Linkuri accesibilitate

„Lichtbilder. Fotografia la Städel Museum de la începuturi pînă în 1960”.

Eveniment cultural în Germania... Puțini știu că anul acesta se împlinesc 175 de ani de la anunțul invenției fotografiei și că prima expoziție fotografică din lume a fost organizată doar șase ani mai tîrziu, în 1845, la Muzeul Städel de la Frankfurt. Muzeul de artă amintit, unul din cele mai importante din Germania, aniversează evenimentul printr-o mare expoziție de fotografii excepționale din colecțiile sale, al cărei vernisaj a avut loc săptămîna aceasta.

Directorul Muzeului Städel din Frankfurt și curatorii expoziției deschisă miercuri răspundeau întrebărilor mirate ale ziariștilor, la conferința de presă ce a precedat vernisajul, că în colecțiile Departamentului de artă modernă se păstreză cîteva mii de clișee și tiraje pe hîrtie, cele mai vechi datînd din anii

Sigismun Gerothwohl Portret 1845

Sigismun Gerothwohl Portret 1845

1840. Muzeul a fost primul din lume care a expus într-o expoziție specială fotografii, în 1845, ale unui pionier local al meseriei, Sigismund Gerothwolh. Inițiativa s-a datorat directorului din acea vreme al Muzeului frankfurtez, Johann David Passavant, care a intuit atît potențialul artistic al fotografiei, cît și posibilitățile educaționale și de document istoric al clișeelor. El a fost cel care a achiziționat, între altele, reproduceri foto ale cartoanelor executate de Rafael pentru tapiseriile ce au împodobit Capela Sixtină la Vatican și ale căror originale sînt păstrate astăzi la Hampton Court, la Londra.

Fotografiile lor, făcute în anii 1850, deschid cele nouă secțiuni ale expoziției de astăzi de la Frankfurt, organizată pentru a ilustra, în mod special, evoluția istorică a fotografiei ca artă. Cu totul excepționale, în prima secție, de

Giorgio Sommer, Roma Piazza Navona, 1862

Giorgio Sommer, Roma Piazza Navona, 1862

„începuturi” sînt fotografiile realizate de un artizan german, Georg (Giorgio) Sommer, stabilit în Italia și care a imortalizat Pompeiul, piețele Romei și înfățișările Veneției la mijlocul secolului al XIX-lea. Italia și Egiptul, cu monumentele lor istorice și peisajele mediteraneene, au fost două dintre punctele principale de atracție pentru pionierii fotografiei.

Din anii 1870, organizatorii expoziției, pun în lumină un curent experimental în fotografie, ilustrat între alții de Léon Vidal, care imprima cel dintîi un negativ alb-negru, adăugîndu-i mai multe straturi de culoare și realizînd iluzia primelor fotografii colorate. Alte experimente se referă la primele fotografii înregistrînd mișcarea corpului, în secvențe invizibile pentru ochiul uman și dezvoltau vederile concomitente din mai multe unghiuri, fotografii utilizate în special în arhitectură, pentru a desena apoi planurile unor clădiri.

În jurul anilor 1900, în cadrul unui curent denumit „Pictorialism”, fotografi amatori și profesioniști au început să dezbată întrebarea dacă fotografia este o artă în sine, străduindu-se să o dovedească, introducînd în imaginile lor intimitatea de genul celei a tablourilor lui Vermeer sau clarobscurul rembrandian.

La conferința de presă de la Muzeul Städel

La conferința de presă de la Muzeul Städel

Cînd a devenit fotografia în sine o artă a fost una din întrebările puse cu ocazia vernisajului. Felicity Grobien, curatoare a expoziției, declara la deschiderea acesteia: „Fotografii s-au considerat de la început drept artiști și, într-adevăr, metodele folosite pentru redarea, reproducerea și dezvoltarea subiectelor, felul lor de a privi și înterpreta obiectele, sînt artistice. Altfel nu s-ar fi realizat în 1845 expoziția cu lucrări ale lui Sigiesmund Gerothwohl de la Muzeul de Artă Städel...”

Demonstrația era făcută apoi, în ambianța socială apăsătoare a Primului Război Mondial, de preocuparea fotografilor de artă pentru expresia precisă și inovație, într-un adevărat curent paralel expresionismului din pictură.

Imagine din expoziție cu fotografiile lui Man Ray

Imagine din expoziție cu fotografiile lui Man Ray

Etapa următoare ilustrată de expoziția de la Frankfurt este cea a suprarealismului, în care André Breton caracteriza procesul creator drept o „fotografie a gîndirii”, chemînd la abolirea distincției dintre vis și realitate.

O etapă ilustrată la Frankfurt de tiraje excepționale ale unor fotografii semnate de artiști ca Man Ray, Cecil Beacon, Paul Outerbrige, Dora Maar, Andre Kertesz, Brassai etc.

În această evoluție, o secțiune specială a marii expoziții de la Frankfurt este dedicată Avantgardei Cehe, cu precizarea expresă că „fotografia s-a stabilit în Republica Cehoslovacia, apărută în 1918, cu mai mult succes decît în orice altă țară din Europa și că ea a avut darul să inspire centrele avantgardiste

Jiri Lehovec 1935

Jiri Lehovec 1935

de la Paris, Viena, Berlin și München.” Karel Novak și Frantisek Drtikol au fost principalii reprezentanți ai unei generații inspirată de simbolism și Art Nouveau, generația ulterioară, mai tînără, cehă, Jaromir Funke, Jaroslav Rössler, Josef Sudek dezvoltînd tehnici inspirate din constructivismul și futurismul artei sovietice, îmbinate cu limbajul pictural al suprarealismului.

În sfîrșit, după cel de-al Doilea Război Mondial, o tînără generație germană avea să se distanțeze de fotografia de propagandă, eroică promovată de nazism, revenind la inspirația avantgardei anilor '20, la „privirea subiectivă”, expoziția de la Frankfurt evidențiind un grup de șase artiști germani, cel mai inovativ și expresiv fiind Otto Steinert, care a predat arta fotografiei la Saabrucken și Essen.

Expoziția este însoțită de un catalog bilingv de excepție și de un substanțial dosar de presă, cu cele mai ilustrative fotografii, pe care le puteți viziona și pe pagina noastră de Internet.

XS
SM
MD
LG