Linkuri accesibilitate

„Nu colacul este mare, uşa bisericii e mică”. Pe când mezeluri moldovenești în Uniunea Europeană?


Cristina Ciumac în studioul Europei Libere

Cristina Ciumac în studioul Europei Libere

Un interviu cu Cristina Ciumac, șefa Patronatului întreprinderilor prelucrătoare de carne din R. Moldova.

Rusia se opune in continuare relatiei mai apropiate a Moldovei de Uniunea Europeana iar luni, premierul de la Moscova Dmitri Medvedev a vorbit din nou despre „costurile” pe care semnarea si ratificarea Acordului de asociere si liber schimb va trebui Moldova sa le suporte din partea Rusiei si a ţărilor din CSI. Moldova continua sa fie membra a CSI si continua sa susţina ca acordurile semnate si ratifuicate cu Bruxelles-ul nu sunt indreptate impotriva Rusiei şi ca, dimpotriva si companiile rusesti din Moldova (sau regiunea transnistreana) vor beneficia de avantajele unui comert liber cu cele 28 de tari comunitare. Principala problema este insa reforma economiei despre care a stat de vorba Vasile Botnaru cu Cristina Ciumac, presedinta Patronatului intreprinderilor industriale prelucratoare de carne din Moldova.

Europa Liberă: Reprezentaţi patronii întreprinderilor din industria prelucrătoare de carne. Cât de mare este acum poarta care se deschide? Ştiţi cum se spune în snoavele populare – nu colacul este mare, dar uşa bisericii e mică. Acum corespunde colacul pe care îl puteţi dumneavoastră exporta cu uşa aceasta a Uniunii Europene, pe care o deschide Acordul de Asociere?

Cristina Ciumac: „Pe moment, pentru segmentul meu – producătorii de salamuri şi mezeluri, produse din carne, la această poartă stă un lacăt.”

Europa Liberă: De ce?

Cristina Ciumac: „Pentru că Moldova, până la semnare, nu era în lista ţărilor terţe ale căror produse de origine animală pot circula pe piaţa UE. Acum pe fiecare categorie de produse agroalimentare se inspectează de comun cu ministerul nostru de resort şi reprezentanţii DG SANCO (Directoratul general pentru sănătate) şi examinează fiecare categorie pentru deschidere pe piaţa UE. Deşi albinele au fost catalogate ca şi animale, producătorii de miere au această deschidere. În lista de aşteptare acum sunt reprezentanţii avicolelor, după care urmează acvacultura, oule de găină, avicolele şi acvacultura. Noi vom urma după, probabil ca şi producătorii de lactate.”

Europa Liberă: În timp, cum arată aceasta? Când credeţi că va veni rândul?

Cristina Ciumac: „Greu de spus, dar sperăm că în doi ani de zile. Sunt nişte elemente şi cu o componentă birocratică, şi care ţin de disponibilitatea reprezentanţilor DG SANCO, nu vin în fiecare zi. Oricum, ei decid cât de dese sunt aceste misiuni şi care sunt rezultatele pe care le raportează de la misiunile precedente.”

Europa Liberă: Cât de important este pentru dumneavoastră să deschideţi această poartă europeană?

Cristina Ciumac: „Este destul de important. Dacă vorbim de durabilitatea afacerii, este foarte important. Noi suntem conştienţi că în timp se va majora volumul produselor de origine europene din segmentul nostru pe pieţele din Moldova. În momentul în care piaţa oricum nu se extinde în aşa măsură şi dacă noi nu vom avea posibilităţi de export pe care să le valorificăm, atunci concurenţa va fi şi mai acerbă cu produsele europene. Trebuie să menţionăm faptul că nu suntem atât de competitivi ca şi preţ. La calitate – da. Există segmente unde noi suntem competitivi ca şi calitate, unele ca şi preţ, dar, în linii mari, dat fiind faptul că unele ţări îşi subvenţionează substanţial produsul de materie primă, la noi materia primă este mai costisitoare, noi nu avem acea automatizare, nu suntem destul de tehnologizaţi, multe operaţiuni se efectuează manual, pe când la ei se efectuează automat.”

Europa Liberă: Şi toate acestea se adună pe etichetă.

Cristina Ciumac: „În costul produsului.”

Europa Liberă: Multă lume spune că produsele europene vor invada piaţa moldovenească şi vor omorî producătorul local. Există pericol pentru dumneavoastră, patronii industriei prelucrătoare de carne?

Cristina Ciumac: „Există pericol în oarecare măsură. Părerea mea că aceste temeri sunt exagerate. Da, într-adevăr va fi mai dificil pentru producătorul autohton. E cert şi trebuie să recunoaştem.”

Europa Liberă: Inclusiv din motivul pe care l-aţi anunţat dumneavoastră – lipsa de tehnologizare, materia primă nesubvenţionată etc., mai scump.

Cristina Ciumac: „La acelaşi produs suntem mai scumpi, dar consumatorul întotdeauna poate alege. Pentru că acelaşi salam care este produs în Moldova şi costă, spre exemplu, pe raft 100 de lei şi va fi unul adus unul din Polonia sau din Germania, al meu va avea termen de valabilitate 10 zile, să presupunem, şi cel importat va avea trei luni. Unde vor fi mai mulţi conservanţi? Şi atunci va ţine de consumator să aleagă unul ca şi preţ similar, dar produs în Moldova şi consumatorul va decide. Oricum, nu va fi o invazie totală. Când a fost negociată cota, fiindcă pentru produsele agroalimentare, pe o categorie de produse au fost stabilite măsuri de protecţie comercială. Ce înseamnă protecţie comercială? S-a luat bilanţul schimburilor comerciale cu Moldova în baza ultimilor trei ani de zile, datele statistice, şi cifra reflectată ca medie s-a stabilit că contingentul acesta este contingentul tarifar. Pe segmentul meu este 1700 de tone. Deci, în Republica Moldova se pot importa 1700 de tone din produse de carne fără taxe vamale, ceea ce se va importa peste va fi cu taxe vamale, cum se importă şi la momentul actual.”

Europa Liberă: Atunci când vorbeam despre mere, de exemplu, s-a dublat cota până la, se pare, 40 de mii de tone.

Cristina Ciumac: „Da.”

Europa Liberă: Sau când s-a deschis exportul în totalitate pentru vinurile moldoveneşti, s-a descoperit, de fapt, că nu avem astăzi suficiente capacităţi de export ca să acoperim aceste cote nici pe departe.

Cristina Ciumac: „Noi avem. Pe segmentul meu avem capacităţi să acoperim.”

Europa Liberă: Deci, să dea Dumnezeu să deschidă poarta, că aveţi cu ce pleca.

Cristina Ciumac: „Da, vom avea.”

Europa Liberă: Dar la colegii dumneavoastră din alte ramuri credeţi că lumea este pregătită să exporte atât cât scrie în anexele la acord?

Cristina Ciumac: „Depinde de segment. Carnea de pasăre cred că da, au capacităţi de a exporta. Carnea de porc – discutabilă întrebare. Pentru că această piaţă mereu suferă fluctuaţii, ba este prea multă cerere pe piaţă, ba este prea multă ofertă. Deci, aici, de la caz la caz este greu de spus. Aici flotanta, sinusoida este mare.”

Europa Liberă: Doamnă Ciumac, acum să vă întreb o chestiune de mentalitate. Dacă s-a produs schimbarea în mediul patronilor, în primul rând, dar şi al producătorilor care sunt în preajma dumneavoastră, dacă sunt ei motivaţi şi interesaţi să aibă un produs ecologic, calitativ, european, ambalat europeneşte, astfel încât să producă puţin, dar eficient sau preferă să meargă tradiţional, mai ţărăneşte, mai pentru vecini, mai pentru piaţa internă, dar fără bătaie de cap, fără multe riscuri, fără cheltuieli pentru ambalaje, laboratoare etc., etc.?

Cristina Ciumac: „Ca să facem puţină lumină, deci, laboratoarele, ambalajele deja sunt o parte componentă a cheltuielilor întreprinderilor din segment, cu sau fără acord.”

Europa Liberă: Eu nu spun numai de segmentul dumneavoastră. Eu spun în general de oamenii care astăzi se ocupă de partea agricolă a acestui Acord de Asociere, de grija cărora îşi bat capul mulţi politicieni şi le plâng de jale. Or, cei care le plâng de jale, după mine, le fac un mare deserviciu. Pentru că politicienii, dimpotrivă, ar trebui să le spună, mai cu seamă celor tineri: „Profitaţi de această ocazie, să nu rămâneţi la sapa de lemn şi la greblă, şi la boroană. Şi acum să profitaţi de acest stimulent ca să mergem în rând cu lumea”. În sensul acesta, s-a produs schimbarea de mentalitate?

Cristina Ciumac: „Se produce. Este o reticenţă, o reticenţă vădită vis-a-vis de semnarea acordului, pentru că într-adevăr este frica de necunoscut, este un document mare, care lasă loc mult de interpretare, lumea este dezinformată. Deci, undeva s-au făcut speculaţii, s-au făcut multe speculaţii vis-a-vis de acest acord, mituri circulă mai mult decât suficiente. Şi din acest considerent într-adevăr este reticenţa, este frica de necunoscut şi că va trebui să jucăm după alte reguli pe care noi nu le cunoaştem. Dar politicieni, dacă ziceţi că le plâng de milă, ar fi bine să ia nişte decizii politice care să vină în sprijinul lor, să identifice sursele concrete de ajutor. Avem trei-şapte ani la dispoziţie ca să devenim competitivi.”

Europa Liberă: Între trei şi şapte ani?

Cristina Ciumac: „De la trei la şapte ani avem ca să devenim mai buni, ca să devenim competitivi şi ca să putem face faţă în plan concurenţial produselor analogice europene. Ca şi timp nu este prea mult. Şi noi avem nevoie de bani concret pe fiecare segment. Şi deja întreprinderile şi-au identificat unde este lapsusul mai mare şi unde ar avea nevoie de ajutor. Pentru că din surse proprii nu vor face faţă.”

Europa Liberă: Puneţi speranţă doar în politicieni sau vă organizaţi în comitete de lobby, asociaţii de lobbyşti care să-i forţaţi pe politicieni să se întoarcă cu faţa la agricultură pe bune şi nu doar declarativ?

Cristina Ciumac: „Declarativ, într-adevăr, trebuie să recunoaştem că Ministerul Agriculturii are cea mai mare deschidere. Nu este o problemă care să o fi semnalat şi să nu ne fi auzit. Întrebarea e că nu mereu au cu ce ne ajuta. Nu ascultă, ne compătimesc, încearcă unele soluţii să le propună, dar dacă aceste soluţii sau propuneri ale noastre au trecut o.k. la Ministerul Agriculturii şi am găsit susţinere, este Ministerul Finanţelor... acolo se taie căile. Noi, deşi facem parte parcă din agricultură, noi suntem industrie. Şi atâta timp cât nu avem un minister separat...”

Europa Liberă: Sunteţi după virgulă...

Cristina Ciumac: „Suntem după virgulă, că nu suntem în strictul sens al definiţiei de agricultură, noi suntem industria agroalimentară. Şi până recent nu prea au fost, când s-au făcut primele programe de subvenţionare, când s-a lucrat, noi, industria, se considera că ăştia au banii lor, nu mai trebuie ajutaţi de stat. Şi cei care au făcut fabrici de performanţe, au făcut în mare parte pe credite, au făcut pe bani proprii, nu au făcut pe ajutorul de stat.”

Europa Liberă: Marele atu al sistemului european de control al calităţii se spune că este trasabilitatea, care ajută în multe privinţe.

Cristina Ciumac: „Da.”

Europa Liberă: În industria de procesare a cărnii cât de sigur este acest lanţ de producţie, astfel încât să nu fie ascunsă originea unui produs? Aceasta este o normă deja care funcţionează sau va să vină?

Cristina Ciumac: „Când vorbim de trasabilitate, facem cel mai des referire la principiile HACCP-ului. Există şi un standard ISO care corespunde...”

Europa Liberă: HACCP-ul însemnând?

Cristina Ciumac: „Analiza punctelor critice de control. Deci, la fiecare loc de producere, unde există un potenţial risc, acolo se face un control suplimentar sau o supraveghere sporită. Pentru implementarea acestor sisteme, deci este ISO-ul respectiv, care certifică şi există, dumneavoastră ştiţi, organismele de certificare, care sunt auditul terţei părţi, care oferă acreditare sau, după caz, refuz în certificare la diferite sisteme de management, inclusiv la siguranţa alimentelor. Deci, dacă vorbim de producătorii din segmentul meu, avem patru sau cinci producători atestaţi pe acest standard ISO, care, în esenţă, ce oferă? El oferă încrederea că într-adevăr procesele pe interior la această întreprindere sunt destul de transparente, a fost menţinută trasabilitatea. Şi dumneavoastră, dacă luaţi un produs din oricare punct de comerţ din ţară, puteţi să-l identificaţi din care lot de marfă a fost produs, când a fost distribuit, când a fost achiziţionată marfa şi care sunt componentele materiei prime, chiar şi până la clipsele din metal care stau la marginea batonului.”

Europa Liberă: Şi atunci, aceste standarde, cu asemenea standarde dumneavoastră puteţi să mergeţi deja în Europa, când se va deschide poarta?

Cristina Ciumac: „Mai este necesară şi acreditarea punctuală de către Directoratul general de sănătate, pentru a primi...”

Europa Liberă: Dar lanţul tehnologic, ca atare, este suficient de controlat, astfel încât să fie siguri ce scrie pe ambalaj?

Cristina Ciumac: „Da. Nu este doar lanţul tehnologic, aici sunt şi cerinţe. Să nu fie intersecţii de fluxuri pe interiorul lanţului tehnologic, este vorba de furnizorii de materie primă şi alte părţi componente care, la rândul lor, tot sunt verificaţi de întreprinderea care şi-a implementat şi îşi menţine acest sistem, este vorba de procesul de distribuţie a produsului sau de livrare, de la caz la caz. Este un set de operaţiuni complexe care dă plusvaloare celui care şi-a implementat sistemul.”

Europa Liberă: Implementarea acestui sistem dă randamentul pe care îl vrea producătorul? Ştiţi bancul, probabil, îmi place, de la bunicul meu l-am auzit încă, despre vânzătorul de salam de potârniche, care făcea publicitate şi cineva l-a întrebat: „Ei, chiar e numai de potârniche?”, el a zis că: „Nu, e unul la unul cu carne de cal”. – „Adică unul la unul însemnând cum?”- „Adică, un cal şi o potârniche”. Deci, un om care face efortul să aducă la situaţia aceasta standardizarea tehnologiilor, controalelor, are randamentul sau doar satisfacţie morală?

Cristina Ciumac: „Astăzi în Moldova nu are randament. Un exemplu banal: una dintre cerinţele pentru implementarea HACCP-ului este punerea acestor sterilizatoare sau este un echipament gen turnichet, la oricare intrare, la oricare din punctele de acces în zonele de producţie. Asemenea echipament costă, începând de la 10-15 mii de euro. Vă închipuiţi acela care are patru intrări în fabrică, să zicem, dacă nu le închide, una-două minimum lasă, pentru că este chestie de dezinfectare, deci, e vorba de bahile, e vorba de halate, e vorba de chipiu, obligatoriu, căci jos este o chestie ca la maşinile industriale şi sus e partea de turnichet, unde pui mâinile şi stropeşti cu dezinfectant, înainte de aceasta ai încălţat bahilele, capotul şi ai pus chipiul. Deci, este o zonă special amenajată.”

Europa Liberă: Şi aceasta tot costă în jur de 15 mii de euro?

Cristina Ciumac: „De la.”

Europa Liberă: De la în sus?

Cristina Ciumac: „Da. Mai sunt anumite cerinţe la dezinfectare, la ustensile, adică ceea ce ţine nemijlocit de producţie. Dacă este frigiderul pentru produsul finit este produsul finit, să nu fie intersecţii de fluxuri, când ai scos materia primă şi produsul finit să nu se intersecteze în acelaşi coridor, adică este vorba şi de planificare, sunt nişte limite planimetrice. Nu oricare dintre producători deţine asemenea spaţii ca să-şi poată pe interior planifica astfel producţia ca să nu aibă intersecţii de fluxuri.”

Europa Liberă: Deci, este o bătaie de cap enormă. Şi atunci, dacă nu obţine profit, de ce face el aceasta? Nu obţine profitul imediat, să zicem.

Cristina Ciumac: „Nu-l obţine imediat. Cultura consumatorilor pe pieţele UE este puţin diferită, ei cunosc mai îndeaproape principiile HACCP-ului şi ce presupune diferenţa dintre o întreprindere care are implementat acest sistem ISO şi cea care nu-l are implementat. Consumatorul nostru, cu părere de rău, nu face mare diferenţă între producătorul certificat la sistemul HACCP şi cel necertificat. Or, pe ambalaj sau pe produs este menţiunea că întreprinderea are implementat acest sistem de siguranţă a alimentului. Este o investiţie pentru viitor.”

Europa Liberă: Şi pentru consumatorul care, odată şi odată, probabil, va fi suficient de culturalizat, astfel încât să-şi dea seama ce înseamnă o întreprindere care are procesarea aceasta modernă, tehnologizată, securizată şi ce înseamnă „găina de casă” care, chipurile, este bună şi galbenă, dar se vinde pe trotuar.

Cristina Ciumac: „Da.”

XS
SM
MD
LG