Linkuri accesibilitate

Alimentara din satul uitat


Mereu li se dă oamenilor bonul de casă. Asta nu e alimentara din blocul meu de la Botanica…

Alimentara din satul uitat, în care intrasem, era de fapt o filială a unui magazin cooperatist din Soroca. Am intrat în vorbă cu vînzătoarea de circa 55 de ani ca să văd ce mai cumpără lumea la ţară.

Produsul cel mai solicitat e, fireşte, pîinea. Cu cît e mai ieftină, cu atît e mai bine. Sătenii nu prea au bani pentru pîine mai de calitate. În alimentara satului uitat erau însă şi 4 pîini negre, ambalate, făcute de o brutărie din Drochia. Preţul unei asemenea pîini era de 8 lei şi 50 de bani, iar vînzătoarea mi-a explicat că există cîţiva săteni mai înstăriţi care vor ceva mai bun.

De cînd apa din fîntîni a devenit sălcie, se vinde bine apa minerală. Dar sătenii preferă numai apa carbogazoasă, nicidecum cea plată. Berea e preferată de puţinii tineri care au mai rămas în sat. Vînzătoarea ştie bine cîte sticle trebuie să i se aducă de la Soroca. De sărbători, cînd se întorc gastarbeiterii, ea comandă mai multe sticle.

Pe raftul cel mai de sus am văzut o sticlă prăfuită de Buket Moldavii.

„Se pare că nu o va cumpăra nimeni…” am zis, arătînd la ea cu degetul.

„Greşiţi, o va cumpăra un pensionar căruia îi place tăria. El e singurul care cumpără Buket Moldavii, dar cumpără numai două sticle pe an. Ar lua el mai multe, dar pensia e mică…”

„Şi ce mai cumpără sătenii?”

„Păi, conserve de peşte, orez, hrişcă, sare, zahăr, bomboane… Iaca, am două sticle de suc de mere din Tomai, dar nu le ia nimeni, căci tinerii vor băuturi dulci carbogazoase… ”

Alimentara cooperatistă e cel mai frecventat magazin din sat. Mai sînt două magazinaşe ale unor oameni, dar gama produselor e mai redusă acolo.

„La noi lumea vine, şi nu numai pentru că Soroca e departe. Ci şi pentru că sîntem serioşi şi nu vindem produse alterate. Un produs cu termenul de valabilitate expirat nu există la noi…”

Vînzătoarea de circa 55 de ani e mulţumită de jobul ei. În sat există bărbaţi în floarea vîrstei care nu au de muncă, iar ei i-a rămas puţin pînă la pensie.

După ce îmi cumpăr o apă minerală şi o pîine ambalată, vînzătoarea îmi dă bonul de casă. Aici, în acest sat, mereu li se dă oamenilor bonul de casă. Asta nu e alimentara din blocul meu de la Botanica…

XS
SM
MD
LG