Linkuri accesibilitate

UE ca intermediar între Kiev și Moscova


La negocierile UE-Rusia la Bruxelles pe teme energetice

La negocierile UE-Rusia la Bruxelles pe teme energetice

Edward Lucas: „Rusia are o istorie lungă de subminare a poziției UE, în timp ce UE are mult mai puține exemple în care a ținut piept Rusiei.”

În 2008, Moscova s-a eschivat să implementeze prevederi cheie al unui acord mediat de președintele francez de atunci, Nicolas Sarkozy, în conflictul Rusiei cu Georgia. Corespondentul nostru Robert Coalson s-a interesat dacă Uniunea Europeană poate obține rezultate mai bune acum, cu șase ani mai târziu, când este implicată tot mai mult în criza din Ucraina.

Uniunea Europeană încearcă să joace rolul de intermediar între Kiev și Moscova în conflictul armat din estul Ucrainei, la șase ani după ce a făcut ceva asemănător în Georgia.

Președintele francez de atunci, Nicolas Sarkozy, care se afla în fruntea președinției rotative a Consiliului European, a mediat în august 2008 un acord de șase puncte pentru încheierea războiului ruso-georgian. Dar multe puncte au rămas neîndeplinite de Rusia.

Ambasadoarea Salome Samadașvili în 2011

Ambasadoarea Salome Samadașvili în 2011

Salome Samadașvili, care în acea perioadă era ambasadoare georgiană la Uniunea Europeană este sceptică și în privința rezultatelor pe care Bruxelles-ul le poate obține acum: „Chiar rușii înșiși au spus pe față mereu că interlocutorul lor preferat este mai curând Uniunea Europeană, decât Statele Unite și cred că motivul este foarte simplu: ei știu cum să manipuleze Uniunea Europeană”.

Edward Lucas

Edward Lucas

Este la fel de sceptic și un observator vechi al Kremlinului, Edward Lucas, redactor șef la revista britanică Economist și autorul unei cărți despre tehnicile folosite de Rusia pentru a duce de nas Occidentul: „Rusia are o istorie lungă de subminare a poziției Uniunii Europene, în timp ce Uniunea Europeană are mult mai puține exemple în care a ținut piept Rusiei. Uniunea Europeană nu este total dezarmată, dar are o vulnerabilitate: este un organism colectiv și dacă atragi de partea ta suficiente țări membre, îi poți schimba poziția. Cam aceasta este experiența pe care o are Rusia în linii mari”.

În cazul acordului din Georgia din 2008, Rusia a neglijat prevederea retragerii trupelor pe pozițiile de până la război, a refuzat să permită observatorilor europeni accesul pe teritoriul georgian rămas sub controlul rus și a recunoscut unilateral independența celor două republici separatiste georgiene, fără vreun răspuns semnificativ al Uniunii Europene.

Înainte de aceasta, au existat alte angajamente internaționale pe care Rusia le-a neglijat, inclusiv angajamentele summit-ului OSCE din 1999 prin care promitea să-și retragă trupele și munițiile din regiunea transnistreană.

Dar în ultimii ani, Uniunea Europeană s-a schimbat. De exemplu, are o politică externă și de securitate comună mai coerentă. A înființat între timp Serviciul de Acțiune Externă, o versiune embrionară a unui potențial minister de externe comun. De asemenea, a făcut pași importanți pentru a coordona mai bine politicile țărilor membre în domeniul energetic.

După părerea lui Salome Samadașvili, care este astăzi cercetătoare detașată la Centrul pentru Studii Europene „Wilfried Martens”, nu este limpede dacă Uniunea Europeană sau Statele Unite pot într-adevăr mări costurile pentru Rusia suficient de mult pentru a o face să renunțe la sfidarea angajamentelor și acordurilor pe care le-a semnat.

Esențială este unitatea puterilor occidentale, spune cu o notă de scepticism redactorul de la Economist, Edward Lucas: „Într-o chestiune acută ca Ucraina unde este nevoie de decizii dure la nivelul cel mai înalt, Rusia încă se mai poate folosi de regula: dezbină și condu”.

XS
SM
MD
LG