Linkuri accesibilitate

Faceți cunoștință cu Nadia Savcenko, femeia-pilot din Ucraina pe care Rusia vrea s-o judece pentru crimă


Nadia Savcenko a făcut parte din trupele de menținere a păcii din Irak și e una din primele femei care a fost admisă la prestigioasa Universitate a forțelor aeriene din Ucraina.

Nadia Savcenko a făcut parte din trupele de menținere a păcii din Irak și e una din primele femei care a fost admisă la prestigioasa Universitate a forțelor aeriene din Ucraina.

Reportaj semnat de corespondenta Europei Libere Daisy Sindelar.

Traducere și adaptare de Lucian Ștefănescu

Nadia Savcenko a luptat toată viața ei pentru ce și-a dorit. Născută la Kiev acum 33 de ani, s-a bătut ca să ajungă una din primele femei ucrainene care au fost pregătite pentru a deveni piloți în forțele aeriene ale Ucrainei. Iar ca membră a batalionului de voluntari Aidar din estul Ucrainei a luptat ca să-și apere țara - rămânînd dîrză chiar și după ce a fost răpită de sepearatiștii pro-ruși.

„Când era mică era foarte independentă”, spune sora ei mai tînără Vera, 31 de ani, vorbind de la Lugansk. „Obișnuiam să mă scai după ea. Mă apăra toto timpul, așa a fost copilăria noastră”.

Savcenko are de înfruntat acun o altă luptă, ca prizonieră într-un centru de detenție rusesc, acuzată de complicitate la uciderea în 17 iunie a doi jurnaliști ruși, Igor Korneliuk și Anton Voloșin, care au murit într-un atac cu mortiere la un punct de control separatist în afara orașului Lugansk.

Nu se știe mai nimic despre starea actuală a lui Savcenko. Răpită în 18 în apropiere de suburbia Șcastia din Lugansk, a fost văzută ultima oară într-un video dat publicității în 19 iunie, în care pare să fie sănătoasă și imperturbabilă, în ciuda faptului că era deținută de separatiștii pro-moscoviți și legată de cu cătușele de niște bare de fier.

Îmbrăcată în uniformă de luptă și tunsă soldățește, Savcenko pare că se uită în video direct la persoana care o interoghează, cărei îi spune că a jurat să apere Ucraina „împotriva invaziei externe”, și refuză să dea informații despre numărul trupelor și strategia în est.

Zîmbește vag când i se propune să fie eliberată, spunînd „Nu-mi vor da drumul, mă vor ucide”, și adaugă, referindu-se aparent la actualele acuzații aduse de ruși împotriva ei, „Autoritățile voastre ruse mă vor omorî, potrivi acuzațiilor pe care mi le aduc”.

„La fel ca băieții”

Nadia Savcenko e o față deja familiară în Ucraina, une a fost una din primele femei-militar de carieră ale țării.

La 16 ani, povestește Vira Savcenko, sora ei mai mare era deja decisă să se facă pilot. A intrat în armata ucraineană ca transmisionist pentru forțele feroviare, înainte de a fi instruită ca parașutist.

O fotografie din vremurile acelea ne arată o Savcenko zîmbitoare cu tradiționala beretă albastră de parașutist pe cap, braț la braț cu patru camarazi de arme, toți bărbați.

„Sigur că toate fetele din armată care fac altceva decît muncă de birou trebuie să reziste la aceleași presiuni fizice la care sînt supuși și bărbații, și participe la aceeleași instrucții, și ea era făcea toate lucrurile astea foarte bine ”, spune Vira Savcenko.

Nadia Savcenko a fost singura femeie-militar din cadrul trupelor ucrainene de menținere a păcii trimise în Irak. După ce s-a întors de acolo, a cerut să i de dea voie să se înscrie la Universitatea forțelor aeriene din Harkov, iar cererea i-a fost acceptată, pînă atunci doar bărbații puteau să urmeze cursurile acestei universități.

Acest fapt a atras atenția televiziunii ucrainene și Programului ONU pentru dezvoltare, care l-a folosit cu succes ca exemplu pentru campania pentru adoptarea în 2010 a unei legislații ce stabilește egalitatea de gen în armata ucraineană.

Ca locotenent, Savcenko a servit în forțele aeriene, fiind pușcaș și navigator pe elicopterele de luptă MI-24. Vira spune că sora ei a fost întotdeauna fascinată de mașinării și de a face ca lucrurile să meargă.

„E o expresie despre oamenii care au „mâini de aur” - oameni care chiar dacă nu știu să facă un lucru anume, pot să învețe rapid să-l facă și să se descurce de minune”, spune Vira, care e de profesie arhitect. „Sora mea e felul ăsta de om. Poate să repare instalații electrice, dar poate să facă și lucruri foarte elegante, lucruri artistice, cum ar fi ceramică și lămpi. Are mult potențial în creativitate. Poate să facă orice, și toate îi ies cum trebuie. Din cauza asta o admir.”

„Sîntem oameni tari”

Nadia și Vira (ale căror nume înseamnă „Speranța” și „Credința”) au fost crescute la Kiev de părinți care aveau ei înșiși înclinații spre tehnică. Tatăl lor era inginer, mama proiectantă.

Vorbind rusește de dragul reporterului, Vira o dă pentr uscurt timp pe ucraineană pentru a sublinia că ea și sora ei au fost educate într-o casă unde se vorbește ucraineana, și au învățat la școli ucrainene, un lucru cu care mulți patrioți din Ucraina se mândresc.

Vira, care a fost la Lufansk acummai mult de o săptămână pentru a încerca să afle ce se întîmplă cu sora ei - și a stat ea însăși captivă o noapte înainte de a reuși să scape din mâinile separatiștilor - respinge acuzațiile anchetatorilor ruși că sora sa a fost arestată după ce atrecut granița în Rusia îmbrăcată în haine civile.

Dispariția Nadiei Savcenko în 18 iunie și reapariția ei în Rusia în 8 iulie au supărat autoritățile Ucrainene, care acuză Rusia că încalcă normele internaționale prin ducerea ilegală a unui cetățean ucrainean peste graniță pentru a fi judecat. (Savcenko a negat că i-ar fi luat ca ținte pe jurnaliști în ceea ce a fost de fapt o acțiune militară normală).

Un tribunal din Voronej, unde e ținută acum Savcenko, a decis în 10 iulie că ea va rămâne în arest preventiv cel puțin pînă în 10 august, o formulare vagă din punctul de vedere al sistemului legal rusesc, care poate ține oameni după bare luni sau chiar ani fără ca aceștia să fie judecați. Ea are un avocat rus din oficiu, pe care Vira speră să-l poate înlocui cu unul ucrainean angajat de familie.

Vira, care e obișnuită să comunce des cu Nadia, spune că s-a dus la Lugansk din disperarea ei de soră ca să afle cum îi este. „Am vrut s-o văd, ca să-mi dau seama cum se simte, știu că e foarte tare - sîntem oameni puternici - și că poate resista la multe lucruri. Dar sprijinul moral din partea familiei ajută întotdeauna.”

Face o pauză și continuă: „Din păcate, acum nu-mi pot imagina cum se simte și prin ce trece.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG