Numărul ucrainienilor care fug din calea prăpădului din est sau a noii orânduiri din Crimeea crește zilnic. Cei strămutați locuiesc fie la rude, fie la oameni de suflet, fie în instituții publice, fie în locuri mai puțin obișnuite cum este palatul fostului președinte Ianukovici, devenit adăpost pentru 75 de refugiați. În Ucraina de vest și sud, de la Kiev la Odessa, numărul refugiaților este de ordinul zecilor de mii, afirmă Comisarul pentru drepturile omului dinConsiliul Europei, Nils Muižnieks , proaspăt revenit din Ucraina. El declară Europei Libere că guvernul ucrainian trebuie să schițeze un plan pentru refugiați și să solicite asistență internațională.
Europa Liberă: Dle Comisar, ați vizitat Odessa într-un efort de a reconstitui circumstanțele în care s-au produs tragicele evenimente din 2 mai, anul acesta. Ce ne puteți spune despre stadiul anchetei care ar trebui să îi identifice pe cei responsabili pentru această nenorocire?
Nils Muižnieks: „Nu doar în cazul evenimentelor din Odessa, dar și în alte cazuri de violență ale poliției din Ucraina, anchetele se derulează lent, iar motivația stă, cel puțin parțial, în aceea că o parte dintre vinovați au dispărut. Dar nu doar cei din Odessa, ci și alți infractori care au comis acte de violență sau crime au fugit în Crimeea, Rusia sau Transnistria. În Odessa știm că făptașii erau localnici. Unul dintre suspecți, șeful serviciului public de poliție din Odessa, a fugit, iar ultima dată a fost identificat a fi în Transnistria. Așa că o parte dintre suspecți nu sunt disponibili pentru investigație. Apoi, probele s-au șters sau au dispărut. De pildă, clădirea sindicatului din Odessa, locul unde s-a întâmplat tragedia, nu a fost sigilată zile întregi după evenimente. Astfel că dovezile, probele au dispărut sau au fost comprimise. Însă am perceput o atitudine pozitivă din partea Minsterelor de Interne din Kiev și Odessa care depun eforturi pentru investigarea, chiar în aceste condiții, a evenimentelor, și o impresie bună mi-a lăsat și Procurorul general. În Odessa am fost martorul unei situații de toată lauda. La inițiativa guvernatorului s-a creat un grup de activiști care reprezintă intregul spectru politic, de la unioniști la separatiști, jurnaliști de investigație, activiști din societatea civilă și un fost polițist care este medic criminalist. Acest grup atât de bine organizat are sarcina de a stabili faptele, astfel ca zvonurile din jurul acestor evenimente să fie spulberate. Găsesc că această inițiativă a guvernatorului este foarte bună. Am rugat autoritățile să colaboreze cu acest grup, dar si panelul de monitorizare numit de Consiliul Europei să supravegheze ancheta și să sprijine această inițiativă.”
Europa Liberă: V-ați întâlnit și cu persoane strămutate din Crimeea, Donețk și Luhansk. Care este situația lor? Câți sunt, unde locuiesc, au acces la servicii medicale, copiii lor merg la școală?
Nils Muižnieks: „Aceasta este o provocare nouă și a cărei magnitutine crește pe zi ce trece. Există un număr semnificativ de cetățeni din Crimeea, dar și refugiați din regiunile Luhansk și Donețk care ajung zi de zi în Odessa. Guvernatorul adjunct al Odessei mi-a spus că zilnic 50 până la 60 de refugiați din estul Ucrainei ajung în gara din Odessa. Câți sunt in total ? Nimeni nu poate să spună pentru că guvernul nu are o situație centralizată. Oricum în Ucraina vorbim acum de zeci de mii de refugiați, iar numărul lor crește zi după zi. Poveștile acestor oameni sunt tragice. Am cunoscut o femeie care, gravidă fiind, a luat un steag alb și s-a dus impreuna cu alte 4 femei pe un câmp de luptă din Kramatorsk. Apoi, o alta, care a reușit să își ia cei doi copii și să iasă dintre gloanțe, am discutat cu tătari din Crimeea, care au fugit imediat după referendum, pentru că au fost amenințați. Oamenii aceștia sunt traumatizați și nu mai au absolut nimic. Partea bună este că societatea ucrainiană i-a primit cu căldură. Oamenii le donează mâncare și fac voluntariat pentru a-i ajuta pe refugiați. Problema este că acestea nu sunt soluții pe termen lung. Guvernul trebuie să preia conducerea, să centralizeze toate datele pentru a ști exact câți refugiați sunt și ce nevoi au, iar apoi să creeze un plan. Cu acest plan în mână poate solicita apoi asistență internațională.”
Europa Liberă: Și unde trăiesc refugiații ?
Nils Muižnieks: „Unii în sanatorii, care în mod normal sunt destinate turiștilor, dar acum îi găzduiesc pe refugiați. Și aici este în regulă pe timp de vară, dar la iarnă vor trebui să plece, căci aceste sanatorii nu sunt incălzite și va fi frig. Alții stau la rude. Am avut cea mai suprarealista experiență posibilă: am fost în palatul fostului președinte Ianukovici, iar o parte din refugiati trăiesc în casa servitorilor adiacentă acestuit palat. 72 de refugiati trăiesc acolo. Nu primesc asistență de la guvern, doar de la ONG-uri si de la populatie. Insa repet : guvernul trebuie să aibă un plan pe termen lung, căci aceasta situatie va dura.”
