Centrul pentru drepturile omului a prezentat azi statistici care arata ca sesizarile inregistrate de organele de drept in privinta cazurilor de tortura s-au redus cu 26%. Relele tratamentele si conditiile inumane de detentie pe care le acuza frecvent cetatenii sunt si motivele pentru care Republica Moldova a obtinut cele mai multe condamnari la CEDO, in primele cinci luni ale acestui an fiind pronuntate trei astfel de hotarari.
La cinci ani de când activează Consiliul Naţional de Prevenire a torturii, specialiştii constată că victimele, în mare parte, au însuşit lecţia de revendicare a drepturilor lor, dovadă fiind numărul de plângeri în creştere depuse la Curtea de la Strasbourg. Cu toate că tratamentele inumane nu mai sunt ferite de ochii lumii, torţionarii reuşesc să scape deseori nepedepsiţi sau se aleg cu sancţiuni prea blânde, spune ombudsmanul Anatolie Munteanu. Avocatul poporului se referă la doar două cazuri în care poliţiştii au primit pedeapsă cu privare de libertate, din 157 de cazuri în care a fost pornită urmărirea penală.
După mai multe vizite de monitorizare în locuri de detenţie, Anatolie Munteanu a ajuns la concluzia că izolatoarele din comisariate şi penitenciare sunt încă restante la capitolul combaterii torturii: „Toate aceste vizite ne-au permis nouă să identificăm un şir de probleme de sistem care într-un fel sau altul diluează din eforturile Republicii Moldova de a eradica totalmente acest flagel. Cetăţenii noştri continuă să reclame abuzuri din partea poliţiştilor atunci când investighează cazurile care le au în procedură. Vreau să vorbesc despre impunitatea prezentă până când încă în Republica Moldova.”
Procurorul Ion Caracuian, şef al secţiei combatere tortură consideră totuşi că în ultimii ani poliţiştii nu mai recurg la rele tratamente atunci când vor să obţină probe sau mărturii. Iar condamnările la CEDO pe care le are Republica Moldova, spune el, ar fi mai degrabă o moştenire a dosarelor instrumentate până în 2009, întrucât în aceşti ani au fost operate schimbări legislative şi instruiri constante, de natură să formeze toleranţă zero faţă de tortură în rândul colaboratorilor de poliţie:
„S-a stabilit obligativitatea procurorilor care investighează cazurile de tortură ca pe orice caz să fie numită expertiza psihiatrico-psihologică şi respectiv sancţiunile pentru acţiunile de tortură s-au majorat chiar până la cele care sunt stabilite pentru omucidere. A fost exclusă aplicare amnistiei şi prescripţiei pentru infracţiunile de tortură, a fost exclusă aplicarea articolului 90 cu suspendarea condiţionată. Noi, prin aceste modificări, tindem spre aceea ca să nu mai avem condamnări vreodată în genere, atât pe plan naţional, cât şi pe plan internaţional referitor la eficacitatea investigării cazurilor de tortură şi rele tratamente.”
Avocaţii, la rândul lor, bat alarma că investigaţiile cazurilor de tortură la nivel naţional se termină cel mai des cu suspendarea urmăririi penale iar probele care ar incrimina poliţiştii nu sunt
colectate la timp. Experta Veronica Mihailov-Moraru, care a apărat în instanţe mai multe victime ale torturii, inclusiv pe dosarul 7 aprilie 2009, spune că dacă pe unele cauze dosarele au ajuns în judecată, în altele lipseşte o reacţie promptă şi obiectivă:
„Încă persistă neîncrederea că victimele într-adevăr au fost maltratate şi mai sunt încă probleme la nivel de procedură, ce ţine de neasigurarea protecţiei acestora, uneori şi de colectarea eficientă a probelor. O colaborare avem cu secţia de combatere a torturii, dar totuşi multe din dosare sunt instrumentate la nivel de procuraturi teritoriale. Şi atunci când vorbim de procuraturile teritoriale, lucrurile nu s-au schimbat aşa de mult, adică în continuare se tergiversează investigarea.”
Avocaţii victimelor susţin că la nivelul procuraturilor teritoriale ar exista un protecţionism reciproc între colaboratori şi din acest motiv nu toate dosarele sunt investigate după rigorile consfinţite în legislaţie. Apărătorii sunt de părere că de cazurile de aplicare a relelor tratamente ar trebuie să se ocupe un organ separat, ferit de orice influenţe, fără a implica procurorii teritoriali.
