Linkuri accesibilitate

Cultura a suferit în Rusia o înfrângere cruntă, iar oamenii de cultură nu sunt capabili să schimbe politica sinucigașă a statului.

Publicarea în săptămânalul german Der Spiegel a eseului Ludmilei Ulițkaia „Adio, Europa!” a oferit, se pare, autorităților ruse pretext pentru o reacție imediată. La câteva zile după apariția publicației, agenția rusă de știri Itar-Tass a anulat conferința de presă a scriitoarei, invocând un pretext ciudat, conferință de presă planificată din timp cu ocazia conferirii Ludmilei Ulițkaia – unul dintre puținii autori ruși contemporani care sunt bine cunoscuți în afara frontierelor fostei URSS – a premiului de stat al Austriei pentru literatură europeană. Ulițkaia este primul autor rus care a primit acest prestigios premiu european în mai bine de jumătate de secol de existență a acestuia.

Citiţi şi pe pagina de limbă rusă a Europei Libere

În textul scris pentru Der Spiegel Ulițkaia regretă că Rusia „se află în stare de război cu cultura și valorile umanismului, cu libertatea personalității”, dar și despre faptul că țara este bolnavă de „o ignoranță agresivă, de naționalism și megalomanie imperială”. Îmi este rușine pentru parlamentul nostru, ignorant și agresiv, pentru guvern – agresiv și incompetent, pentru conducătorii țării – supermani de jucărie, fani ai forței brute și aiminciunii, îmi este rușine pentru noi toți, pentru poporul care a pierdut orientările morale”, scrie Ludmila Ulițkaia. Iată ce a povestit scriitoarea corespondentului Radio Svoboda, Andrei Șarîi:

Ludmila Ulițkaia: Acum câteva săptămâni am primit o invitație de a ține o conferință de presă la Itar-Tass. M-a surprins un pic această propunere, dar am fost de acord. Au făcut o listă de jurnaliști pe care îi invită de obicei la astfel de întâlniri, dar cu două ore înainte de eveniment m-au sunat și mi-au spus că au contramandat conferința de presă pentru că în clădire s-a spart o țeavă.

Europa Liberă: Organizatorii conferinței de presă, cel mai probabil, au fost atenționați după apariția publicației Dvs. în Der Spiegel?

Ludmila Ulițkaia: Și, dacă e să fiu sinceră, îi compătimesc foarte mult, pentru că e foarte neplăcut să ajungi într-o astfel de situație. Cel mai probabil, au vrut să discute despre premiul oferit de Austria, pentru că e un subiect destul de interesant. Probabil că li s-a dat din deget. Nu pot afirma cu certitudine lucrul acesta, pentru că nu sunt instalator și nu am verificat starea țevilor din clădire, dar impresia mea este că, într-adevăr, li s-au dat indicații.

Europa Liberă: Dacă tot am o astfel de posibilitate, voi încerca să salvez imaginea colegilor mei de breaslă de la Itar-Tass, întrebându-vă ce ați fi vrut să spuneți jurnaliștilor ruși? De fapt, publicația Dvs. din Der Spiegel a și dat unele răspunsuri la provocările care stau acum în fața Rusiei și a Europei. Dar de ce textul Dvs. este unul atât de pesimist?

Politica are mare nevoie să fie corectată de artiști, are nevoie de reacții critice; este nevoie de anumite contribuții din partea oamenilor de cultură la mișcarea politică a lumii. Dar în țara noastră nu vedem și nu auzim despre aceste lucruri și, cel mai probabil, nici nu vom auzi vreodată. Între timp, cultura este un element absolut indispensabil politicii...

Ludmila Ulițkaia: În primul rând, mă întristează faptul că acest text a ajuns în presa rusă într-o traducere foarte proastă – pare să fi fost o traducere-robot. Dar, în mare, nu am spus nimic nou în acest text, nu am făcut nicio revelație. Este un punct de vedere pe care îl împărtășesc mulți dintre prietenii mei - și acesta, într-adevăr, este plin de pesimism, pentru că politica moscovită astăzi este următoarea: noi ne îndepărtăm de Europa. Și asta este foarte rău. Pendulul – căruia se aseamănă politica rusească în ultimii 300 de ani și care este ba mai aproape de Europa, ba mai departe de Europa – are o anumită amplitudine și în acest moment ne aflăm, probabil, în punctul maxim îndepărtat de Europa. Sper că odată pendulul va porni și în direcție inversă și vom găsi totuși poziții comune cu cele ale Europei. Rusia nu se poate dezvolta în afara concepției europene, eu nu cred că Rusia va putea inventa pentru sine o „a treia cale”. Astăzi s-a făcut alegerea dintre Europa și China – în favoarea Chinei și, din păcate, mergem pe o cale care este puțin probabil să-i aducă Rusiei prosperitate, succes și respect. Este calea sigură către lumea a treia, a patra, a nu știu câta – și aceasta este o realitate tristă, din punctul meu de vedere.

Europa Liberă: Sunteți un scriitor care de decenii studiază misterele sufletului rusesc. Ceea ce se întâmplă acum în țară v-a surprins în vreun fel?

Ludmila Ulițkaia: Mai degrabă m-a întristat foarte mult. Călătoria mea în Austria pentru a ridica acest premiu literar a fost una foarte interesantă inclusiv pentru că, printre altele, au ajuns la Festivalul Mozart la Salzburg, unde au vorbit mai mulți politicieni, inclusiv ministrul culturii și președintele Austriei. Pentru prima dată am auzit de la oficiali atât de sus-puși ideea că relațiile dintre cultură și politică sunt ca cele din interiorul unui cuplu, când soții sunt de mult timp împreună – ei se ceartă mereu, dar nu pot exista unul fără celălalt. Și în timpurile noastre – a spus-o președintele Austriei, Heinz Fischer – politica are mare nevoie să fie corectată de artiști, are nevoie de reacții critice; este nevoie de anumite contribuții din partea oamenilor de cultură la mișcarea politică a lumii. M-au surprins aceste declarații și consider că așa și este. Dar în țara noastră nu vedem și nu auzim despre aceste lucruri și, cel mai probabil, nici nu vom auzi vreodată. Între timp, cultura este un element absolut indispensabil politicii!...

Europa Liberă: Cum apreciați poziția oamenilor de cultură ruși în raport cu problemele care vă preocupă atât de mult?

Ludmila Ulițkaia: Exact despre asta s-a vorbit în deschiderea festivalului. A fost un raport de excepție a istoricului austriac Christopher Clark despre cauzele primului război mondial – el a vorbit inclusiv despre entuziasmul cu care elita culturală europeană a susținut acest război. Chiar și un savant atât de ilustru ca Sigmund Freud, care a schimbat concepția lumii despre om, era extrem de entuziasmat și spunea că niciodată nu s-a simțit mai austriac ca după începerea primului război mondial. Bineînțeles că refluxul a venit foarte repede, Freud și-a pierdut la război doi fii și întreaga elită europeană a trăit o decepție amară. Agiotajul naționalist de care a fost cuprinsă elita europeană înainte de primul război mondial corelează cu ceea ce se întâmplă la noi în țară acum. Fascinația în fața militarismului se va topi, dar întrebarea este ce preț va plăti generația noastră și cea următoare pentru această demență? Pentru că, bineînțeles, aceasta este calea către cei de al treilea război mondial.

Europa Liberă: Aveți și Dvs. impresia că există mai puțini oameni de bun simț decât părea?

Ludmila Ulițkaia: Știți, sunt un om fericit, am prieteni de excepție. În cercul prietenilor mei apropiați avem o perfectă comuniune de idei. În ceea ce privește oamenii care acum susțin cu fervoare spiritul militarist, mie mi se pare că și aceștia sunt diferiți. Unii sunt în slujba statului – fiind oameni de cultură aceștia sunt directori de teatre, orchestre, alte instituții care depind în mod direct de buget, de dotațiile guvernamentale și în general aceste instituții sunt strâns legate de stat. Pentru a-și păstra colectivele, mulți dintre ei sunt nevoiți să spună adesea altceva decât cred cu adevărat. Dar există și o anumită categorie care susține sincer această politică din punctul meu de vedere absolut dementă. Ce să-i faci – aceasta este istoria rusească, astfel se scrie ea acum...

Europa Liberă: „Patrioților ruși” le place să facă acum liste de „dușmani ai poporului rus”. Cap de listă este acum Andrei Makarevici, figurează acolo și echipa Radio Svoboda. Dacă numele Dvs. nu apare în aceste liste este numai pentru că oamenii care le întocmesc nu prea știu să citească. Dacă vor învăța, sigur vă vor include. Nu să sperie această perspectivă?

Cunosc istoria suficient de bine; știu cât de ușor orice tendință cât de mică poate fi transformată într-o mișcare general-populară cu cantități mari de chiote de susținere...

Ludmila Ulițkaia: Cred că sunt deja demult în aceste liste. Nu, nu mă sperie. Mai mult decât atât, chiar cred că regimul în cadrul căruia existăm cu toții astăzi este foarte blând cu oponenții săi. Oponenți nu sunt foarte mulți de facto și cred că ar fi fost suficienți doar cât să umple un singur eșalon feroviar. Este discuția mea mai veche cu prieteni mei – tot pariam de câte eșaloane ar fi nevoie pentru a-i deporta din Moscova undeva în Orientul îndepărtat pe toți oamenii care nu susțin actuala politică. Sunt sincer recunoscătoare statului nostru că, deocamdată, încă nu ne bagă în închisori. Deși unii, mai ales cei care sunt mari amatori de mitinguri, deja ajung și pe-acolo – vreo 70 de oameni, parcă, deținuți politici, în Rusia deja stau la pușcărie. După standardele rusești este o politică foarte blândă. Cunosc istoria suficient de bine; știu cât de ușor orice tendință cât de mică poate fi transformată într-o mișcare general-populară cu cantități mare de chiote de susținere.

Europa Liberă: Aveți vreo legătură personală cu Ucraina? Sau este doar o parte dintr-un trecut comun, inclusiv sovietic?

Ludmila Ulițkaia: Bunelul și bunica au locuit la Kiev, de acest oraș este legată istoria familiei mele. Am înmormântați acolo multe rude mai îndepărtate. Eu însămi însă nu am fost prea des la Kiev, nu am prieteni apropiați – aș spune așa: nimic personal. Cu toate acestea tot ce se petrece acum îmi aduce un gust cumplit de amar, dar, mai ales, sentimentul că urmările greșelilor care se comit acum nu vor putea fi depășite de multe generații ulterioare de ruși și ucraineni.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG