

***

Europa Liberă: Republica Moldova a marcat pe 27 august 23 de ani de la proclamarea independenţei. Colega mea Alla Ceapai a încercat să afle cum se vede evenimentul de la distanţă zilei de astăzi.

Unul dintre participanţii la evenimentele din 1989-1991 analistul politic Oazu Nantoi opinează că Republica Moldova deocamdată nu a susţinut examenul independenţei:

Oazu Nantoi

Oazu Nantoi

„Examenul în ceea ce priveşte capacitatea societăţii noastre de a se autoguverna utilizând instrumentele statului de drept şi a democraţiei politice. Sigur că aici avem restanţe foarte mari. Sigur că avem probleme cu conflictul din raioanele de est ale Republicii Moldova şi clasa noastră politică se teme să recunoască că este un conflict cu Federaţia Rusă şi nu cu marionetele mizerabile care se declară nu ştiu cine la Tiraspol. Sigur că avem restanţe foarte grave la ceea ce se numeşte edificarea economiei naţionale. Nici o guvernare din Republica Moldova nu şi-a propus un scop strategic ca să fie creată o economie naţională funcţională, competitivă şi diversificată. Perspectivele pozitive vin din faptul că s-a extins UE şi RM, cum spun eu, a nimerit în câmpul magnetic al UE. Acum nouă ni se oferă o şansă ca prin parteneriat cu UE să ducem până la capăt edificarea statului de drept funcţional, integru Republica Moldova şi ca acest stat să fie cu adevărat suveran, să nu fie ocupat de Federaţia Rusă, să nu depindem de strănuturile din orice capitală de pe glob şi ca acest stat să ofere perspective pozitive pentru fiecare cetăţean în parte, inclusiv pentru generaţia tânără.”

Cunoscuta activistă pentru drepturile femeilor, ex-deputata Ecaterina Mardarovici e de părere că după 23 de ani independenţa a prins alte nuanţe şi contururi decât cele pentru care s-a luptat altă dată.

Ecaterina Mardarovici

Ecaterina Mardarovici

„Independenţa RM este speranţa, viitorul în componenţa UE ca ţară democrată. Aşa cum o vedeam noi – să ne descurcăm de unii singuri – vedeţi că contextul istoric şi regional ne spune că practic este imposibil. De la Declaraţia de independenţă, de la perioada în care ne-am rupt de sistemul sovietic şi am pornit pe o nouă cale, astăzi, sigur, lucrurile se văd altfel, sunt alte generaţii, dar suntem şi noi, cei care încă împărtășim amintirile, iar unii poate şi nostalgia de acele timpuri. O mare parte de oameni poate că nu au reuşit încă să-şi vadă toate visele împlinite. Unii am fost unioniştii, unii – independenţi, alţii am fost doar cu vise de a scăpa de un trecut comunist, de a trăi liber. În realitate independenţa înseamnă multă muncă. Nimeni nu ne va pune în buzunar dacă nu vom munci. cred că independenţa este şi o stare de spirit. În afară de Declaraţia de Independenţă mai este şi acea stare de spirit a cetăţeanului care trebuie să şi-o formeze că viaţa lui, viitorul lui, copii, familia lui depind de el, de ce face el şi cum o face.”

Analistul politic şi profesorul universitar Mihai Cernenco e de părere că independenţa este subminată astăzi de dependenţa economică şi energetică a Republicii Moldova, de focarul separatist din regiunea transnistreană şi de iluzia securităţii, dar şi de cusururile interne cum ar fi corupţia, justiţia neechitabile şi lipsa civismului comunitar. Iar necesitatea consolidării independenţei se impune mai cu seamă în noul context regional:

Mihai Cernenco

Mihai Cernenco

„În condiţiile actuale când Rusia a ocupat o parte din teritoriul ucrainean şi atunci când avem conflictul transnistrean, şi când apare pericolul să fim ocupaţi, şi în condiţiile când Rusia încearcă să înjghebeze un nou imperiu numit Uniunea Eurasiatică, sigur că noţiunea de independenţă apare pregnant şi trebuie recunoscut faptul că tot mai mulţi cetăţeni recunosc necesitatea asigurării unei adevărate independenţe. Cei drept, mai multe partide care au fost la guvernare, începând cu Interfrontul, Partidul Democrat Agrar de altă dată, dar şi cele existente acum, PCRM, PSRM, sunt adevăraţii lichidatori ai independenţei RM. Este de fapt coloana a 5-a a Moscovei. Ei pe faţă vorbesc despre suveranitate, despre independenţă, dar în fond duc la distrugerea acestei independenţe.”

În opinia lui Mihai Cernenco Republica Moldova va fi cu adevărat independentă doar atunci când:

„Vom putea să avem alternativă la gazul rusesc, atunci când vom produce ceea ce putem produce astăzi şi va fi de aşa o calitate care ne-ar permite să ducem pe pieţele europene, nu numai pe cele ruseşti. independenţa de fapt înseamnă un stil de comportament, înseamnă o înaltă cultură şi un înalt civism social, comunitar. Dar apropierea de UE este elementul fundamental pentru consolidarea independenţei RM. Numai în cadrul UE poate fi construit un stat de drept, egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii. Numai în cadrul UE putem să ne apărăm hotarele, putem construi o economie securizată şi securitatea alimentară. Numai în cadrul EU putem să ne afirmăm ca un stat independent, ca un actor pe scena internaţională alături de ceilalţi parteneri din UE”, a fost opinia analistului Mihai Cernenco.

***

Europa Liberă: Să pregăteşti un copil de şcoală nu este o treabă uşoară, mai ales dacă ţii să corespunzi rigorilor sau să fii în pas cu lumea. Anul acesta grijile parcă apasă mai greu pe umerii părinţilor din regiunea transnistreană, cărora, în cazul bugetarilor, la începutul verii li s-a tăiat a cincea parte din salariu. Uunii dintre ei se pare însă că au reuşit să găsească soluţii ingenioase. Revine la microfon, Lina Grâu.

Ghiozdan, caiete, pixuri și creioane. Plus uniformă, încălțăminte, haine de sport. Este o listă scurtă a lucrurilor care trebuie cumpărate de părinți cu copii la școală înainte de începerea anului de studii. Povestește mama Cristinei, o fetiță care merge în clasa întâi:

„Mergem în clasa I la gimnaziu, ne-am pregătit mult timp și am reușit să dăm admiterea. Astăzi am avut prima întâlnire, totul este bine. Așteptăm ziua de 1 septembrie, careul și să începem. Copiii vor la școală”.

Iar Cristina visează să devină o elevă exemplară:

„Aștept școala, ca să învăț bine și să primesc cât mai repede medalia”.

În opinia mamei, a pregăti un copil de clasa întâi este foarte costisitor, mai ales având în vedere salariile mici ale transnistrenilor.

mama Cristinei: „Uniforma, ghiozdanul, rechizitele – toate împreună costă mult, cam 350 dolari, chiar spre 400, dacă e să punem la socoteală și diversele taxe care sunt necesare inclusiv pentru manuale. Din păcate, este foarte mult pentru regiunea noastră”,

spune mama fetei care merge în acest an în clasa întâi.

Toți părinții recunosc că lucrurile sunt prea scumpe. Și aici le vine în ajutor atotprezentul internet. Mamele „avansate” fac comandă de uniformă școlară pentru copii pe site-urile producătorilor. Povestește Olga, și ea mamă de copil de clasa întâi:

„Nu este deloc ieftin, chiar deloc. Doar o rochie costă de la 25 de dolari în sus, poate ajunge și la 40, 50 sau 60 de dolari, în funcție de calitate. Doar o singură rochie! Fiecare părinte vrea să-și îmbrace copilul într-o haină fără ațe care atârnă, cusută îngrijit, calitativ – iar aceasta este o plăcere scumpă, foarte scumpă. Multe mame cumpără stofă și dau comandă de uniforme la croitori.

Dar lucrul acesta trebuie făcut din timp, pentru că deja cu o lună înainte de școală croitorii nu mai primesc comenzi din cauza volumului mare de lucru. Sunt și părinți care dau comandă de uniformă pe internet. Este cam de trei ori mai ieftin decât să o cumperi la noi aici, în Transnistria, iar calitatea este excelentă! Doar că aceste cumpărături pe internet au un singur minus – poți greși mărimea. Cu toate acestea, multe mame au adoptat această formă de comandă și livrare a uniformei școlare”.

Pe lângă uniforma școlară o atenție aparte este acordată de părinți alegerii ghiozdanului. Acesta trebuie să fie nu doar frumos și comod, dar și să protejeze coloana vertebrală a copilului de greutatea excesivă.

„Toți vânzătorii le spun mamelor: „Nu-i așa că nu vreți copilul Dvs. să aibă spatele strâmb?” și imediat propun ghiozdane ortopedice. La Tiraspol mai este o fază: „Avem ghiozdane speciale pentru școala a 6-a – adică pentru gimnaziul umanitar-matematic, numit și „școala specială engleză””. Acest lucru înseamnă că automat trebuie să dai minim 50 de dolari doar pentru ghiozdan. Pentru un transnistrean simplu aceste sume sunt de domeniul fantasticului, pentru că un ghiozdan ortopedic poate fi găsit pe piață și cu 30 de dolari. Se speculează pe orice. Toată lumea vrea să facă bani pe copii”, spune, cu o notă de tristețe în voce, o tânără mămică.

Pentru ca la sfârșitul lunii august să nu ajungi într-o situație fără ieșire, cânt trebuie să reușești să le cumperi pe toate într-o singură zi, unii elevi din clasele mari și unii studenți preferă să se pregătească de școală din timp, iar la început de an școlar doar să completeze cele necesare.

Elevii Aliona și Serghei așa au și procedat.

„Am cumpărat caiete și rechizite pentru școală. Banii ne-au ajuns. Manualele le primim de la școală”, povestește fata.

„Primim manuale pe gratis la școală. Dacă le rupem, cumpărăm altele sau le reparăm”, adaugă băiatul.

Eleva claselor mari Liana, împreună cu o prietenă, au fost la piață, unde au negociat și o reducere la haine, încălțăminte și rechizite. Liana a cheltuit în jur de 1000 de ruble transnistrene. Iar prietena ei este convinsă că universitatea implică cheltuieli mai mici.

„Sunt studentă, îmi este mult mai simplu cu hainele pentru că la universitate nu există dress-cod, îmi pot asorta hainele care le am și să nu cheltui prea mulți bani pe haine. Iar rechizite nu am cumpărat încă deloc – sunt anul întâi, aștept să înceapă orele să ne spune de ce anume avem nevoie. Cred că la universitate este mai simplu din acest punct de vedere decât la școală și nici nu trebuie să dăm bani pe agendă. Cred că avem nevoie de câteva caiete groase, pixuri și cam atât”, spune tânăra studentă.

Știind că fluxul cel mai mare de cumpărători vine în a doua jumătate a lunii august, firmele care livrează de mai mulți ani produse pentru școală și birotică au avut grijă din timp să aibă o ofertă cât mai bogată. Irina, administratoarea magazinului „Creionul”, spune că evenimentele din Ucraina nu au împiedicat furnizarea produselor necesare pentru a asigura elevii și studenții transnistreni cu cele necesare procesului de acumulare de cunoștințe:

„La noi totul e ca și în anii precedenți. Firma noastră se pregătește din timp de cererea de sezon, știind că înainte de 1 septembrie cererea crește întotdeauna. În principiu, rechizitele puteau fi cumpărate încă din iulie”.

Și, uite-așa, suntem gata de începutul anului școlar. Acum, poate să răsune și clopoțelul de 1 septembrie!

Europa Liberă: Doamnelor şi domnilor, aici se încheie emisiunea noastră. Prezentatorul ei, Radu Benea vă mulțumește pentru atenție şi vă dorește toate cele bune. Aici e Radio Europa Liberă.

Pe aceeași temă

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG