Linkuri accesibilitate

Angela Stafii: „aștept cu nerăbdare reforma conținuturilor și a curriculei în învățămînt”


Angela Stafii

Angela Stafii

Interviul dimineții: pe marginea noului Cod al Educației, cu o expertă în politici publice.

Noul Cod al Educaţiei, trecut prin toate lecturile necesare în legislativ înainte de vacanţă, îi nemulţumeşte pe diferiţi actori din domeniul educaţiei, din diferite motive. Pe managerii universitari, pentru că le taie din independenţa financiară abia nu demult obţinută, pe cei şcolari, fiindcă le limitează numărul de mandate pe care pot să le deţină succesiv. Academia de Ştiinţe e nemulţumită că nu va deţine exclusivitatea în cercetarea ştiinţifică… Ce vorbeşte totuşi în favoarea acestor şi altor prevederi, unele considerate revoluţionare, ce împotrivă? Un punct de vedere al unui expert în politici publice astăzi, într-un dialog cu Angela Stafii.

Europa Liberă: V-aţi intitulat un articol despre Codul Educaţiei în felul următor: cum vor învăţa copiii copiilor noştri. Şi cum rămâne cu ai noştri?

Angela Stafii: „Şi ai noştri... Vroiam doar să pun accent pe anumite aspecte care mie mi s-au părut inovative şi pe care le-am crezut chiar importante pentru reforma educaţiei.”

Europa Liberă: Totuşi, sugeraţi că ele se vor întâmpla într-un viitor mai îndepărtat.

Angela Stafii: „De fapt, nu era intenţia să sugerez asta. Bineînţeles că sistemul până îşi va lua turaţiile şi va deveni automat va dura un pic. Dar, sper că deja din această toamnă, pentru că a fost aprobat Codul şi în Parlament, copii noştri vor începe să simtă diferenţa.”

Europa Liberă: Rămâne doar să fie publicat în Monitorul Oficial şi după aceasta poate fi realizat. Ştiu din acelaşi articol că nu vă place să vorbiţi despre detalii tehnice. Totuşi, câteva dintre ele vreau să le discutăm. De exemplu, învăţământul devine obligatoriu până la 18 ani – o prevedere controversată. De ce ar fi nevoie ca până la 18 ani să fii obligat să fii la şcoală?

Angela Stafii: „Pentru că până la 18 ani, în mod normal, e vârsta la care ştim exact ce vrem să facem. Pe de altă parte, pare controversat, totodată, învăţământul acesta obligatoriu presupune că după învăţământul gimnazial toată lumea va fi încadrată fie la liceu, fie în învăţământul vocaţional, reforma căruia se întâmplă acum. ”

Europa Liberă: Într-un fel obligăm copiii care nu merg mai departe să studieze să-şi ia o profesie?

Angela Stafii: „Exact. Ca după aceea să nu mai avem o mulţime de şomeri care nu au ce să facă şi nu au capacităţi să facă ceva.”

Europa Liberă: Învăţământul profesional se va reforma pe măsură ca să cuprindă şi să le dea nişte profesii cerute pe piaţa muncii?

Angela Stafii: „Cred că da, pentru că în perioada imediat următoare vor fi evaluate aceste şcoli profesionale. Din câte ştiu, Germania, de exemplu, sau în zonele economice libere, sunt deja angajatori care sunt dispuşi să creeze aceste şcoli de meserii pe lângă angajator. E un lucru care mi se pare extraordinar pentru că tu intre pe lângă un maistru şi înveţi exact ce se face acolo. În mod normal asta ar trebui să se întâmple. După o perioadă de un an, doi, trei, în funcţie de profesia pe care o înveţi, tu ai dreptul să-şi cauţi un job.

E important pentru e ceea ce numesc occidentalii „learning by doing” – hai să învăţăm prin a face. Chiar sunt destul de optimistă. Deşi, văd riscuri, în special, în şcolile profesionale care există deja şi sunt dezvoltate. Dar am înţeles că vor pilota. Iniţial, de aia am zis copiii copiilor noştri, de fapt, pentru că va dura cel puţin doi sau trei ani până sistemul va fi pus pe roate.”

Europa Liberă: Încă un detaliu tehnic şi trecem la chestiuni principiale. De ce un manager şcolar priceput să fie limitat în dreptul de a deţine funcţia de director de şcoala, mai mult de două ori, bunăoară? Nu e o limitare aici?

Angela Stafii: „Nu ştiu dacă neapărat e limitare, în sensul acesta, pentru că devii comod. Dacă tu de două ori consecutiv eşti manager şcolar tu deja eşti în şcoala asta minimum opt ani, plus anii pe care i-ai avut înainte. Devii comod, chiar dacă nu ne place să recunoaştem lucrul acesta, e vorba şi de psihologia omului, nu e vorba neapărat de anumite capacităţi pe care le are acest manager. O dată că devii comod, altă dată că începi să consideri şcoala ca fiind ceva al tău. Dacă ne uităm la directorii de şcoli acum asta se întâmplă. Aceste capacităţi pe care le-a acumulat, aceste competenţe pe care le are managerul pot fi aplicate în altă parte pentru că va fi Consiliul director. Deci, nu e vorba că nu mai utilizezi capacităţile oamenilor. E vorba că oferim posibilitate altora. Poate între timp apare cineva mai bun.”

Europa Liberă: Aţi afirmat că „Codul Educației deschide o perspectivă, care merită să fie luată în considerație. Sistemul educațional va presta servicii. Ce înseamnă asta? Că tu, ca cetățean, nu mai ești beneficiar de ajutor educațional ci ești client. Conform tuturor regulilor de piață, clientul are voie să își aleagă furnizorul de servicii. Acest furnizor (școala, pe toate nivelele ei) este obligată să asigure calitatea produsului final." Ce vreţi să spuneţi cu asta, de fapt?

Angela Stafii: „Vreau să spun că e o schimbare de mentalitate. Care e acceptată foarte greu. După aceea am citit alte articole ale colegilor mei din breasla universitară, de exemplu, care susţin că nu poate exista în sistemul educaţional conceptul de client în sine pentru că va fi foarte superficial, pentru că lumea nu va primi o abordare individuală. Nu este adevărat. Dimpotrivă, în momentul în care profesorul îşi va percepe elevul ca şi client vor începe să fie aplicate aceste reguli ale pieţii în care tocmai nevoile elevului vor fi importante.

Nu e vorba de a scoate partea spirituală sau sufletească din sistemul educaţional şi de a deveni foarte tehnologizat şi tehnic cumva. E vorba de o abordare a nevoilor, o abordare individuală a fiecăruia dintre elevii care sunt în sistem.”

Europa Liberă: Dar ce prevedere anume aveţi în vedere? faptul că universităţile vor fi clasificate, faptul că liceele vor fi clasificate şi atunci îţi vei putea alege şcoala.

Angela Stafii: „Exact, pentru că e vorba de sistemul de calitate, de fapt, de managementul calităţii şcolilor. Aici era ideea de antreprenoriat.”

Europa Liberă: Pe de altă parte, îngrijorarea opoziţiei comuniste ar fi că statul îşi asumă să finanţeze un pachet minim de servicii, iar ceea ce nu va intra în acest pachet va fi oferit contra plată. Despre ce este vorba? Sau e denaturată esenţa.

Angela Stafii: „Cred că este denaturată esenţa Codului. Vine din partea opoziţiei comuniste. Este foarte clar că au anumite intenţii legate de acest Cod şi de această reformă, în special, într-un an electoral. Cel puţin în învăţământul obligatoriu bineînţeles că ceea ce umple conţinuturile pe care le vor preda profesorii vor fi pentru toţi aceleaşi.

Pachetul minim nicidecum nu presupune că cineva va primi educaţie în funcţie de servicii, educaţie în funcţie de buzunar, ci în funcţie de capacităţi. Asta mie mi se pare foarte ok. Pentru că dacă eu nu mai vreau să fac liceu şi nu mai vreau să susţin BAC, ci pot să îmi exercit o profesie şi să-mi câştig banii, inclusiv de la 16 ani de când sunt deja într-o şcoală de profesii, de meserii, e foarte bine.”

Europa Liberă: Aţi mai scris că „cel care va fi în sistem va ști să vorbească cel puțin două limbi, va ști să calculeze, va înțelege cum funcționează universul, se va juca liniștit pe calculator sau alte device-uri, inclusiv prin a face prezentări, eseuri, etc. Poate să nu îi placă opera și baletul, dar cu siguranță va ști să facă diferența între culturi diferite și să le respecte". Optimist sună, dar ce vă face să credeţi că anume aşa va arăta cel care va eşti din sistem după realizarea acestui Cod?

Angela Stafii: „Am analizat foarte atent Codul şi m-am uitat la aceste competenţe cheie despre care vorbeşte Codul. Pe diferite nivele ale sistemului educaţional sunt o serie de competenţe – ce va şti să facă, ce va şti să ştie acest elev după anumite trepte ale învăţământului, inclusiv după învăţământul universitar.

În mod normal ceea ce ar trebui să urmeze acum este descongestionarea conţinuturilor, o libertate mai mare a opţionalelor, poate anume de momentul acesta s-au legat comuniştii. Dar asta nu se va întâmpla în anul viitor cu siguranţă. Sunt câţiva ani de lucru la această curriculă nouă. Am mizat exact pe competenţele pe care le presupune Codul.

Dacă întreg sistemul va funcţiona şi evaluarea profesorilor va avea loc şi ei vor fi capacitaţi să-şi dezvolte şi ei competenţele, atunci vom avea exact asta. Această reformă a avut loc, să zicem, cu 20 de ani în urmă în ţările nordice, de exemplu, Suedia, Finlanda, Norvegia. Acestea sunt ţările care au întreprins o asemenea reformă a educaţiei şi noi vedem rezultatul.”

Europa Liberă: Ca orice document nu este perfect acest Cod. Aţi regretat două lucruri lipsă din Cod: să existe învățământ acasă (home schooling) nu doar pentru copiii bolnavi, care nu se pot mișca, sau pentru cei cu dezabilități, dar pentru cei care pot și vor asta; și în învățământul superior să existe specialități duble, după modelul francez. De ce nu s-au discutat şi aceste lucruri care mi se par absolut pertinente?

Angela Stafii: „Nu ştiu de ce nu s-au discutat. Probabil că şi noi ca societate civilă am fost mai puţin atenţi la momentele în care au existat consultări publice. Eu, de exemplu, nu am făcut aceste propuneri atunci când s-a discutat. Acum sunt consecinţele care sunt. Nu sunt atât de grave aceste două măsuri pe care le văd. Dar ar fi foarte frumos să existe home schooling sau şcoala acasă pentru copii pentru că există diferite timpuri de temperament al copiilor şi atunci era o libertate mai mare de alegere pentru părinţi. În ceea ce priveşte ciclul I de studii universitare am înţeles modelul după care a fost construit acest Cod. E şi vina noastră că nu ne-am implicat la timp pentru a lărgi aceste posibilităţi.”

Europa Liberă: Dar se mai poate?

Angela Stafii: „Nu cred, pentru că dacă e aprobat deja.”

Europa Liberă: Dacă tot e considerat revoluţionar acest document, care sunt prevederile ce îl fac revoluţionar? Şi, poate, care prezintă cel mai mare risc să nu fie puse în practică cum şi-au propus autorii?

Angela Stafii: „Cred că va fi o rezistenţă foarte mare la evaluarea profesorilor din şcoli, rezistenţă din partea cadrelor didactice. Aici contează foarte mult transparenţa acestei evaluări, contează foarte mult comisia de evaluare, inspecţia şcolară, să vedem cum va fi construit acest organism, pe de o parte. Pe de altă parte, managementul performanţelor sau sistemul de management al calităţii, în care managerii şcolari vor trebui să acceadă într-un concurs pentru a ocupa funcţia, iarăşi este un moment revoluţionar. Şi aici, iarăşi, contează foarte mult transparenţa concursului, a criteriilor.

Prevăd un oarecare risc, care se întâmplă de obicei, să fie concursul unul formal şi atunci să nu dăm posibilitate altora să intre. Pentru că în cazul acesta un manager şcolar de la Cahul ar trebui, în mod normal, dacă este mai bun decât cel din Edineţ, spre exemplu, să poată să fie director al unei şcoli din Edineţ. După aceea, aştept cu mare nerăbdare reforma conţinuturilor şi a curriculei, pentru că acesta este momentul cel mai important.”

XS
SM
MD
LG