Linkuri accesibilitate

„Sîntem în plin proces de re-analfabetizare a mentalului colectiv pe tema comunismului, cu un nivel de civism incredibil de scăzut.”



La ultimul tîrg de carte de la București, Bookfest 2014, editura Humanitas a lansat un volum al cărui titlu le poate apărea multora anodin, Chenzine literare, titlul fiind în plus plasat sub categoria „critică literară”, clasificare mai puțin apetisantă decît categoriile „idei” sau „eseu”. Pentru mulți din ascultătorii postului nostru de radio, autoarea volumului, ziarista și omul de cultură Tania Radu este, foarte probabil, o voce cunoscută doar pentru revista presei bucureștene, rubrică pe care o deține de cîțiva buni ani, după încetarea transmisiilor Europei Libere pentru România.

Chenzine literare” este însă, în esența ei, mai curînd o carte-eseu, un volum de reflecții și constatări, adesea abrazive, despre societatea, în general, și lumea culturală românească, în particular, și evoluția lor după 1989. Este, în al doilea rînd, aș spune, o carte-ghid cultural, pentru generația născută după căderea comunismului, lipsită de experiența directă a trăirii și a posibilității evaluării istoriei trecutului, altfel decît din mărturiile memorialistice.

Meritul Taniei Radu este de a oferi, cu mînă sigură, în prima parte a volumului, intitulată Prea plinul amintirilor. Memorialistică, o trecere în revistă a aparițiilor din ultimele două decenii, a bibliografiei, se poate spune, indispensabile, atît pentru istoric sau sociolog, cît și pentru cititorul de rînd, pentru a înțelege și a trăi cît mai intens trecutul învecinat nouă. Iar faptul că, în cele mai multe din cazuri, cronicile ei eseu se referă la cea de-a doua ediție a volumelor memorialistice, îi permite o privire mai detașată și, constatare importantă, mai decantată sub aspectul emotivității, în raport cu primele reacții ale criticii post-1989, față de dezvăluirile unor gesturi și poziționări ale intelectualității românești în perioada regimului comunist.

Între mărturiile ce ar trebui să constituie o listă de lecturi obligatorii recomandate în liceele atît din România cît și din R. Moldova se înscriu cele ale Aniței Nandriș-Cudla, 20 de ani în Siberia. Amintiri din viață, Scrisorile către Monica (1947-1951) ale Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu, Jurnalul esențial, selecție din volumele Monicăi Lovinescu, Evadarea tăcută. Trei mii de zile singură în închisorile României, a Lenei Constante, martor esențial în cazul Lucrețiu Pătrășcanu și al „lotului” său de deținuți politici, Ce a fost. Cum a fost, amintirile istoricului literar prof. Paul Cornea în dialog cu Daniel Cristea-Enache, volumele de corespondență ale criticului clujean Mircea Zaciu cu Ion Brad, Aurel Sasu și Marian Papahagi, Memoria ca zestre, cartea poetei Nina Cassian ș.a.m.d.

Tania Radu la lansarea volumului la Bookfest 2014, București

Tania Radu la lansarea volumului la Bookfest 2014, București

Tania Radu observă, pe bună dreptate, că „Sîntem în plin proces de re-analfabetizare a mentalului colectiv pe tema comunismului, cu un nivel de civism incredibil de scăzut.[...] Încercarea de galvanizare a opiniei publice - condamnarea oficială a comunismului prin declarația oficială a președintelui Traian Băsescu (2006) - a rezolvat numai problema României ca stat. Mișcare curajoasă, dramatică, urmată de regruparea în forță a „aparatului de bruiaj”. Tema anticomunismului a fost trasă pas cu pas în teritoriul politic, unde, inevitabil, s-a înglodat. Acum, peste 50% dintre români declară institutelor de sondaj că trăiesc mai prost decât pe vremea lui Ceaușescu, că sistemul comunist a fost prost aplicat. Nu trebuie să fii sociolog ca să constați că s-a alunecat din nou, la poalele muntelui, că percepția asupra perioadei comuniste este pe cale de a se fixa nu superficial, ci de-a dreptul greșit.”

Aceleași constatări, nu odată amare, în orice caz făcute cu ochii spiritului larg deschiși, apar în cronicile-eseu pe marginea volumelor semnate de Monica Lovinescu sau a celor ce îi evocă destinul și relația cu mama sa, în ceea ce binecunoscuta redactoare a Europei Libere numea dialogul „între ceea ce a fost și ceea ce aș fi vrut să fie”. Volumele, subliniază Tania Radu „conservă o inestimabilă materie a memoriei noastre colective, una extrem de volatilă, cu atît mai mult cu cît a fost supusă cu tenacitate unui mecanism de delegitimare sistematică, profesionistă și care, din păcate pentru noi toți, nu poate fi atribuit numai Securității comuniste, de vreme ce funcționează și azi”.

Rezumînd, este greu să treci peste constatările și întrebările lucide ale Taniei Radu, care fac din doar aparenta ei carte de cronici, un volum eveniment. „În mod natural, observă ea, din ce în ce mai puțini au în auz timbrul vocilor lor de la Europa Liberă și e o întrebare de spaimă câți se vor fi sustras cu adevărat campaniilor de denigrare a celor doi [Monica Lovinescu și Virgil Ierunca], lansate în prima parte a anilor nouăzeci... și preluate apoi masiv, pînă la viral, de ceea ce a devenit azi presa, cu adaosul masiv și nedecantat al mediului online. Câți dintre intelectualii activi în viața publică transmit mai departe ce știu despre mecanismul de incredibilă resuscitare pe care îl avea semnalul sonor al Tezelor și antitezelor la Paris...? Cine mai povestește, nu despre sine și despre panașul propriilor bătălii, ci de incomparabila experiență a solidarizării din ultimii ani sub Ceaușescu, atât cât a fost și așa cum a fost, cu eroisme mari sau mărunte, cu trădări, ezitări și riscuri parate, asumate...? ”

„În sfîrșit, - este unul din mesajele Taniei Radu - să ne întrebăm cinstit: câți s-ar mai așeza acum împreună, fie și în aceeași frază tipărită?”

*Tania Radu, Chenzine literare. Humanitas, București, 2014. 347 p.
XS
SM
MD
LG