Linkuri accesibilitate

Patriciu, un „neoliberal” care s-a sprijinit pe stat


Dinu Patriciu (foto: fundatiadinupatriciu.ro)

Dinu Patriciu (foto: fundatiadinupatriciu.ro)

Fostul lider liberal şi fostul patron al Rompetrol, Dinu Patriciu a murit la Londra în vârstă de 64 de ani, la doi ani după un transplant de ficat și după ce imperiile sale s-au prăbușit sau au fost vândute.

Unul din cei mai bogați oameni din România, Dinu Patriciu s-a stins din viață azi dimineață la Londra unde s-a mutat de câțiva ani și unde se trata de cancer. Arhitect de meserie, Patriciu a avut numeroase afaceri pe care le-a condus inclusiv din postura de politician influent și deputat liberal.

Destinul lui Dinu Patriciu seamănă întru-câtva cu cel al PNL, Partidul Național Liberal, care a pornit ca o formațiune nouă, dar care a făcut destul de repede compromisuri de dragul puterii. În iulie 1990, la mai puțin de un an de la revenirea PNL pe scena politicii românești după 50 de ani de la interzicerea sa de către regimul comunist, are loc prima scindare, iar reprezentanții tinerei generații, între care și Dinu Patriciu sunt excluși pentru criticile aduse conducerii, între care și complicități cu puterea neo-comunistă. Această grupare dizidentă își face propriul partid, în care Dinu Patriciu este una dintre vocile cele mai puternice și cel care a spus pentru prima dată în România că în economie „coada pisicii trebuie tăiata dintr-o data, nu pe bucățele”. Era vorba firește despre trecerea la economia de piață și la privatizarea rapidă a industriei, proces care în România a demarat abia după alegerile din 1996, când forțele anti-comuniste au câștigat pentru prima dată alegerile.

Dinu Patriciu a murit la Londra în vârstă de 64 de ani, la doi ani după un transplant de ficat și după ce imperiile sale s-au prăbușit sau au fost vândute, iar influența lui în rândul liberalilor s-a diminuat pe măsură ce puterea lui economică și financiară s-a disipat. În 1991 a intrat la guvernare cu reformatorii liberali, alături de foștii comuniști, preluând portofoliul Lucrărilor Publice, dar ocupându-se în paralel și de firma sa de arhitectură și dezvoltare imobiliară. La vremea aceea nu era nicio incompatibilitate, iar Patriciu s-a lăudat mai târziu că a făcut primul milion de dolari cu această firmă, care a fost prima firmă privată înregistrată în România.

Combinarea intereselor politice cu cele economice a fost o modalitate de a răzbi repede și eficient pentru mulți politicieni, iar după ce fracțiunile liberale au revenit sub umbrela dreptei reunite și au câștigat puterea împreună cu aliații lor țărăniști și democrați (1996), Dinu Patriciu a preluat prin privatizare cea mai mare rafinărie românească, Petromidia Năvodari, situată strategic pe malul Mării Negre. Dinu Patriciu era parlamentar PNL și patron al Rompetrol.

Până în anul 2000, Dinu Patriciu a trecut prin trei partide liberale, autointitulate reformatoare și a făcut parte din comisiile parlamentare pentru amenajarea teritoriului și apoi pentru finanțe-bănci, fără să i se reproșeze că ar profita de pozițiile sale politice pentru a-și proteja și dezvolta afacerile.

Totuși în 2003, după ce a apărut Legea incompatibilității, Dinu Patriciu a fost primul parlamentar care a decis să renunțe la politică în favoarea afacerilor, numai că a fost doar o despărțire de formă, fiindcă liberalul cu vederile cele mai capitaliste din România a continuat să se folosească de pârghii politice pentru a câștiga pe plan economic. Astfel în procesul privind listarea la bursă a Rompetrol în 2003, procurorii l-au acuzat de manipularea pieţei de capital într-o operațiune în care au fost implicați o serie de politicieni și patroni media.

Dinu Patriciu ar fi participat în campaniile electorale cu bani atât pentru susținerea partidului său PNL, cât și pentru PSD, în așa fel încât să fie sprijinit, indiferent de cine câștigă alegerile. În 2005 când procesul privind manipularea bursei a dus inclusiv la reținerea pentru o zi a omului de afaceri liberal, premierul PNL, Călin Popescu Tăriceanu i-a trimis președintelui un bilețel prin care îi cere „să vorbească la parchet” pentru a-l salva pe Dinu Patriciu. Bilețelul a fost făcut public de Elena Udrea, pe atunci șefa cancelariei prezidențiale în 2007, iar acum o lună, aceasta l-a reclamat pe fostul premier pentru trafic de influență la Direcția Națională Anticorupție.

PNL s-a împrietenit tot mai mult cu PSD între 2007 și 2008, culminând cu marea alianță stânga-dreapta, care a câștigat în 2012 alegerile parlamentare din România. În aceeași perioadă Dinu Patriciu a devenit unul dintre adversarii declarați ai președintelui și a difuzat la alegerile prezidențiale din 2009 vestitul clip electoral, dovedit măsluit de către justiție, în care Traian Băsescu lovește un copil.

În 2007, Dinu Patriciu vinde 75 la sută din acțiunile Rompetrol cu 2,7 miliarde de dolari companiei din Kazahstan KazMunaiGaz dimpreună cu datoriile de 570 de milioane de dolari către statul român, datorii rămase încă nerecuperate. Această tranzacție are loc tot cu ajutorul prietenilor săi liberali aflați la putere, fiindcă în mod normal vânzarea ar fi trebuit făcută după achitarea restanțelor la bugetul de stat. Aventura lui capitalistă nu se încheie însă aici, fiindcă Patriciu încearcă să-și facă un lanț de super-marketuri, care se prăbușește destul de repede și investește mult în cotidianul Adevărul, lansând colecții scumpe de cărți clasice pe care le vinde odată cu ziarul, în intenția de a-l transforma în cel mai citit ziar de pe piață. Nici această afacere nu se dovedește sustenabilă, iar Dinu Patriciu se retrage încet-încet din viața publică odată cu eșecurile economice, dar și din cauza bolii și a problemelor de partaj ridicate de soția sa.

Între viziunea neo-liberală a lui Dinu Patriciu (care în teorie înseamnă minimizarea statului în economie) și afacerile clădite cu sprijinul statului și pârghii politice a rămas permanent o prăpastie, pe care liberalul a încercat să o acopere cu lozinci.

XS
SM
MD
LG