Linkuri accesibilitate

Vitalie Ciobanu: „Vocea intelectualilor este absolut necesară”


Vitalie Ciobanu
Vitalie Ciobanu

Interviul dimineții cu ziaristul și analistul politic Vitalie Ciobanu.

În această săptămână voci importante ale presei europene au denunţat esenţa imperialistă a regimului Putin. Într-o scrisoare deschisă adresată guvernelor europene, redactorii unor ziare de prim rang în UE au semnalat existenţa unei tăceri a elitei intelectuale în raport cu agresiunea rusă şi au spus că această tăcere este la fel de periculoasă ca aceea care s-a înregistrat în raport cu regimurile nazist şi stalinist ale veacului XX. Ce pot face intelectualii acolo unde există o reţinere a politicienilor şi cercurilor de afaceri, de obicei pragmatice şi egoiste? O întrebare cu care vom începe discuţia matinală de astăzi cu scriitorul, criticul şi analistul postului nostru de radio, Vitalie Ciobanu, redactor-șef al revistei literare a tinerilor scriitori din Republica Moldova Contrafort.

Europa Liberă: Voci importante ale presei liberale europene: Gazeta Wyborcza (Polonia), Dagens Nyherer (Suedia), Le Monde (Franţa), Diе Welt (Germania), El País (Spania), La Stampa (Italia), de Volkskrant (Niderlanda), Der Standard (Austria), Hospodarske Noviny (Cehia), Denník SME (Slovacia), Diario de Noticias (Portugalia), Lietuvos Rytas (Lituania), au denunţat într-o scrisoare deschisă adresată guvernelor esenţa imperialistă a regimului Putin, redactorii acestor ziare spunând că ar exista o tăcere a elitei intelectuale în raport cu agresiunea rusă şi că această tăcere este la fel de periculoasă ca aceea care s-a înregistrat în raport cu regimurile nazist şi stalinist ale veacului XX. În primul rând vreau să aflu dacă aveţi şi Dvs. impresia că elitele intelectuale europene păstrează tăcerea în raport cu ceea ce face şi întoarce Vladimir Putin?

Vitalie Ciobanu: „S-ar putea ca afirmaţia cu privire la tăcerea elitelor intelectuale să fie adevărată, întrucât altfel nu ar fi apărut iniţiativa lui Adam Michnik publicată în Gazeta Wyborcza şi reluată de atâtea importante, prestigioase publicaţii europene. Evoluţia evenimentelor pe frontul de Est - din Ucraina - doborârea avionului malaysian, care a atins vârful cinismului politicii lui Putin, zecile, miile de victime umane nevinovate ale acestui conflict sângeros, trebuiau, în sfârşit, să trezească conştiinţele în Occident, să-i scuture pe politicieni din letargie, din complicitatea unor afaceri economice care, sigur, aduc mari profituri companiilor din vestul Europei.

Dar, aşa cum se menţiona şi într-un buletin de ştiri al postului nostru de radio, vedem politicieni importanţi din Germania că vorbesc despre faptul că noi, Uniunea Europeană, nu suntem doar un SRL, un soi de companie care extrage profituri din afacerile cu Rusia, dar ar trebui să fim şi o comunitate de valori, o uniune politică, una care apără drepturile omului, dreptul omului la existenţă în primul rând, libertăţile fundamentale.

Tocmai de aceea Adam Michnik, un cunoscut disident, director de opinie, un luptător pentru drepturile omului, o voce foarte influentă nu doar în Polonia, ci în întreaga Europă, a decis să propună colegilor săi intelectuali un manifest, scrisoarea despre care discutăm acum, pentru a sensibiliza guvernele ţărilor occidentale şi a-i obliga pe politicienii din Vest să ia o atitudine fermă.”

Europa Liberă: Acest protest al gazetarilor parcă e îndreptat mai ales împotriva tăcerii elitelor culturale. Ce pot face intelectualii, elitele culturale mai mult decât a spune ce cred? Şi au spus-o mulţi: Herta Müller, scriitoare germană, originară din România, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009 zice: „Ceea ce se întâmplă în Ucraina este monstruos. Chiar de la bun început a fost un pas inacceptabil - anexarea Crimeii. Putin vede pretutindeni dușmani. Fiecare dictator are nevoie de dușmani pentru a justifica încălcarea drepturilor omului în țara sa… Putin este bolnav de trecut. Tot ce se întâmplă în Ucraina este o suferință generată de fantasmele sale sovietice”; Bernard-Henri Lévy (Franța): „Cred că scopul ultim al putinismului este de a destabiliza, adică de a dizolva această Uniune Europeană pe care o consideră responsabilă pentru disoluţia URSS. Primii ameninţaţi sunt polonezii. Apoi balticii. Dar după ei, să nu vă îndoiţi, în colimatorul acestui dughino-putinism, care opune eurasianismul europenismului, va intra proiectul european. Putinismul este un fascism”. Deci, ce ar putea face elitele mai mult?

Vitalie Ciobanu: „Destul de mult şi o şi fac. Scrisoarea aceasta este o dovadă, dar s-au mai produs iniţiative, alte luări de atitudine. Îmi amintesc, bunăoară, de Bernard-Henri Lévy, filosof francez, intelectual faimos din Franţa, unul dintre semnatarii manifestului lui Michnik, care s-a deplasat în Maidan, la Kiev, în toiul protestelor de acolo pentru a cunoaşte pe viu situaţia, pentru a discuta cu oamenii şi cu liderii politici din opoziţie, dar şi cu ucrainenii simpli şi a relata după aceea la Paris şi în alte capitale europene despre adevărul acelor evenimente.

Îmi amintesc, de asemenea, de un alt francez celebru André Glucksmann, un filosof din aceeaşi categorie a intelectualilor publici, care lua de multe ori atitudine împotriva războiului din Cecenia, a campaniilor sângeroase declanşate tot de Putin în mica republică din nordul Caucazului, campanii soldate cu o criză umanitară de proporţii, cu un adevărat genocid.

Adam Michnik este și el un intelectual care a luat mereu atitudini. Regretatul Václav Havel a vorbit mereu despre pericolul restaurației imperiului sovietic, a organizat şi pe timpul preşedinţiei sale, dar şi ulterior, ca să nu mai vorbim de activitatea lui de disident de dinaintea prăbuşirii regimului comunist. A fost foarte implicat în a lua poziţii, în a vorbi deschis despre problemele spaţiului estic. Mă întrebaţi ce şanse au aceste apeluri. Cred că pot reverbera, în primul rând, în conştiinţa publică. Aceşti filosofi, intelectuali din Occident, să nu uităm, activează în societăţii democratice şi se adresează unor comunităţi de cetăţeni liberi, care constituie un factor electoral important. În consecinţă, cetăţenii, sensibilizaţi de aceste apeluri, pot influenţa opţiunile politice, deciziile pe care le iau politicienii din Occident care sunt sensibili, la rândul lor, la vocea opiniei publice.

În aceasta constă splendoarea societăţilor democratice şi anume faptul că chiar dacă se produc anumite abuzuri, anumite nedreptăţi strigătoare la cer, în interiorul acestor societăţii – deși este mai greu să constați că se întâmplă acolo aşa ceva, în țările democratice funcţionează statul de drept, să nu uităm, o justiţie independentă –, dar mai ales în afara Occidentului, în orice colţ nenorocit de lume, cum se întâmplă acum în estul Ucrainei confruntată cu agresiunea rusească, schimbările spre bine sunt posibile. În cele din urmă, politicienii reacţionează sub presiunea opiniei publice „afânate”, pregătite de apelurile intelectualilor. Iar clasa politică influenţează şi cercurile de afaceri. Are loc un fel de reacţie în lanţ. Aceasta este o realitate proprie Occidentului, lumii civilizate, societăţilor liberale.

În spaţiul post-sovietic care este tributar în continuare practicilor totalitare, în special Rusia, despre ea vorbim, situația e infinit mai gravă. Rusia a devenit un focar de instabilitate majoră, un soi de „bârlog al răului”, dacă îmi permiteţi această metaforă, pentru că văd că şi preşedintele american Barack Obama vorbeşte din ce în ce mai ferm şi mai tranşant despre Putin care a devenit o povară pentru Rusia, o nenorocire: Putin blochează libertăţile civice, dezvoltarea societăţii ruse. Avem în Rusia un val de persecuţii la adresa intelectualilor, la adresa libertăţilor democratice.

Sunt voci importante ale societăţii civile, intelectuali care au trebuit să ia calea pribegiei, bunăoară, economistul Serghei Guriev sau Gari Kasparov, șahistul performant şi un luptător cunoscut pentru drepturile omului, un politician de origine germană Albert Koch, care a activat mulţi ani în Rusia şi a avut afaceri acolo, şi acum pledează ferm împotriva regimului Putin. Să amintesc de refugierea în Ucraina a unor jurnalişti ruşi cunoscuţi, precum Evgheni Kiseliov sau Savik Shuster, aceşti profesionişti lucrează la Kiev, la televiziunile de acolo şi îşi exprimă atitudinea faţă de realităţile ruseşti.

Să vă mai dau un exemplu, ce a păţit Viktor Shenderovich, un scriitor şi un intelectual foarte apreciat, o minte lucidă. Lui i s-a intentat, din partea unui parlamentar pe nume Vasiliev de la partidul „Rusia Unită”, un proces pe motivul, vezi Doamne, „lezării demnităţii” acestui reprezentant al puterii. Acesta i-a cerut Shenderovich în instanţă o imensă sumă de bani drept daune morale. Şi Viktor Shenderovich a decis să facă o chetă publică. S-a adresat cetăţenilor din Rusia invitându-i să contribuie fiecare cu o sumă oricât de mică, oricât de modică pentru adunarea recompensei pretinsă de Vasiliev, opresorul său – o chetă publică din dorinţa de a demonstra că există un mare număr de cetăţeni ruşi care îi împărtăşesc convingerile democratice.

Apoi, situația site-urilor democratice din Rusia, precum Ekho Moskvy, Novaia Gazeta, Ejednevni Jurnal sau Grani.ru. Ele sunt sabotate, sunt blocate pe teritoriul Rusiei, nu pot emite, nu pot activa normal. Să ne gândim și la activiştii civici care au animat protestele din ianuarie 2011 - februarie 2012 împotriva realegerii lui Putin preşedinte. Unul dintre aceşti protestatari, Serghei Udaltsov, s-a ales cu o sentinţă de 4 ani şi 5 luni de închisoare.”

Europa Liberă: Dvs. tot credeţi că există o laşitate, o tăcere a Europei în raport cu toate aceste întâmplări? O să citez din această scrisoare deschisă: „Ipocrizia, prostia și tăcerea elitelor intelectuale, a artiștilor, oamenilor de știință și mass-media în fața avansării naziste și a regimului totalitar stalinist va rămâne mereu în amintirea tristă a secolului al XX-lea. Închiderea ochilor la anexarea Austriei, Cehoslovaciei, Statelor Baltice va fi întotdeauna o rușine a Europei. Nimeni nu a vorbit atât de frumos despre pace și legile internaționale ca Hitler și Stalin; și nimeni nu a comis atât de multe crime ca acești dictatori. Astăzi, Europa nu spune nimic despre politica imperialistă agresivă a Președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin”. Această paralelă cu atitudinea intelectualităţii din secolul XX faţă de regimurile naziste şi staliniste cum vi se pare? Chiar lucrurile sunt atât de grave? La tăcerea elitelor mă refer…

Vitalie Ciobanu: „Sunt destul de grave pentru că apar, bineînţeles, anumite articole în presa occidentală, dar nu am consemnat până acum un curent de opinie puternic care să oblige clasa politică din ţările UE să adopte atitudini mult mai tranșante, mai categorice, să spună lucrurilor pe nume în raport cu Rusia lui Putin, cu agresiunea rusească în Ucraina.”

Europa Liberă: Dvs. vedeţi vreo soluţie ce ar permite o mobilizare imediată şi eficientă a intelectualităţii europene în faţa a ceea ce ziariştii numesc „politica imperialistă agresivă” a lui Vladimir Putin?

Vitalie Ciobanu: „Soluţia este solidarizarea – o solidarizare cât mai viguroasă, mai amplă a elitelor intelectuale, a presei democratice, a cetăţenilor, în cele din urmă. E nevoie de o mişcare de protest, de mai multe manifestaţii publice care să convertească ezitările politicienilor din Vest în acţiuni ferme. Paralelele cu istoria, în această scrisoare din care aţi citat… Într-adevăr, Adam Michnik face o comparaţie între situaţia de acum şi laşitatea elitelor intelectuale din anii ’30, atunci când fierbea, se pregătea în eprubete Al Doilea Război Mondial. Această comparaţie este cât se poate de pertinentă şi necesară, imperioasă astăzi, întrucât lecţiile istoriei dacă rămân neînsuşite riscă, aşa cum spunea şi filosoful Santayana, riscă să se repete.

Dacă nu rememorăm metodic, consecvent, tragediile trecutului şi nu învăţăm din istorie, mereu vom nimeri în aceleaşi situaţii insolubile, tragice... Intelectualii europeni au cam tăcut când a fost anexată Austria, când au fost anexaţi Sudeţii, Ţările Baltice, Basarabia și Nordul Bucovinei, căzând victime aceluiaşi pact infamant Ribbentrop-Molotov…

Politica aceasta de a pacifica, de a îmblânzi „scorpia”, de a „îmbuna” agresorul pe care au avut-o politicienii occidentali în anii ’30, în perioada ascensiunii lui Hitler, o constatăm, vai, din păcate, şi astăzi. Dacă preşedintele francez Hollande insistă asupra desfăşurării contractului militar cu Rusia – vorbesc de construirea celor două nave „Mistral”, de înaltă tehnologie, destinate complexului militar rusesc –, atunci cum putem să nu ne amintim de perioada care a premers celui de-Al Doilea Război Mondial? Te miri că există această miopie a unor politicieni occidentali care nu-şi dau seama că Putin poate să tragă cu armele pe care Occidentul i le va livra, poate să tragă în aliaţii NATO. Cum e posibil să ai o asemenea orbire? Iată de ce vocea intelectualilor este absolut necesară.”

Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:15:20 0:00
Link direct

XS
SM
MD
LG