Reforma procuraturii şi justiţiei se face de multă vreme în Moldova, se face temeinic, se face cu sloganuri frumoase-însufleţitoare, se face zi şi noapte. Reforma asta pare un adevărat munte. Numai că, din păcate, muntele gigantic a născut un şoarece. La ce mă refer?
Nu ajung protagoniştii corupţiei mari în închisori, nu ajung marii făcători de mişmaşuri în puşcării. E linişte şi pace. Numai din cînd în cînd cîte un simplu muritor, care fură sume ridicole, este băgat în închisoare. Giganţii corupţiei nu au avut şi nu au nici o problemă.
România este exemplul cel mai la îndemînă care ne arată cum ar trebui să funcţioneze o justiţie corectă. Acolo, în România, persoane influente, care au făcut mişmaşuri, sînt condamnate la ani de puşcărie. Acolo, în România, lucrul acesta nu mai miră pe nimeni. Judecătorii români muncesc şi ignoră uneltirile unor escroci cu pile. Aici, în Moldova, e linişte şi pace. Aici se face reforma justiţiei. Ar fi de-a dreptul amuzant-haios, dacă n-ar fi trist. Sîntem deja în anul 2014, iar semne că vor fi băgaţi în puşcărie marii escroci nu prea există. Păi, cît mai trebuie să aşteptăm, stimaţi conducători şi judecători? Sau poate în anii tranziţiei aici nimeni nu a furat nimic?
Vin, se apropie implacabil noile alegeri. Şi din nou vor răsuna sloganuri şi promisiuni, şi se va vorbi, cu bulbuci la gură, despre făurirea ţării. Dar nu se va schimba mai nimic, nu se va primeni ţara atîta vreme cît marii făcători de mişmaşuri nu ajung în închisoare.
Te uiţi în jur cu atenţie şi-ţi dai seama că totul va fi pe vechi încă multă vreme. Vorbărie multă şi fapte – ioc!
