Meciurile din faza a doua, eliminatorie, a Cupei Mondiale au fixat cele opt echipe care vor juca sferturile, după meciuri care au produs tensiune, prelungiri, penaltiuri dar prea puțină calitate. Olanda - Mexic a fost singura partidă de mare nivel. Ambele echipe au jucat remarcabil sub raport tactic. Mexic a acoperit mijlocul cu un pressing extrem de atletic și a împins Olanda în 30 de metri. Antrenorul Herrera a înțeles că, fără spațiu, Olanda nu poate contra. Mexicanii au mărit presiunea și au înscris dar antrenorul olandez van Gaal a intervenit imediat și a schimbat ordinea de joc. Kuyt a trecut de pe flancul stîng al defensivei în postura de mijlocaș ofenisv. Roben a preluat rolul de extremă dreaptă clasică iar van Persie a fost sacrificat și înlocuit cu Huntelaar, pe post de pivot în careul advers. Mexicanii au fost imediat puși în dificultate de cursele agresive ale lui Robben. O lovitură de cap a lui Huntelaar a scos în spate, o minge pentru Sneijder care a egalat cu un voleu perfect. În ultimul minut un penalty discutabil a adus victoria Olandei. Mexicanii au făcut un meci bun, dar au căzut la testul jocului în condiții de mare presiune pe final de meci. Victoria Olandei poate fi comentată dar nu pusă la îndoială.
Dintre celelalte meciuri, doar Brazilia - Chile și Germania - Algeria au atins de cîteva ori un nivel onorabil. Brazilia a făcut un meci slab și a fost calificată de o șansă nebună. În 120 de minute de joc, Brazilia nu a reușit să marcheze. Brazilia a ajuns la 1-0 cu un autogol chilian și a fost egalată de un alt gol chilian. Cu două minute înainte de final, Chile a avut o bară. După prelungiri, la penalty-ul decisiv, Chile a trimis din nou în bară și așa s-a calificat Brazilia.
Germania a fost bine preluată defensiv de Algeria care ar fi putut conduce la pauză cu 2 sau 3 goluri. Marea problemă a Germaniei sînt stoperii Mertesacker și Boateng. Masivi și buni în dueluri directe, cei doi stoperi germani sînt complet lipsiți de viteză în adîncime. Orice lansare în spațiu deschis îi pune în dificultate. Algerienii au ajuns de 4-5 ori în situații clare de gol, după ce au depășit în viteză stoperii germani. Practic, Germania a fost salvată de cel mai bun jucător de pe teren, portarul Neuer. E greu de crezut dar Neuer a jucat și portar și libero. Deposedările și degajările de libero ale lui Neuer au ferit Germania de o catastrofă. Vahid Halihodzic, excelentul antrenor bosniac al algerienilor, a gîndit foarte bine meciul dar echipa nu a avut forța să fructifice avantajul tactic pe care și l-a creat.
Columbia a învins lejer un Uruguay handicapat de deraierea primului jucător Luis Suarez, eliminat de la Cupa Mondială după incidentul din meciul cu Italia.
În rest, meciuri submediocre, cu echipe limitate de procentaje masive de eroare. Peste tot, de la Franța și Belgia la Argentina și Grecia, aceleași probleme: execuții slabe la centrări și pase de finalizare, șuturi ușor blocabile sau pe unghiul închis de portar, lipsă de viteză, joc lateral cu un număr de atingeri mult prea mare și penetrație redusă de lipsa pătrunderilor în careu. Mai mult, capacitatea de gîndire a pasului doi și trei a fost aproape nulă și majoritatea jucătorilor au recurs la soluții reflexe, banale și ușor de blocat. Marea supriză negativă e Argentina, o echipă uzată, obosită, nemotivată și prost antrenată, care depinde totalmente de execuțiile lui Messi.
În sferturi, Franța-Germania ar trebui să fie un clasic, dar ipoteza trebuie privită cu rezerve. Argentina - Belgia ar trebui să ducă Argentina mai departe, dar mediocritatea reciprocă poate dejuca pronosticul. Olanda are șansa primă în meciul cu Costa Rica, iar Brazilia speră, în continuare pe combinația de noroc, sprijin de tribună, arbitru plus Nymar care a tîrît pînă acum echipa. Columbia e, însă, un adversar tare, cu doi jucători de mare forță ofensivă: Rodriguez și Cuadrado. Drumul Braziliei se îngustează. Deocamdată, Olanda e marea favorită, după ce a arătat că e singura echipă care poate decide tehnic și tactic soarta unui meci. Sferturile încep cu speranța că Mondialele vor face pasul care să le despartă de meciurile mediocre ale fazei anterioare.
