Linkuri accesibilitate

Aurelia Ursu: „Sunt copii care fac zilnic 60 de kilometri ca să facă studiile în limba română”


De vorbă cu directoarea şcolii din satul Cocieri, raionul Dubăsari.



La şcoala din satul Cocieri, raionul Dubăsari, învaţă aproape 300 de elevi. Aici vin să-şi facă studiile copii din mai multe localităţi din Zona de Securitate. Liceul Teoretic „Vlad Ioviţă” face parte din cele 40 de proiecte de îmbunătăţire a infrastructurii sociale finanţate de UE şi PNUD în vederea sporirii gradului de încredere între oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Valentina Ursu a stat de vorbă cu directoarea liceului, Aurelia Ursu.

Europa Liberă: S-ar părea că problemele elevilor şi profesorilor de la Liceul din Cocieri ar fi asemănătoare cu cele ale multor altor şcoli din Republica Moldova. Şi totuşi există diferenţe.

Aurelia Ursu: „Desigur. Ne confruntăm cu aceleaşi problemele cu care se confruntă întreaga Moldovă, dar copiii din Zona de Securitate mai au şi alte probleme, precum deplasarea. Avem în instituţie 30 de copii care vin de la 30 de kilometri, fac naveta în fiecare zi, dus-întors 60 de kilometri, sunt nevoiţi să se trezească la ora şase dimineaţa ca să facă studiile anume în limba română, în limba lor maternă, sunt copii care doresc şi respectă valorile noastre naţionale.

Avem mulţi copii care vin din oraşul Dubăsari, cu toate că sunt şcoli şi în oraşul Dubăsari, totuşi sunt copii care doresc să facă studiile la Liceul „Vlad Ioviţă” din comuna Cocieri, deoarece ei conştientizează că programele care le au dumnealor acolo sunt mult mai învechite, nu corespund cerinţelor actuale. Procesul educaţional care îl avem noi astăzi corespunde standardelor europene, iar acei copii din această zonă nu au acele standarde, ei sunt încă în timpurile de pe vremea sovietică.”

Europa Liberă: Eu înţeleg că dumneavoastră aţi insista, aţi dori să fie egalat statutul liceului dumneavoastră cu statutul celorlalte opt şcoli cu predarea în grafie latină, care sunt luate, într-un fel, sub oblăduirea Ministerului Educaţiei de la Chişinău?
Aurelia Ursu

Aurelia Ursu

Aurelia Ursu: „Desigur ne dorim acest lucru, deoarece avem problema care există astăzi în întreaga ţară, numărul elevilor este în descreştere, din cauza problemei demografice, din cauza plecării părinţilor peste hotare şi, desigur, şi copiii sunt luaţi cu dumnealor. Dat fiind că am trecut la formula nouă de finanţate, nu reuşim să acoperim necesităţile financiare cu bugetul de care dispunem, deoarece avem în jur de 300 de copii, practic, bugetul îl cheltuim pentru salarizare şi acoperirea celorlalte cheltuieli.”

Europa Liberă: Şi atunci elevului cât îi revine din acest buget pe care vi-l îndreaptă din raion?

Aurelia Ursu: „Am fost susţinuţi de Consiliul raional Dubăsari, am alimentat copiii din familiile cele mai vulnerabile, dar dorim să fie alimentaţi toţi copiii, aşa cum sunt alimentaţi copiii din celelalte trei şcoli cu care ne aflăm într-o rază de numai cinci kilometri şi noi suntem în mijloc.

Europa Liberă: Este o diferenţă?

Aurelia Ursu: „Nu sunt puşi copiii în condiţii egale, nu suntem înţeleşi de părinţi, cu atât mai mult nu suntem înţeleşi de copii. Este clar că el va alege acolo unde este alimentat, unde sunt mai puţini în clasă, unde vede o schimbare în asigurarea şi dotarea instituţiei.”

Europa Liberă: Într-o clasă aveţi peste 30 de copiii?

Aurelia Ursu: „Da.”

Europa Liberă: Este mult?
Aurelia Ursu: „În clasa a noua avem 33 de copii. Este destul de mult. O jumătate de clasă, practic, sunt copii care vin din satul Vasilievca. Da, le acordăm un mic dejun, dar aceşti copii, care se întorc acasă abia la ora 16.00, au nevoie să ia şi prânzul, nu numai micul dejun, dar şi ceilalţi copii. Ca elevul să poată activa este necesar ca creierul lui să se alimenteze cu ceva. În zona de securitate, practic, toţi părinţii nu sunt angajaţi, sunt şomeri, poate el nu are dimineaţa ce să-i pună în geantă de-ale gurii ca să poată sta toată ziua la şcoală. Eu cred că numai instituţia este locul unde, câteodată, copilul îşi găseşte confortul şi acea căldură, şi acea hrană, nu mai vorbesc despre căldura părintească şi cea spirituală.”

Europa Liberă: Aţi spus că aţi făcut optimizări. Aţi fost nevoiţi să ajungeţi să faceţi aceste optimizări?

Aurelia Ursu: „Am fost nevoiţi să facem optimizări, am redus din cercuri, dar noi ştim că odată ce copiii nu sunt ocupaţi în activităţile extracuriculare, atunci ei îşi găsesc locurile în diferite baruri, alte cercuri vicioase, unde pot avea altă ocupaţie, pe care nu ni le dorim noi. Desigur, am optimizat din personal.”

Europa Liberă: Dar reuşita la învăţătură este bună?

Aurelia Ursu: „Pe parcursul a trei ani de zile noi nu am scăzut în ceea ce priveşte indicatorii la însuşită, la frecvenţă, la rezultatele la BAC şi rezultatele, în genere, în treapta primară şi gimnazială la examenele de absolvire.”

Europa Liberă: Am înţeles că condiţiile BAC-ului sunt străine aici, la Cocieri, pentru că nu aţi instalat camere video să supravegheze examenele.
Aurelia Ursu: „Nu că nu am dorit această reformă. Noi am dorit să fie instalate camerele video, noi am acceptat reformele şi condiţiile impuse de Ministerul Educaţiei. Din motive tehnice nu s-au instalat camerele, dar, în schimb, avem camere cu ochi vii.”

Europa Liberă: Ce notă daţi reformei din educaţie?

Aurelia Ursu: „Nota opt. Fiindcă mai este loc pentru a o face mai bună. Şi cu certitudine, ceea ce aşteptăm noi de la această reformă încă va urma, dar privesc pozitiv. Şi chiar discutând cu elevii, ei acceptă, sunt de acord ca cei mai buni să aibă acces la studii, dar puţin să fie descongestionată curricula şcolară. Deoarece copilul este de acord ca să susţină examenul, să fie, probabil, un test de inteligenţă din 100 de întrebări sau să aibă din timp în treapta liceală copilul 100 de teste, el este de acord. Nu vreau să zic că ne întoarcem la sistema veche, aveam biletele şi ar fi ceva reproductiv, unde copilul nu ar crea. S-ar putea crea nişte teste unde să fie elemente creative, unde să-l pună pe copil să gândească, unde copilul să-şi poată arăta toate competenţele.”

Europa Liberă: Mai sunt copii, părinţi care vor note cumpărate sau, totuşi, sunt conştienţi că trebuie odraslele lor să facă carte?

Aurelia Ursu: „În acest an, practic, nu am văzut niciun părinte pe lângă centrul de BAC. Ori într-atât de bine le-am explicat metodologia de desfăşurare şi organizare a examenelor, ori, probabil, au conştientizat, datorită faptului ce s-a întâmplat anul precedent. Vreau să zic că, practic, încă nu toţi copiii au conştientizat responsabilitatea şi faptul că trebuie să înveţe.”

Europa Liberă: Dar cum îi motivaţi că trebuie să facă carte, să acumuleze cunoştinţe, să ajungă să fie un specialist competitiv pe piaţa forţei de muncă?

Aurelia Ursu: „Îi motivăm prin faptul că acesta este viitorul lor. Şi dacă nu va susţine BAC-ul, atunci nu va avea un viitor frumos, nu va avea studii şi acces la instituţiile superioare. Dar aici mai este un paradox, deoarece regretăm faptul că s-a pus toată responsabilitatea pe treapta preuniversitară, iar treptei universitare, parcă, i s-a luat din responsabilităţi. Adică, ar trebui să fie şi acolo un examen sau mai multe, ca să fie selectaţi cei mai buni dintre cei mai buni, iar copiilor din treapta preuniversitară să le oferim posibilitatea să-şi poată construi un viitor câtuşi de puţin după competenţele şi abilităţile achiziţionate.”

Europa Liberă: Ce înseamnă să menţii spiritul patriotismului începând din şcoală?
Soldat rus la Cocieri

Soldat rus la Cocieri

Aurelia Ursu: „Odată cu laptele mamei trebuie să apară conştiinţa de limbă, de popor, de drapel şi de toate celelalte valori ale noastre.”

Europa Liberă: Conflictul armat de aici, de la Nistru, s-a răsfrânt în vreun fel asupra atmosferei din colectiv? Ştiu că au fost şi pierderi din rândul profesorilor.

Aurelia Ursu: „Profesorii, practic, au fost primii acei care s-au ridicat să apere sediul poliţiei din oraşul Dubăsari, atunci când băieţii au fost încercuiţi de forţele separatiste. Am stat acolo trei zile, eram oameni paşnici, ne-am dus cu cântece să le arătăm că nu dorim să fugărim pe nimeni, să le spunem să plece cei care au venit, dar printre ei, desigur, erau infiltrate şi forţe separatiste, cărora le sunt străine valorile la care ţinem noi. Am avut o profesoară de istorie, dna Maria Isaicul, care a îndrăznit şi a arborat tricolorul şi a costat-o viaţa acest gest, a fost aruncată în fântână de forţele separatiste care s-au furişat în sat pe timp de noapte, mascaţi, au chemat-o afară, dumneaei a ieşit şi dimineaţă am găsit-o în fântâna de lângă casă.”

Europa Liberă: Şi tânăra generaţie, după 22 de ani, cunoaşte adevărul despre ceea ce s-a întâmplat aici la Nistru?

Aurelia Ursu: „Noi încercăm foarte mult ca tânăra generaţie să cunoască. Chiar am deschis un muzeu şi avem dosare la fiecare participant care a decedat în acest conflict. Ne străduim copiii să cunoască istoria neamului nostru.”
XS
SM
MD
LG