Linkuri accesibilitate

Vladimir Iastrebceak: Asocierea Moldovei la UE nu ţine cont de existenţa Transnistriei


Podul peste Nistru dintre Tiraspol şi Bender

Podul peste Nistru dintre Tiraspol şi Bender

Fostul negociator al administraţiei de la Tiraspol în dialog cu Liliana Barbăroşie.


Cotidianul „Adevărul” publică astăzi datele comitetului vamal al regiunii transnistrene, care arată că în ianuarie-mai 2014, au crescut spectaculos exporturile spre România şi alte state UE şi dezmint afirmaţiile Tiraspolului că ar fi supus unei blocade economice. În primele cinci luni ale acestui an, exporturile au crescut cu 60% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Iar după Rusia, la mică distanţă, apar România şi Polonia drept cele mai importante pieţe de desfaceri. Şi atunci de ce respinge în continuare Tiraspolul Acordul de Asociere cu UE, mai ales cel de liber schimb? Liliana Barbăroşie a stat de vorbă cu fostul negociator transnistrean, Vladimir Iastrebceak.


Europa Liberă: Până în anul 2015 pentru agenţii economici transnistreni rămân în vigoare preferinţele comerciale oferite de UE. După aceasta, preferinţele nu vor mai fi valabile, iar asta înseamnă că toţi trebuie să se gândească ce va fi după 2015. Ce va fi, din punctul Dvs. de vedere?

Vladimir Iastrebceak: „Situaţia este destul de dificilă. Într-adevăr, toţi trebuie să ne gândim ce vom face. Problema nu e că am vedea un duşman în UE. Nu. Noi vrem relaţii normale, comerţ normal, vrem să fim buni vecini. Problema nu e nici în standardele UE, ci în întrebarea cine şi cum va îndeplini aceste normative şi care vor fi procedurile formale din acest proces. Pentru că una a fost să ne înţelegem cu Republica Moldova despre recunoaşterea reciprocă a actelor emise de instituţiile publice ale ambelor părţi şi e cu totul altceva când ne îndepărtăm de la recunoaşterea părţilor şi punem problema să fie aplicată doar legislaţia Republicii Moldova.

Ceea ce se întâmplă acum e impunerea unei părţi să se subordoneze alteia. În esenţă, e vorba despre o înţelegere la care s-a ajuns în absenţa noastră, dar în urma căreia ni se impune un document foarte complex din care nu se poate scoate nimic. În acest acord există o serie de prevederi foarte complexe. De exemplu, atât Moldova, cât şi UE pornesc de la faptul că în Moldova se percepe TVA. În regiunea transnistreană nu există însă această taxă. Parcă un fleac, dar e un fleac important.

Mai departe: ni se impun noi reguli pentru înregistrarea întreprinderilor. Este evident că noi suntem nedumeriţi: ce se va întâmpla? Se va menţine acel regimul de înregistrare provizorie? Sau se va cere o înregistrare permanentă a întreprinderilor? Vor fi, odată cu anularea preferinţelor comerciale, percepute taxe în bugetul Republicii Moldova sau nu? Sunt foarte multe întrebări la care noi nu avem răspuns.

Disputa doar nu e despre calitatea acordului. Este un document absolut normal, dar care deloc nu ia în calcul existenţa regiunii transnistrene. Nu observăm nici o dorinţă de înţelegere, dimpotrivă condiţiile sunt foarte ferme: ori regiunea îndeplineşte toate prevederile, ori nu le îndeplineşte şi atunci nu poate să se folosească de acest acord. Pentru noi asta e o problemă. Încercăm să negociem cu UE. Avem un dialog şi cu Republica Moldova. Repet: din punct de vedere tehnic nu e nici o problemă: doar dacă deja lucrează pe piaţa UE, întreprinderile, exportatorii oricum respectă standardele UE. Dar există alte probleme legate de reglementare – despre asta e discuţia.”

Europa Liberă: Cât de grav va fi pentru economia regiunii, dacă aceste relaţii comerciale cu UE se vor stopa după 2015?
Vladimir Iastrebceak

Vladimir Iastrebceak

Vladimir Iastrebceak: „Fireşte că va fi grav. Pentru că după fiecare din cele 40% din statistica comerţului cu UE stau oameni care vor salarii. Segmentul cel mai important e cel textil, deci vorbim despre femei. Ce vor face dacă pierd locul de muncă? Evident, vor pleca. Şi asta e o problemă foarte mare pentru noi. De aceea examinăm diferite soluţii. Se încearcă reorientarea spre piaţa Rusiei. Se încearcă alte soluţii.

Dar optimal ar fi fost să ne gândim la o perioadă de tranziţie mai îndelungată, până în 2016 măcar, pentru ca aceste preferinţe să fie păstrate. Doar trebuie să luăm în calcul şi următoarea situaţie: Moldova în ultimii ani a efectuat, cu sprijin financiar european, un lucru enorm pentru adaptarea legislaţiei, pentru ajustarea standardelor.

Noi, din 2002, în conformitate cu legislaţia noastră, ne-am orientat la standardele de stat ale Federaţiei Ruse. Şi cum posibilităţile ne sunt reduse, pur şi simplu luam standardele ruseşti, le schimbam coperta, le redenumeam în „standard al Republicii Moldoveneşti Nistrene” şi le aplicam. Sunt detalii tehnice totuşi.

Acum trebuie să ne gândim la o soluţie strategică. Întrebarea este ce preţ este gata să plătească Republica Moldova pentru integrarea europeană?”

Europa Liberă: Omul simplu care aude asta ar putea să vă întrebe: de ce v-aţi orientat la standardele ruseşti, dacă tot faceţi comerţ pe piaţă UE. Ce e asta, lipsă de viziune sau ce?

Vladimir Iastrebceak: „Nu. Pur şi simplu până în 2006 partenerul nostru strategic comercial a fost Federaţia Rusă. 60% din export mergea atunci pe piaţa rusă, de aceea era logic să ne orientăm spre standardele statului încotro mergea partea leului din produse. Pe urmă, însă, când au apărut aceste preferinţe comerciale autonome europene, întreprinderile şi-au diversificat abordările. Acum e nevoie de timp, de dorinţă de dialog constructiv şi de compromis – într-un cuvânt e nevoie de voinţă politică.”

Europa Liberă: Când insistaţi pe o înţelegere separată pentru regiune, la ce vă referiţi?

Vladimir Iastrebceak: „Noi credem că e nevoie de decizii atipice. De exemplu, eu nu aş exclude o înţelegere între regiunea transnistreană şi Consiliul pentru Asociere care va fi creat. Acest Consiliu va avea competenţe destul de largi, inclusiv în stabilirea regulilor pentru regiunea noastră. Aşa că eu admit că Tiraspolul ar putea ajunge la o înţelegere cu acest consiliu.”

Europa Liberă: De ce Bruxellesul sau Chişinăul ar admite înţelegeri separate cu regiunea transnistreană? Dacă regiunea spune mereu că vrea cu Rusia. De ce UE ar accepta măcar şi prelungirea preferinţelor?

Vladimir Iastrebceak: „Bună întrebare. Măcar şi pentru faptul ca să ne permită să ne reorientăm spre piaţa europeană. Haideţi să nu excludem şi acest motiv. Dacă toţi spun că europenizarea e benefică pentru regiunea transnistreană, haideţi să demonstrăm şi prin acţiuni practice că nu îndepărtăm Tiraspolul de la această idee.”

Europa Liberă: Credeţi că Bruxellesul şi Chişinăul vor să vă momească cu acest acord?

Vladimir Iastrebceak: „În orice caz există aşa percepţii. În definitiv, acest acord înseamnă un fel de extindere a suveranităţii Republicii Moldova asupra regiunii transnistrene.”

Europa Liberă: Iar regiunea nu vrea să admită această extindere…

Vladimir Iastrebceak: „Exact. Iar prin instrumentele prevăzute de acord, inclusiv extinderea legislaţiei moldoveneşti, influenţa instituţiilor moldoveneşti pe teritoriul nostru se încearcă, în lipsa unei înţelegeri politice, să se soluţioneze lucrul acesta de facto. Este o întrebare principială pentru regiune.”

Europa Liberă: Totuşi, revenind la comerţ, de ce regiunea nu a făcut comerţ mai departe cu Federaţia Rusă? De ce a ieşit pe piaţa UE, dacă nu vrea să aibă de a face cu Europa ca entitate politică?

Vladimir Iastrebceak: „Businessul trăieşte după legi proprii. El trebuie să vândă şi să câştige bani. Din 2004, UE s-a apropiat geografic de regiune. Deci, logistic a devenit mai accesibilă piaţa UE. Dacă aţi vedea statistica noastră, unul din cei mai importanţi parteneri comerciali ai noştri este actualmente România. Pe lângă asta, au existat aceste preferinţe comerciale de care businessul a profitat.”

Europa Liberă: Totuşi, el nu a făcut asta fără permisiunea autorităţilor? Iată şi acum ar fi nevoie de permisiunea autorităţilor pentru această asociere. Nu ar trebui ca statul să meargă după business?

Vladimir Iastrebceak: „Statul trebuie să meargă după business, dar noi înţelegem că interesele acestor doi actori nu întotdeauna coincid. Businessul trebuie să facă bani, iar statul are responsabilităţi sociale faţă de pensionari, copii etc. ”

Europa Liberă: Dar businessul ar putea exercita presiuni asupra autorităţilor ca să accepte acordul?

Vladimir Iastrebceak: „Eu nu aş miza pe asta. Pentru că dacă businessul va vedea că se introduce taxare dublă, şi pentru regiune, şi pentru Chişinău, perspective mari nu va avea.”

Europa Liberă: Bugetul regiunii va pierde?

Vladimir Iastrebceak: „Va pierde. Dar mult depinde de abordările investitorilor ruşi. Când uzina metalurgică avea probleme, investitorul rus a decis să plătească anumite fonduri pentru salarizarea angajaţilor. Da, aceasta a avut impact negativ asupra finanţelor raionale, dar a menţinut oamenii pe linia de plutire.”

Europa Liberă: Totuşi, astea sunt în linii mari donaţii. Nu ar fi firesc însă ca regiunea să vrea să se dezvolte, ca să devină autosuficientă?

Vladimir Iastrebceak: „E firesc. Dar toată lumea înţelege că acest lucru nu e posibil deja. Posibilităţile au fost ratate. Deci, oricum, vom avea nevoie de investiţii enorme. Cine e gata să le dea? Evghenii Şevciuk vorbea în adresarea către popor de anul trecut despre nevoia unor investiţii de 3 miliarde de dolari. Nu aş îndrăzni să spun că ar fi preţul întrebării, dar oricum e un mesaj.”

Europa Liberă: Cu aşa ceva a operat Ianukovici şi vă amintiţi cum s-a terminat. Dar acum, când regiunea vede ce bani ruseşti merg în Crimeea, nu există invidie?

Vladimir Iastrebceak: „Mai degrabă aş spune că atitudinea este una de înţelegere. Există şi invidie, adică o impresie că, iată, am mai pierdut un tren, după cel al Abhaziei şi Osetiei de Sud. Dar, din nou, dacă e să luăm în calcul situaţia din regiune, se pare că ar trebui să mai aşteptăm. Pentru că prea mare este presiunea în urma anexării Crimeii.”

Europa Liberă: Pronosticul Dvs. legat de acordul de asociere şi regiunea transnistreană care ar fi?

Vladimir Iastrebceak: „Personal nu mai cred că se va putea menţine acest status quo al regiunii. Odată cu 27 iunie, dacă acordul va fi semnat în această variantă, realitatea se va schimba definitiv. Va trebui să decidem cu cine să ne înţelegem: să vorbim cu Consiliul pentru Asociere? Să vorbim cu autorităţile de la Chişinău? Eu nu am un răspuns. Dar oricum asta tensionează lucrurile. Ucraina, asocierea Moldovei la UE – toate vor urgenta nişte procese regionale.

Dacă înainte credeam că mai avem timp pentru anumite înţelegeri până la sfârşitul anului 2015, acum cred că totul se va decide mult mai devreme. Pentru că nimic nu va împiedica Moldova să aplice faţă de regiune regulile care rezultă deja din angajamentele asumate faţă de UE. Şi chiar dacă noi nu însemnăm chiar foarte mult, trebuie cu toţii să ne gândim foarte serios ce preţ suntem gata să plătim: unii pentru integrare, alţii - pentru libertate.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG