Linkuri accesibilitate

O lucrare neterminată și fără o direcție clară?



În 27 iunie 2014, Brian Eno și Karl Hyde vor lansa la casa de discuri londoneză Warp Records albumul „High Life”.

Un album așteptat cu curiozitate de presa muzicală internațională - prestigioasa publicație americană „Billboard” publică în ediția sa electronică un articol de întîmpinare care începe cu expresia „bate fierul cît e cald”.

De ce curiozitate, și de ce „bate fierul cît e cald”? Pentru că anunțatul album îi urmează unuia lansat de Eno și Hyde în 5 mai 2014 la aceeași casă Warp Records, album care se numește „Someday World”.

Dacă e să ne luăm după ce scriu unii despre „Someday World”, curiozitatea pentru „High Life” pare de înțeles.

Anunțat cu oarece vâlvă, „Someday World” a părut multora o încercare nereușită a doi dintre cei mai cunoscuți compozitori și producători englezi din domeniul muzicii electronice - Brian Eno e poate cel mai prolific experimentator în domeniu (se spune despre el că a inventat ceea ce e cunoscut sub numele de ambient în muzica modernă); Karl Hyde, unul din membrii trupei Underworld, e un maestru al genului techno.

„Someday World” e o încercare nereușită, spun cronicarii de la „The Guardian” și „Pitchfork”, pentru că pare o lucrare neterminată și fără o direcție clară, chiar dacă tehnic vorbind albumul e produs foarte bine.

De înțeles deci așteptarea pentru „High Life”, deși eu personal cred că sînt piese pe „Someday World” care nu merită dezamăgirea cronicarilor muzicali. Una din ele e „Who Rings The Bell”.

XS
SM
MD
LG