Linkuri accesibilitate

Post-psihedelic, post-jazz, post-rock, post-șamd.

Ryan Lott, principala forță creatoare din spatele proiectului numit Son Lux, e un muzician post-rock de la New York (toate parcă în lumea muzicală de azi sînt post-, toate sînt după ceva, ca și cum nimeni nu mai găsește un nume pentru ce se cântă după ... orice, după rock, după jazz, după șamd), un muzician post-rock așadar, care cântă, spun cei care se pricep la lucrurile astea, un foarte sofisticat fel de muzică pop, căruia unora le place să-i spună hip-hop alternativ.

Ryan Lott are solide studii de conservator - a învățat pian, teorie muzicală, compoziție și orchestrație la Universitatea Indiana la sfîrșitul anilor 1990. După terminarea școlii a petrecut cîțiva ani compunînd partiturile muzicale pentru mai multe companii de dans din New York, și scriind muzici pentru reclame de televiziune.

Dar în timp ce se ocupa de reclamele la bere și automobile, Lott pregătea piesele de pe albumul de debut Son Lux, „At War With Walls & Mazes” din 2008, primit foarte bine de critică. „Un masiv, dar strălucitor șlefuit mix de beat-uri dezarticulate, sunete din natură și vioaie aranjamente de corzi”, spune un cronicar muzical de la National Public Radio din Statele Unite.

Au urmat încă două albume, „We Are Rising˝, în 2011, și „Lanterns”, din 2013, acesta din urmă fiind în opinia mea cel mai interesant, pentru că după ce îl asculți îți dai seama că Ryan Lott nu cântă nici pop, nici hip-hop alternativ, ci ceva ce nu poate fi numit exact, ceva la intersecția între pshiedelic, jazz și rock progresiv. De fapt ceva post... psihedelic, post-jazz, post-rock, post-șamd, ca să închidem cercul. Piesa se numește, cum altfel?, „Lost It To Trying”.

XS
SM
MD
LG