Linkuri accesibilitate

Val Butnaru: „Cultura nu poate fi oprită, strangulată sau dirijată după bunul plac al omului politic”


Iosif Kobzon la Chișinău de Ziua Victoriei, 9 mai 2013.

Iosif Kobzon la Chișinău de Ziua Victoriei, 9 mai 2013.

Sancţiunile interstatale pot fi nu doar politice sau economice, ci şi culturale.

Trei artiști populari ruși, Josif Kobzon, Valeria și Oleg Gazmanov, declarați persona non grata la Riga; intenţii la Kiev de a-i sancţiona în aceiaşi manieră pe alţi 500 de oameni de cultură din Rusia care și-au exprimat sprijinul pentru politica președintelui Vladimir Putin și anexarea Crimeii; un proiect cultural bilateral, „Anul Rusia-Polonia” , anulat printr-o decizie a autorităţilor de la Varşovia – şirul poate continua, iar toate acestea ar fi întâmplări şi evenimente care ar semnala că sancţiunile interstatale pot fi nu doar politice sau economice, ci şi culturale. Cazul de referinţă este, fireşte, Ucraina, iar cel pe care l-am rugat să ne împărtăşească un punct de vedere în acest sens este dramaturgul, publicistul şi jurnalistul de la Chişinău, Val Butnaru.

Liliana Barbăroșie

Liliana Barbăroșie

Europa Liberă: Ucraina încă nu a decis oficial dacă le va interzice sau nu unui număr de 500 de activişti pro-Putin ruşi intrarea pe teritoriul său, dar anterior anunţase că va face asta pentru a-i pedepsi pe cei ce sprijină anexarea Crimeii. Anterior din aceleaşi motive trei cunoscuţi interpreţi ruşi nu fuseseră primiţi la un festival în Jurmala. Şi sunt doar câteva semne ale unui soi de „război cultural” cu tot mai multe episoade. Nu ar trebui, totuşi, cultura mai degrabă să unească ceea ce dezbină politica?

Val Butnaru: „În primul rând, trebuie să remarcăm faptul că nu oamenii de cultură promovează aceste politici. Ci oamenii politici care conduc într-o manieră bună sau proastă anumite procese. Totul depinde de perspectiva din care privim la lucruri. Să o luăm de la bun început. Ruşii au fost primii care au interzis turneul unei trupe ucrainene „Okean Elzy” la Sankt Petersburg parcă şi undeva mai departe în fundul Rusiei. Pentru mine personal, ca om de cultură, această ştire a fost o adevărată bombă. A fost un şoc. Mie mi se pare că cultura chiar nu poate fi oprită, strangulată sau dirijată după bunul plac al omului politic. Din punct de vedere formal Ucraina este în drept să răspundă cu aceleaşi metode. După care, Ucraina bineînţeles că invocă şi argumente de ordin politic. În momentul în care cei 500 de oameni de cultură, ştiinţă, elita Rusiei semnează acel apel de susţinere a politicii de anexare a Crimeii cum poate să răspundă o ţară căreia i s-a furat teritoriul?! Bineînţeles că încearcă să se apere şi prin asemenea metode. Dar un om de cultură este doar o păsărică nevinovată, neprihănită care cântă în înălţimile cerului? Un om de cultură nu este şi el un om al cetăţii? Nu este cetăţeanul activ care ia o poziţie? Sigur că da. Şi cei 500 tocmai asta au şi făcut. au luat o poziţie şi au spus că politica criminală a lui Putin este o politică OK. Un om de cultură, cred eu, nu poate să ia asemenea decizii. În cel mai bun caz un om de cultură zice că nu semnează un asemenea act. În momentul în care tu semnezi un asemenea act, tu de fapt reabilitezi o perioadă extrem de tristă din trecutul nu prea îndepărtat. Exact aşa procedau liderii sovietici care anexau teritorii şi care, în general, aveau practici de subminare şi a libertăţii cuvântului, şi a libertăţii omului. În Rusia asta se întâmplă astăzi. La tot pasul televiziunile ruseşti devin televiziuni de propagandă. Goebbels devine un copil nevinovat pe lângă ceea ce fac un Kiseliov sau alţi ziarişti de la Moscova. De ce aceşti 500 tac când se întâmplă aceste lucruri? de ce aceşti 500 tac când Valeria Novodrovskaia striga în gura mare şi era tratată într-un hal fără de hal de autorităţile ruseşti? Cum poţi să fii atât de tranşant în problema Crimeii şi să nu observi faptul cum sunt trataţi opozanţii ruşi, de exemplu. Asta cred că se întâmplă în multe părţi ale lumii. Acum o ştire recentă, cred că aţi văzut, actorul şi cântăreţul american Steven Seagal a cântat la un concert în Crimeea. Pentru mine acest lucru este mai greu de înţeles. În momentul în care tu vii dintr-o civilizaţie şi dintr-o ţară care a luat o poziţie tranşantă faţă de acest fel de a face o politică externă, mă refer la politica Rusiei care s-a obişnuit să ia cu japca totul şi să creadă ca asta îi aparţine ca drept istoric. Pe naiba! Dreptul istoric nu mai funcţionează în istoria contemporană. Tocmai de asta europenii au spus că trebuie să ne oprim şi să ne vedem de lucrurile noastre şi să încercăm să respectăm valorile europene care au fost stabilită după al Doilea Război Mondial. Şi valorile europene sunt toleranţa, respectarea drepturilor fiecărui om şi a fiecărui popor. Cred că totuşi în anumite momente am putea accepta. Fiindcă Steven Seagal a cântat nu fără consecinţe. Numele lui, el a fost retras de la un festival de jazz care urma să aibă loc undeva în Ţările Baltice. Cred că un organizator de festival are acest drept de a interzice sau de a retrage cuiva dreptul de participare la un festival. În asemenea acţiuni mari culturale sunt promovate nu doar idei pure estetice. Sunt promovate şi politici culturale. Politicile culturale le fac oamenii, iar oamenii aderă la idei politice. totul este oarecum întrepătruns, interdependent. Sigur că dacă am fi într-un laborator am fi spun – „Domnule, nu e corect. Nu e corect să interzicem unor artişti să cânte unde ar vrea ei.” Zic acum foarte mulţi - domnule, televiziunile ruseşti care sunt emise pe teritoriul Republicii Moldova şi care în fiecare seară toarnă hârdaie de murdărie, de ură şi de tentative clare de încetare la ură interetnică, când se aud voci care zic că trebuie aceste televiziuni închise imediat ceilalţi sar cu gura şi spun că nu domnule, nu e democratic, nu e europeneşte. Poate că nu este europeneşte, dar în momentul în care îţi este lezat dreptul tău la libera alegere a viitorului şi este subminat acest drept, de către aceste televiziuni, mie îmi pare că uneori trebuie luate măsuri radicale pentru a-i face pe cei vinovaţi să înţeleagă că nu toţi sunt pregătiţi să suporte comportamentul lor barbar, mojicesc. Că dacă vrei să te ai de bine cu artiştii din Europa trebuie să te comporţi respectiv.”

Europa Liberă: Dle Butnaru, Dvs. personal aveţi vreo explicaţie de ce atâţia artişti ruşi acceptă într-un fel foarte uşor rolul de unelte de propagandă? Pentru că ceea ce cei 500 care au semnat acel apel asta au făcut: au subscris, au aprobat o politică pe care lumea întreagă o vede ca dezastruoasă…

Val Butnaru: „Nu numai artiştii ruşi, din păcate, acceptă. Scandalul care s-a întâmplat aici, la noi, cu cei trei cântăreţi care au cântat la o reuniune organizată de Dodon la Moscova şi ei pot fi trecuţi cu ușurință în această categorie a artiştilor fără principii morale foarte bine conturate. La ruşi, însă, lucrurile stau un pic altfel. Ruşii mereu cred că o să poarte acest stigmat al omului angajat de putere. Cei care s-au împotrivit au fost marginalizaţi. Un singur exemplu, ştiut de toată lumea, este vorba de cântăreţul Andrei Makarevici care a avut curajul să spună ce crede despre această invazie rusească în Crimeea. Şi i s-au retras titlurile pe care le avea, a fost marginalizat. Mie mi se pare ridicol acest comportament al puterii. Cum poţi să-i retragi lui Makarevici titlurile pe care le are? Prostii!!! Tocmai de asta sunt lecţii. Puterea în felul acesta oferă lecţii pentru ceilalţi. Asta a fost dintotdeauna. Cred că va fi încă mult timp. Cel puţin atâta timp cât va mai exista acest regim autoritar a lui Putin.”

Europa Liberă: Totuşi, ce fel de expresie sunt mai fireşti în cazul unui artist: prin creaţie, cum a făcut de exemplu Alla Pugaciova prin piesa „Nas biut, mi letaiem” (traducere din rusă Ei ne bat, iar noi zburăm), sau sunt de acceptat şi forme de expresie pe care au adoptat-o cei 500 semnând apeluri?

Val Butnaru: „Cred că un artist trebuie să fie un cetăţean, un om angajat în problemele imediate şi curente ale societăţii. Cei care au luat poziţie, îi consider că sunt angajaţi, că au acest spirit civic, un spirit responsabil pentru tot ce se întâmplă în ţara lor. Pe de altă parte, cei 500 care au semnat acel apel şi ei, de fapt, au luat atitudine. Şi ei au atitudine civică. În cazul acesta, cred că nu au atitudine cei care tac sau cei care nu au apărut şi nu au luat nici o atitudine. În general, artistul dintotdeauna a fost omul care a mers în răspăr, care a mers împotriva cursului oficial, care nu s-a conformat, care a protestat. Cred că în felul acesta înţelegem noi angajare civică şi spirit, şi omul cetăţii, şi multe alte calificative care pot fi atribuite unui om de cultură care luptă.”

Europa Liberă: Revenind la cazul celor trei artişti moldoveni, Igor Cuciuc, Olga Ciolacu, Silvia Grigore, despre care aţi pomenit mai sus…Unii dintre ei au fost nevoiţi să dea multe explicaţii pe reţelele de socializare după ce au fost taxaţi pentru participarea la concertul de la Moscova organizat de Igor Dodon…Dvs. personal le-aţi reproşa ceva?

Val Butnaru: „Eu le-am şi reproşat fiindcă mulţi dintre ei au spus că au plecat acolo ca să se întâlnească cu concetăţenii noştri pe care nu i-au văzut de foarte mult timp. Minunat! Foarte bine! Atâta doar că au trebuit să plece pe banul lor. Dacă ardeau de dorinţa atât de năprasnică de a cânta în faţa concetăţenilor noştri o trebuit să sacrifice bani pentru bilet şi pentru o cazare şi să cânte în faţa conaţionalilor noştri. Or asta s-a întâmplat pe banii lui Dodon. Banii lui Dodon sunt viraţi de la serviciile secrete ruseşti pentru a pune la cale o acţiune de deturnare a viitorului nostru. Dacă eşti cât de cât responsabil înţelegi aceste lucruri. Sau dacă ai făcut o asemenea măgărie cel puţin după asta ai curajul să taci şi să nu te discut într-o asemenea manieră dezonorantă. Nu este singurul caz. Am avut un alt caz. Anastasia Lazariuc a cântat pentru Renato Usatîi. Vor fi şi alte măgării puse la cale. Toate aceste întâmplări trebuie taxate şi să nu creadă nimeni că este chiar liber să facă ce vrea. Eşti liber să faci, dar atunci îţi asumi exact şi politica celui care te angajează. Atunci eşti onest în faţa publicului care te ascultă. Cânţi pentru Renato Usatîi, dar spui că „eu împărtășesc valorile acestui om”. Da, cânţi pentru acest Dodon, dar spui „eu împărtășesc ideea pe care o are el şi viitorul nostru nu este european”. Asta nu se întâmplă. Pe de o parte sunt europeni, pe de altă parte cântă pe banii unui agent al FSB-ului. Nu se poate.”

XS
SM
MD
LG