Eram într-o dimineaţă în troleibuz, iar alături de mine taxatoarea – o doamnă de circa 55 de ani – îi spunea următoarele unei cunoscute:
„Şi iaca nu ştiu ce să fac! EI mi-au spus să nu le mai aduc bănuţi şi bancnote de 1 leu! Mi-au spus că ei nu au timp să se chinuiască cu număratul bănuţilor! Mi-au spus să le aduc bancnote normale! Da' eu ce să fac dacă lumea îmi dă şi bănuţi, şi bancnote de 1 leu? Şi mi-au mai spus că o să-mi dea salariul în bănuţi, dacă o să le aduc mormane de bănuţi!”
Taxatoarea era iritată, nemulţumită şi îngrijorată. EI, şefii, nu maI voiau să aibă de-a face cu bănuţii! Mi-am dat seama pe loc că taxatoarea era într-o situaţie foarte dificilă, aproape insolubilă.
În primul rînd, poporul îi dă mai mereu bănuţi şi bancnote de 1 leu. Eu însumi am mereu buzunarele pline cu bănuţi de care nu ştiu cum să mă descotorosesc. Şi încerc să-mi plătesc cu ei călătoria în troleu. Altminteri, aş aduna mormane de monede.
În al doilea rînd, taxatoarea, ca să îndeplinească cerinţa şefilor, ar trebui să piardă timp cu transformarea bănuţilor în bancnote „normale”. Dar unde s-o facă? Cine e de acord să-i schimbe rapid mormanul de bănuţi? Şi iată aşa ajunge ea cu bănuţii la şefii nemulţumiţi.
Vreau să zic iată ce. Nu e prima dată cînd văd oameni dezgustaţi de bănuţi. Sfatul meu pentru aceşti concetăţeni este următorul: faceţi un demers către Banca Naţională şi cereţi scoaterea bănuţilor din circulaţie. Dacă vă reuşeşte, problema se va rezolva. Dacă nu vă va reuşi, fiţi buni şi acceptaţi bănuţii. Pentru că bănuţii circulă legal şi de fapt nimeni nu are dreptul să-i respingă atîta vreme cît nu sînt eliminaţi prin lege.
Pe mine mă miră sincer că există o asemenea problemă în ţara noastră. Mă miră că există tot soiul de şefi şi vînzători care nu acceptă moneda legală şi fac din ţînţar armăsar. De acum încolo, de dragul lor, îmi voi plăti călătoria în troleu numai cu bănuţi! Şi voi folosi bănuţii mai mereu în magazine!
