Linkuri accesibilitate

La 7-0, în minutul 79, Germania a devenit, probabil, campioană mondială.

Germania porneşte favorită în finala de duminică seară. Teoretic, toate datele prealabile dau un avantaj mai mic sau mai mare Germaniei, în faţa Argentinei. Germania va începe finala cu o zi de odihnă în plus. Mai mult, Argentina vine după o semifinală de uzură dusă pînă în prelungiri şi încheiată la penalty-uri. Culmea, se poate spune că Germania a jucat împotriva Braziliei o semifinală mult mai uşoară decît semifinala jucată de Argentina împotriva Olandei.

Însă povestea celor două semifinale e mai mult decît inegală. Argentina şi Olanda au făcut un meci asfixiat de tactică din care n-a rămas decît numele învingătoarei. Cealaltă semifinală, Brazilia - Germania a intrat în istoria fotbalului, psihologiei şi statisticii, dintr-un foc şi opt goluri. Brazilia - Germania n-a fost doar un meci de fotbal ci, mai mult, un şoc în stare pură. Cîtă vreme va exista fotbal, evenimentele de pe stadionul din Belo Horizonte nu vor fi uitate.

Brazilia - Germania a început cu un cutremur emoţional, după obişnuniţa creată la fiecare meci al Braziliei. Fanii au cîntat imnul şi au plîns, jucătorii au arborat tricoul lui Neymar, marele absent rănit al meciului, şi toată lumea aştepta repetarea formulei magice după care Brazilia e înaripată de entuziasm şi cîştigă, cumva, indiferent de adversar. În secret, susţinătorii Braziliei, sperau, probabil, că arbitrajele favorabile vor continua şi vor adăoga la gramaj acolo unde fotbalul nu mai poate face nimic. N-a fost cazul. Germania a dus meciul dincolo de arbitrii care ar fi putut salva Brazilia doar acordînd 7-8 penalty-uri.

Speranţele au durat exact 10 minute. Din minutul 11, marea iluzie braziliană a fost ruptă bucăţi şi călcată în picioare de forţa de joc germană. În minutul 19, Germania conducea cu 5-0 şi continua să preseze, fără să deea impresia că e la curent cu scorul. Brazilia nu mai era demult în teren. Sistemul german a deschis rapid o breşă uriaşă pe culoarul central de joc şi a împins pe acolo atacuri devastatoare care au anihilat orice urmă de împotrivire fizică sau mentală. La pauză, un stadion înmărmurit a rămas în aşteptarea reprezei a doua fără să ştie ce anume aşteaptă, de fapt.

Odată cu primul minut al reprizei secunde, şedinţa de demolare a continuat fără abatere. În minutul 79, la 7-0, Germania continua asaltul cu o abnegaţie vecină cu măcelul. Scăpat singur spre 8-0, Özil a ratat şi banca germană a izbucnit de indignare. În ultimul minut, Oscar a marcat oarecum întîmplător golul Braziliei şi meciul s-a încheiat fără ca cineva să înţeleagă ce s-a întîmplat. Treptat, odată cu limpezirea minţilor, adevărul a devenit vizibil. Brazilia a fost o echipă de mîna a doua, transformată de presă, de patriotism şi de dorinţa populară într-o mare echipă inexistentă. La prima întîlnire cu o echipă surdă la fanfara emoţională, construcţia a căzut de sus pînă jos. Trauma germană e a doua lovitură istorică primită de fotbalul brazilian, după finala pierdută tot acasă, în 1950, în faţa Uruguay-ului. Cu deosebirea că atunci n-a fost un masacru şi Brazilia a jucat fotbal. Probabil, Brazilia nu va mai îndrăzni să organizeze o Cupă Mondială în următoarea sută de ani. Falimentul din 2014 era demult previzibil dar nimeni n-a îndrăznit să vorbească primul. Gloria a pălit şi, după 2002, Brazilia a ieşit din fotbalul mare. Producătoare de jucători mărunţi şi exportatoare de mituri flase, Brazilia a crezut că atmosfera, lacrimile şi superstiţiile sînt de ajuns. În Germania asemenea credinţe nu sînt cunoscute.

La 7-0, în minutul 79, Germania a devenit, probabil, campioană mondială. Argentina a făcut un meci tactic disciplinat cu Olanda care a făcut un meci tactic disciplinat cu Argentina. Cele două echipe au anihilat reciproc atacanţii adverşi. Robben şi van Persie au avut rareori şansa de a juca. Messi a fost pe alt teren, în alt meci. După două ore de joc ermetic, în care stoperii Vlaar şi Mascherano au dominat jocul, au venit penalty-urile şi Argentina a cîştigat pentru că a fost un pic mai proaspătă. În finală, Argentina poate spera, cel mult, în reapariţia lui Messi pentru una sau mai multe sclipiri orbitoare. Însă adevărul e că Germania e cea mai bună echipă a Mondialelor, pentru că are cel mai adînc lot, cu valori mari în toate compartimentele, cu o axă de forţă care uneşte defensiva lui Neuer, mijlocul lui Scheinsteiger şi atacul lui Muller. Plus o condiţie psihică blindată.

XS
SM
MD
LG