Şefa misiunii OSCE la Chişinău, Jennifer Brush, îşi va încheia mandatul săptămâna viitoare. Domnia sa a preluat funcţia în aprilie 2012, după o experienţă diplomatică de 25 de ani la Departamentul de Stat al Statelor Unite, unde s-a ocupat de relaţiile dintre Washington şi Europa centrală şi de sud. Jennifer Brush a oferit un interviu în exclusivitate Valentinei Ursu:
Europa Liberă: Mult stimată ambasadoare Jennifer Brush, iată că facem acest interviu de adio pentru Europa Liberă pentru că se încheie mandatul Dvs. în calitate de Şefă a Misiunii OSCE în Republica Moldova şi finalizarea acestui mandat are loc când cele două maluri ale Nistrului mai rămân dezbinate, iar cuvântul separatism mai e pe buzele cetăţenilor de pe o parte şi alta a Nistrului. E un regret, e un eşec acest lucru?
Jennifer Brush: „Regret că următoarea rundă 5+2 nu va avea loc conform planului, pe 17 şi 18 iulie, dar cu siguranţă procesul încă funcţionează. Denumirea procesului este: soluţionarea politică a conflictului transnistrean, şi atâta timp cât transnistrenii continuă să revină la masa negocierilor, eu sper că putem găsi o soluţie. Desigur, grija mea despre bunăstarea oamenilor care locuiesc aici întotdeauna a fost şi va rămâne, desigur aş dori să văd oamenii de pe ambele maluri ale râului trăind o viaţă mai democratică şi prosperă. De aceea sunt dezamăgită, în numele celor care locuiesc pe ambele maluri ale râului, pentru faptul că nu am fost capabili de un succes mai mare în ultimii doi ani, dar, după cum am spus, procesul continuă. Avem acum o preşedinţie nouă şi suntem plini de speranţă că următoarea rundă va avea loc în viitorul apropiat şi vom continua să discutăm această problemă”.
Europa Liberă: Surprinzător sau nu, pentru noi şi pentru dvs. dar în ultimul timp se aud tot mai multe voci, inclusiv din cadrul procesului de negocieri în formatul „5+2”, că aceste negocieri se poartă de dragul negocierilor. Este declaraţia pe care o facea recent dl. Gubarev, dar şi oficialităţile de la Chişinău spun că acest format şi-ar fi pierdut viabilitatea. Se aud critici la adresa OSCE ca ar fi loial anumitui actor din cadrul acestui proces, Dvs. ce părere aveţi – mai poate fi gasită o soluţie în cadrul acestui format pentru criza transnistreană?
Jennifer Brush: „Am avut plăcere de a lucra cu trei preşedinţi-în-exerciţiu – cel irlandez, cel ucrainean şi, acum, cu cel al preşedinţiei comune a Elveţiei şi Serbiei – şi cred că am învăţat o mulţime de lecţii valoroase din partea fiecărui. De la irlandezii am învăţat „arta posibilului” – irlandezii au avut de povestit o istorie foarte interesantă despre rezolvarea conflictului lor, şi unul din elementele menţionate, atunci când am vorbit cu irlandezii în Dublin şi în Belfast, a fost faptul că oamenii înşişi trebuie să fie gata pentru reglementare, dar trebuie să asigurăm condiţiile pentru găsirea acestei reglementări. De aceea trebuie să menţinem procesul „5+2” funcţional, astfel încât, atunci când părţile în cele din urmă îşi dezvoltă voinţa politică de a rezolva problemele lor, să avem la îndemână formatul potrivit pentru rezolvarea acestei probleme. Însă, înainte ca cele două părţi să-şi dezvolte această voinţă politică, OSCE poate face foarte puţin, fiind o organizaţie de mediere, pentru a insista la găsirea soluţiei comune, dar putem oferi cadrul şi mecanismul, ceea ce vom continua să facem în speranţa că părţile vor găsi calea spre rezolvarea propriilor probleme, dar nu putem rezolva aceste probleme pentru părţi”.
Europa Liberă: În cadrul acestui mecanism, dansul se danseaza în doi, dacă e să ne referim la Chişinău şi Tiraspol sau, totuşi, e o horă pentru că sunt 5+2?
Jennifer Brush: „Desigur, toţi participanţii formatului „5+2” au un rol de jucat, inclusiv OSCE, inclusiv prietenii noştri din Federaţia Rusă, inclusiv Ucraina, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii. Dar rolurile principale sunt jucate de cele două părţi, şi în cele din urmă anume cele două părţi trebuie să ajungă la o soluţie sau un acord cu privire la modul de rezolvare a problemelor lor. În cadrul procesului „5+2” toţi, cu excepţia unei din părţi, vorbesc în mod consecvent despre integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova, cu un statut special pentru regiunea transnistreană, astfel, toţi sunt de acord că, în cele din urmă, asta ar fi soluţia pentru această problemă – integritatea teritorială şi suveranitatea Republicii Moldova cu un statut special pentru regiunea transnistreană. Desigur, partea transnistreană este cea care nu este de acord cu această formulare, dar orice alt participant la negocieri este de acord că anume aşa va fi rezultatul final”.
Europa Liberă: Cei doi negociatori principali din partea Chişinăului şi Tiraspolului, dl. Eugen Carpov şi Dna Nina Ştanski, au aparăt mai mult interesele politice ale Chişinăului şi Tiraspolului sau interesele cetăţenilor?
Jennifer Brush: „Am spus de la început că eu cred că acest conflict este dăunător pentru toţi cei care locuiesc în această regiune şi că el împiedică dezvoltarea economică şi politică a întregii regiuni, şi acest fapt este valabil pentru orice conflict, oriunde. Orice regiune ar trăi mai bine fără conflict decât în conflict, şi am spus din start că fără acest conflict Moldova ar avea, probabil, posibilităţi mai bune pentru investiţii străine. Desigur, există şi alte obstacole în calea investiţiilor străine, dar conflictul este unul dintre ele, de aceea cred că oamenii de pe ambele maluri ale râului ar putea trăi mai bine dacă ar putea rezolva acest conflict. Dar acum cred că problema ar fi un pic mai acută pentru Transnistria. Schimbarea regimului din Ucraina a adus Transnistriei o realitate diferită, şi semnarea Acordului de Asociere, care îl include şi pe cel de Liber Schimb, a adus Transnistriei circumstanţe diferite, aşa că e timpul ca ei să facă unele alegeri şi, desigur, ca un reprezentant al organizaţiei mele sper că aceste alegeri vor fi făcute pentru beneficiul oamenilor care trăiesc acolo, ci nu alegeri rigide politice”.
Europa Liberă: Tocmai voiam să vă întreb, semnarea Acordului de Asociere a Moldovei la UE, apropie cele două maluri ale Nistrului sau din contra, îndepartează identificarea unei soluţii pentru criza transnistreană?
Jennifer Brush: „Desigur, trebuie să spun că eu nu aş trebui să comentez pe marginea Acordului privind Zona de Liber Schimb, pentru că nu reprezint Uniunea Europeană, ci reprezint OSCE, dar aş spune cu siguranţă că semnarea acestui Acord are un impact asupra procesului de negocieri. Cu siguranţă, unele dintre problemele despre care am vorbit intens pe parcursul anului trecut au fost probleme economice, şi cu semnarea acestui acord situaţia economică în această regiune se schimbă, mai ales pentru că Ucraina, de asemenea, a semnat acordul privind Zona de Liber Schimb. Deci, în acordul Moldovei există o clauză că sistemul general de preferinţe va fi extins pentru Transnistria până în 2016, ceea ce este foarte generos din partea Uniunii Europene. Nu vreau să comentez prea mult despre argumentele pro şi contra acestei zone, voi spune doar că este nevoie de un pic de timp pentru a fi capabili de a găsi o anumită soluţie, de la care vor beneficia oamenii de pe ambele maluri ale râului şi care ar permite industriei şi sferei de afaceri să profite de semnarea efectuată aceste zile”.
Europa Liberă: După ce Chişinăul a decis să apropie mai mult Moldova de Uniunea Europeană, s-au înteţit declaraţiile venite de la Tiraspol. Evgheni Şevciuk insistă tot mai mult pe un divorţ civilizat între Chişinău şi Tiraspol şi pe o eventuală recunoaştere a independenţei Transnistriei. Poate să aibă loc acest divorţ civilizat aşa cum îl cer cei de la Tiraspol?
Jennifer Brush: „Ştiu că domnului Şevciuk îi place expresia „divorţ civilizat”. Nu am văzut niciodată un divorţ civilizat”.
Europa Liberă: Ce rol joacă Ucraina ţinând cont de criza din regiune în soluţionarea problemei transnistrene?
Jennifer Brush: „Aş spune că pe parcursul timpului rolul Ucrainei a evoluat. Am avut mare noroc să avem pe Ucraina în calitate de preşedinte-în-exerciţiu, în special pe fostul ministru de externe al Ucrainei, Andrei Deşciţa, fiind reprezentant special al Ucrainei. În acel timp, ambasadorul Deşciţa a adus la masa de negocieri multe cunoştinţe şi interes în conflict, şi aş spune că în acea perioadă discuţiile s-au părut a fi mai dinamice. Aproape în fiecare rundă de negocieri sau chiar în fiecare rundă semnam protocoale pe anumite aspecte, şi aş spune că în mare parte este meritul ucrainenilor, care au investit foarte mult în proces, au împins părţile să ajungă la acorduri pentru a putea demonstra oamenilor de pe ambele maluri ale râului că negocierile de fapt îi ajută. Aşa a fost rolul Ucrainei în calitate de mediator. Acum cred că rolul ei este puţin diferit de cel al reprezentantului special al preşedintelui-în-oficiu. Astăzi Ucraina este din nou în rolul de mediator, dar, de asemenea, Ucraina este într-o relaţie foarte dinamică cu Moldova în termeni de semnare a acordului, astfel, aş spune că astăzi există un dinamism diferit între Ucraina şi Moldova. Este interesant să vedem cu ce se va solda acest dinamism în cadrul procesului de negocieri; desigur, sperăm la o dinamică pozitivă a negocierilor”.
Europa Liberă: Aţi trecut Nistrul de câteva ori pe parcursul acestui mandat cât aţi fost şefa Misiunii OSCE în Republica Moldova, există o diferenţă de mentalitate a cetăţenilor de pe un mal şi altul al Nistrului?
Jennifer Brush: „Valentina, vă adresaţi unei mame şi cred că mamele de ambele maluri ale Nistrului trăiesc cu ambiţia ca copiilor lor să trăiască într-o societate democratică, în care există stabilitate. Am spus-o de mai multe ori: traversarea acestui râu de pe un mal pe altul şi prezenţa trupelor de pacificatori, unii înarmaţi, adaugă un anumit stres oamenilor care trăiesc pe ambele maluri, situaţie care nu este una sănătoasă. M-aţi întrebat despre mentalitatea oamenilor din stânga Nistrului... Spun cu regret că din noiembrie anul trecut, de când accesul colaboratorilor OSCE a fost restricţionat în regiunea transnistreană, nu ştiu prea multe despre ce gândesc oamenii de acolo, din simplul motiv că nu avem acces în regiune. Întrebarea mea ar fi următoarea: de accesul nostru este restricţionat, ce nu vor să ne lase să vedem autorităţile locale de acolo? Răspunsul îl putem doar presupune şi presupunerile noastre nu sunt întotdeauna optimiste. Sunt îngrijorată de libertatea presei în Transnistria, sunt îngrjorată de încercările de a controla societatea civilă de acolo şi sunt îngrijorată de creşterea presiunilor asupra interacţiunii oamenilor din regiune. Când am venit acum doi ani, foarte multă lume îmi spunea că oamenii din stânga Nistrului trăiesc mai bine decât cei de pe malul drept. Mi se pare că în ultimii doi ani această dinamică s-a schimbat.”
Europa Liberă: Aţi încercat să puneţi problemele care au încercat să puneţi problemele care apar în relaţia dintre Chişinău şi Tiraspol în cele trei coşuri care se discută în cadrul formatului „5+2” de negocieri. Dacă e să vorbim de coşul politic, care se referă la elaborarea unui statut pentru regiunea transnistreană, astăzi nu putem vorbi despre un proiect anume al acestui statut. Se pare că în ultimii ani mai mult s-a vorbit despre planul Kozac decât despre un al proiect de statut pentru regiunea transnistreană, care ar împăca cele două părţi conflictuale, Chişinău şi Tiraspol. De ce?
Jennifer Brush: „La finele anului 2012, partea irlandeză a venit cu propunerea unui proiect de soluţionare a conflictului. Partea transnistreană nu a discutat acest document, nici cea moldoveană. Nu au venit însă nu a venit cu o propunere alternativă. Cred că acum e timpul ca părţile să se gândească la un eventual proiect de statut pentru regiune, însă, din păcate, nu văd să se întâmple acest lucru. Aş putea oferi eu „planul Brush”, însă nu cred că un plan care vine din afară are şanse de succes, doar un plan convenit între părţile implicate poate fi benefic pentru Republica Moldova. Pentru aceasta sunt necesare un şir de decizii politice curajoase şi o voinţă politică bine pronunţată.”
Europa Liberă: Aţi ezitat atunci când v-am întrebat despre o eventuală federalizare a Republicii Moldova, dar iată că în ultimul timp se vorbeşte despre o federalizare a Ucrainei. Nu este exclus că ar putea să se revină şi la o federalizare a Republicii Moldova, să revina, în deosebi, cei de la Moscova, care zic că ar fi o soluţie pentru a depăşi crizele atât din Ucraina, cât şi din Republica Moldova. Sunt forţe politice şi la Chişinău care insistă pe această variantă. Credeţi că ar împăca spiritele în societatea moldavă un asemenea model?
Jennifer Brush: „Desigur, federalizarea este o organizare destul de sănătoasă a statului, nu este nimic în rău în federalizare. Însă înţeleg că în situaţia curentă a Republicii Moldova, discutarea despre federalizare nu este benefică. Nu este important cum o numim, însă conform standardelor diferitor organizaţii internaţionale, a Consiliului European şi altor structuri, un anumit grad de descentralizare este foarte important. Le-am spus în repetate rânduri autorităţilor moldovene despre necesitatea unui proiect de descentralizare pentru Republica Moldova. Colaboratorii misiunii de ceva timp merg prin diferite regiuni ale ţării, şi multă lume este descurajată de cât de lent evoluează acest proces.”
Europa Liberă: Statutul de autonomie oferit Găgăuzei ar fi unul valabil şi pentru regiunea transnistreană?
Jennifer Brush: „Nu, deoarece transnistrenii deja au respins acest model. De ce? Pentru că legea despre autonomie conţine anumite erori sau pentru că legea nu a fost implementată în mod adecvat? Noi am studiat legea autonomiei cu experţii OSCE, şi, de fapt, legea este concepută destul de bine, conform standardelor europene. Însă liderii din găgăuzia şi autorităţile de la Chişinău recunosc că, pe parcursul a 20 de ani, legea nu a fost implementată într-un mod adecvat, tocmai din acest motiv nu putem şti cât de bine funcţionează ea. Însă suntem foarte încurajaţi de eforturile guvernului de la Chişinău pentru a perfecţiona această lege şi încercarea de a lucra cu colegii din găgăuzia la implementarea mai bună a legii. Vina pentru slaba realizare a acestei legi nu aparţine doar Chişinăului. Sunt mai multe prevederi ale acestei legi care puteau fi implementate de partea găgăuză, fără implicarea Chişinăului. Partea găgăuză este de acord cu noi în acest sens, deoarece înţeleg că pot lucra mai bine cu această lege şi pot beneficia mai mult de pe urma implementării ei. ”
