Igor Condrea este un moldovean mutat cu traiul la Moscova, pasionat printre altele de gătit, așa cum vede lesne și pe blogul său, pe care tronau, la ora la care ne-am uitat ultima oară un piept pui cu orez și o supă de ciuperci. Cum se descurcă un gurmand în capitala rusă printre atâtea embargouri alimentare, a încercat să afle Alla Ceapai.
În urmă cu şase ani, Igor Condrea s-a stabilit la Moscova şi a preferat să facă munca pe care o făcea la Chişinău – cea de poligrafist. Pasiunea pentru gătit şi arta culinară l-au ajutat să-şi găsească a doua „meserie”. El ţine un blog cu o rubrică specializată „Laboratorul culinar”.
Igor Condrea spune că el, la fel ca şi ceilalţi locuitori din capitala Rusiei nu duc lipsa alimentelor pe care s-au obişnuit să le consume. El precizează că rafturile magazinelor, dar şi pieţele agricole încă mai abundă cu produse occidentale interzise de curând.
„Fac cumpărături ca orice om în fiecare zi. O dată în săptămână mergem din oraş în suburbie, în Odinţovo, şi facem piaţă. Apropo, acolo în piaţă când ajung am impresia că sunt la Durleşti, dar nu în suburbia Moscovei, atâta vorbă românească aud. Mulţi dintre vânzători sunt concetăţeni de-ai noştri. E prea devreme să se simtă drastic impactul embargourilor. Pe rafturi mai este marfă din Europa, stocurile se epuizează, dar nu aşa de repede, cum ar vrea unii să creadă.”
Igor Condrea spune că nu a observat o stare de panică în rândul populaţiei, care în mare parte, spune el, susţine decizia Kremlinului. Oamenii nu se grăbesc să-şi facă rezerve, chiar dacă uneori mai sunt atenţionaţi în supermarketuri că stocurile se epuizează.
„Eu nu obişnuiesc să fac depozit de produse pentru o perioadă mai îndelungată. Nu obişnuiesc să cumpăr carnea proaspătă de la piaţă şi să o pun în congelator. Nu observ prin magazine lumea să cumpere din abundenţă produse. Rafturile sunt încă pline. Nu există nici un semn evident că lumea ar intra în panică. Am impresia că mulţi încă nu realizează de fapt ce se întâmplă. Au o încredere oarbă în conducere şi că tot ce fac ei e bine. Asta o aud la fiecare pas.”
Igor Condrea crede că primele efecte ale restricțiilor se vor face simţite peste două sau trei luni. Stocurile treptat se vor epuiza, iar ce produse vor ajunge sa le ia locul pe rafturi rămâne de văzut.
„Reorientarea pe importuri din alte părţi nu ştiu cât de bine o să le reuşească. Foarte multe fructe care sunt aduse din alte zone decât cele obişnuite au proprietăţi organoleptice absolut diferite de cele cu care suntem noi, europenii, inclusiv şi ruşii, obişnuiţi. Cum spun ai noştri parcă sunt nişte piersici din plastic, parcă sunt nişte mere din plastilină absolut fără gust sau cu gusturi stranii pentru noi. încercările lor de a aduce marfă din aceste zone, cum ar fi China, America de Sud, vor acoperi o parte din piaţă, dar nu ştiu dacă va fi şi un efect scontat.”
În opinia lui Igor Condrea un prim efect ar putea fi creşterea preţurilor la alimente. El spune că unele produse şi nu neapărat cele europene deja s-au şi scumpit:
„De exemplu, acelaşi lapte s-a scumpit. Noi credeam că este produs autohton de la o fermă din suburbie. Dar poate că e din lapte praf adus din Polonia. La unele produse preţurile se ridică vizibil şi nu e vorba neapărat de produse din Europa. Dar majoritatea produselor sunt la preţuri vechi. Panică deocamdată nu e pentru că produse mai sunt. Dar o să înceapă să vină produsele din alte zone, din Africa, din China şi atunci o să observăm că ceva nu merge bine. Oamenii vor vedea produse de altă calitate, dar la acelaşi preţ sau la un preţ mai mare.”
Anunţând restricțiile la alimente ca răspuns la sancţiunile Occidentului autorităţile ruse susţineau că a venit momentul de glorie pentru producătorii din Federaţia Rusă. Deocamdată produsele ruseşti continuă să fie prezente pe rafturi în proporţie de 30 la sută, observă Igor Condrea. Moldoveanul spune că şi până la impunerea de restricţii a preferat produsele ruseşti, întrucât o bună parte din ele sunt apropiate la gust de cele moldovenești. Numai că sunt şi la un preţ mai mare decât produsele de import:
„Încerc produsele şi le aleg pe cele care îmi sunt mai aproape ca şi calitate şi ca gust de cele moldoveneşti. Dacă e vorba de nişte mere, pepeni, roşii, castraveţi din zonele Krasnodar, Rostov, acolo fructele şi legumele sunt ca ale noastre de acasă. Chiar şi bucatele pe care le gătesc sunt ca la mama acasă. În ce priveşte carnea, lactatele de la producătorii din zona de cernoziomuri – Lipeţk, Kursk, Oreol, iarăşi, sunt bune. Preţurile sunt însă destul de mari. Preţul de cost al producţiei autohtone ruseşti este mult peste media celor de import din Europa. Agricultura şi industria prelucrătoare de produse agricole în Rusia e practic la pământ, de altfel ca şi în Moldova. Sunt nişte aşa numite agroholding-uri, dar acolo sunt interese de grup, ele nu au scopul să pună pe masa noastră, a consumatorilor, produse bune, multe şi ieftine.”
Impuse mai devreme, restricţiile la legumele şi fructele moldovenești nu au efecte sesizabile, întrucât şi până la embargo în capitala rusă, dar şi în suburbiile moscovite ajungeau cantităţi modeste de produse moldoveneşti zice Igor Condrea. Cât priveşte vinurile moldoveneşti interzise acum un an, moldovenii din Rusia, dar şi parte din localnici le duc lipsa.
„Mai bine de un an în urmă eram bucuros să găsesc vinurile noastre moldoveneşti în unele magazine. Erau la preţuri foarte modeste. Bunăoară, cele din Chile erau 500 de ruble, iar alături vinul moldovenesc de 200 de ruble. La gust vinul nostru, nu de aceea că e al nostru, nu se compară. Locul vinurilor moldoveneşti l-au ocupat acum în mare parte cele din Chile, din Africa de Sud, mai puţin cele din Bulgaria. Mai sunt pe rafturi vinuri din Crimeea de până la anexarea peninsulei, pe sticle scrie că sunt produse în Ucraina. Dar faţă de cele moldoveneşti, aceste vinuri sunt foarte scumpe, aproape de două ori mai mult costă.”
Igor Condrea se declara convins că interdicţiile la produsele occidentale ar putea rămâne în vigoare cel puţin un an, aşa cum anunţa Kremlinul. Lumea însă nu arata semne de disperare ci mai curând se autoconsolează cu versul celebru „de nu ar fi război”.
