Linkuri accesibilitate

Planul Marshall - o formă de dar economic gratuit


Președintele american Harry S. Truman, cel care a ajutat Europa cu planul Marshall.
Președintele american Harry S. Truman, cel care a ajutat Europa cu planul Marshall.

Faptul că un gest politic presupus altruist are efecte secundare pe termen lung nu îi diminuează cu nimic valoarea intrinsecă.

Dan Alexe

In ciudatul său studiu mistico-economic, filozoful și scriitorul francez Georges Bataille prezenta, imediat după al Doilea Război Mondial, Planul Marshall al Statelor Unite destinat Europei eliberate militar ca pe un uriaș “potlatch”.

Noțiunea acoperită de termenul de “potlatch” —un dar gratuit — ar părea surprinzătoare și merge împotriva înțelepciunii economice tradiționale, care spune că "nu există prânz gratuit", și că totul se plătește și se compensează economic în cele din urmă. Potlatch, în antropologie, este distribuirea ritualică a bogățiilor fără a aștepta un câștig imediat altfel decât prestigiu și faimă.

Planul Marshall, de la numele secretarului de stat imediat după război, generalul George Marshall, care a fost la originea ideii, a constat într-un vast sprijin economic destinat Europei distruse de război. Precum într-un autentic potlatch, Statele Unite nu așteptau atunci altceva decât prestigiu și faimă.

In termeni financiari, Planul Marshall a constat în acordarea a 13 miliarde de dolari țărilor Europei răvășite de război, sumă care ar echivala cu 150 de miliarde de dolari astăzi. Fără a reprezenta o sumă astronomică, Planul Marshall aducea atunci o serie întreagă de garanții instituționale. Dincolo de banii imediați, Europei i se promitea sprijinul instituțional și guvernamental american fără nici o obligație imediată.

Sigur, detractorii politici ai Planului Marshall au putut spune că era de fapt o manevră calculată și că SUA aveau tot interesul să sprijine financiar refacerea politică și economică a Europei, pentru a profita de ea mai târziu. Asta nu schimbă însă cu nimic faptul că la acea vreme Planul a putut părea un gest pur altruist și că impactul său depășea simplul efect economic potențial. Era vorba în primul rând de o refacere a încrederii în sine a Europei, o investiție culturală și identitară, o manieră de a le arăta europenilor că aparțin aceleiași comunități și că războiul fusese un simplu accident. Nu e de mirare că unul din principalii beneficiari ai Planului a fost Germania, care declanșase războiul.

De altfel, faptul că un gest politic presupus altruist are efecte secundare pe termen lung nu îi diminuează cu nimic valoarea intrinsecă. De aceea, de la război încoace, o serie întragă de planuri sociale care nu așteptau un randament imediat al investiției au fost numite metaforic: "plan Marshall".

Revelator pentru situația de atunci, care o prefigura pe cea de astăzi: Planul Marshall inițial, cel de după război, se adresa în egală măsură și Europei de est comuniste. Stalin însă l-a respins, preferând o dezvoltare economică aparte și ostilă și plantând germenii Războiului Rece.

Previous Next

XS
SM
MD
LG