Linkuri accesibilitate

Cînd jobul înseamnă numai facerea banului, ţara nu poate fi primenită.



Îl văd pe un cinovnic, pe sticlă, vorbind cu un soi de blazare despre activitatea prodigioasă pe care o desfăşoară. Îl văd a doua oară, a treia, a patra, îl văd mai mereu epatînd, etalîndu-şi meritele, sugerîndu-ne că ceea ce face nu e la îndemîna oricui. Mă uit în ochişorii lui şireţi şi am pe loc senzaţia că sînt la un spectacol, că cinovnicul cu pricina e un artist, că jobul pentru el e şi un fel de rol, un soi de cacealma pentru spectatorii-contribuabilii naivi.

Există în spaţiul nostru ciudat-miraculos suficienţi indivizi pentru care munca e doar un mijloc de a ajunge sătui la pensionare. Oamenii aceştia nu jinduiesc să realizeze ceva în plan profesional, nu vor să facă o inovaţie, nu vor să schimbe lumea din jurul lor (căci ea nu poate fi schimbată, nu-i aşa?) şi nici izvor de bucurie nu este jobul pentru ei. Pentru aceşti concetăţeni jobul e doar o modalitate de a supravieţui, de a amîna problemele financiare.

Fireşte că orice individ îşi caută un job pentru salariu, ca să aibă ce mînca. Dar în ţările în care oamenii trăiesc mai bine munca nu e doar o sinecură, nu se reduce la facerea banilor şi la evitarea problemelor. Parcă maI este acolo ceva. Bunăoară, dorinţa de a realiza ceva frumos, inedit. Dar la noi cîtă lume e pătrunsă de această dorinţă?

Cînd jobul înseamnă numai facerea banului, ţara nu poate fi primenită, oricîte sloganuri patriotice-mobilizatoare ar răsuna. Iar aici, în spaţiul nostru ciudat-miraculos, cohorte mari de indivizi lucrează numai pentru a mînca şi a merge verile în Antalia. Nu zic că asta e rău, dar e prea puţin, prea puţin ca să schimbi atmosfera în patrie.

În virtutea meseriei pe care o au, mulţi oameni trebuie să simuleze în public interesul pentru ceea ce fac. Şi vezi, bunăoară, un onegist care îţi vorbeşte cu însufleţire despre un megaproiect de primenire a patriei, dar în realitate el se gîndeşte numai la salariul pe care îl va lua graţie proiectului. Politicienii şi cinovnicii mai cu seamă declară mereu că muncesc „pentru popor”. N-ar fi rău să fie aşa, dar în realitate mulţi dintre ei muncesc numaI pentru propria lor bunăstare. Şi uita aşa jobul ajunge să fie un rol într-un spectacol.
XS
SM
MD
LG