Linkuri accesibilitate



Eșarfa cu model albastru persan despre care vânzătorul spune că ar fi țesută manual din lână de cămilă costă 700 de yuani. Prețul e afișat mare, dar după ce am negociat înainte o altă eșarfă la care am renunțat, i-am spus celui care mi-a făcut prezentarea că o cumpăr dacă mi-o dă mai ieftin. 550 este prețul lui, dar pentru mine e prea mult așa că aștept să mai scadă. 475 e limita. Îi spun că e foarte frumoasă, dar că nu pot să-i dau mai mult de 100. Râde. Dau să plec, dar mă strigă și vrea să-mi vândă două, de calități foarte diferite cu 350. Nu vreau decât una, zic. În cele din urmă, aproape scârbit mi-o dă pe 100 de yuani.

La Bazarul de Duminică din Kashgar vin săptămânal peste 150.000 de oameni și toate prețurile sunt mai mici decât cele afișate sau decât cele de la care pornește târguiala. Cele mai frumoase sunt carpetele și eșarfele, dar poți găsi aici cupoane de mătase în modele nemaivăzute, cuverturi din păr de cămilă, haine de blană de toate felurile, aduse din Tajikistan, unde foarte rar poate fi prins chiar și leopardul argintiu, dar de unde sunt aduse haine din vulpe sau nutrie, căciuli rusești, covoare afgane și iraniene, rochii turcești și materiale pentru hainele musulmanelor, jadul cel mai prețios din Khotan, o altă oază mai la sud de Kashgar.

Bazarele din Vestul Chinei au fost primele care au redeschis Drumul Mătăsii, dar mărfurile vin greu, iar oamenii nu pot circula liber. Un ghid care se ocupa de grup de francezi și cu care m-am împrietenit mi-a povestit că el nici nu poate avea pașaport și că singurul loc în care poate merge este în orașele pakistaneze din apropierea graniței. „Sunt prea multe frontiere între Turcia și China, odinioară când Drumul Mătăsii funcționa era o singură mare putere care controla această rută, cel mult două”, spune Abdurahman, profesor de istorie și ghid pe care l-am întâlnit din întâmplare la hotel și l-am rugat să vorbească la telefon în chineză cu șoferul care urma să mă ducă în Pasul Torugart la 3700 de metri, acolo unde este granița cu Kîrgîstanul.

„Vreme de 2000 de ani Kashgar a fost cea mai mare piață de pe Drumul Mătăsii. Pe aici treceau caravane cu câte 1000 de cămile fiecare transportând pietre prețioase, mirodenii, cărți, lână, mătase între Marea Neagră și Xi’an, pe atunci capitala Imperiului Chinez”, continuă Abdurahman, „dar acum orașul nu mai este nici la fel de prosper, nici la fel de cosmopolit”. Totuși în Kashgar majoritatea firmelor sunt scrise în trei limbi, arabă, chineză și engleză, iar tinerii mai ales învață engleză din filmele americane, fiindcă că la școlile din Vestul Chinei nu se mai predă, o întoarcere în timp spre epoca lui Mao, a cărui statuie domină partea nouă a orașului, înaltă de aproape 40 de metri.

XS
SM
MD
LG