Linkuri accesibilitate

Violență nemăsurată în Caucaz - o veche istorie


Coperta uneia din edițiile georgiene a istoriilor caucaziene ale lui Alexandre Dumas

Coperta uneia din edițiile georgiene a istoriilor caucaziene ale lui Alexandre Dumas

Violența trăită de secole de ceceni a fost nemăsurată, iar duritatea culturii lor nu poate fi înțeleasă decât din această perspectivă.



S-a vorbit recent de mercenari ceceni în Ucraina, de partea rușilor și a separatiștilor, și chiar dacă lucrul nu a putut fi verificat rămâne acest fapt: pentru prima oară în două secole de interacțiune violentă cu cecenii rușii au reușit să îi dezbine. Acei ceceni nu ar fi putut fi decât membri ai clanurilor pro-moscovite afiliate puterii și liderului psihopat de la Groznîi, Ramzan Kadîrov, în vreme ce alte clanuri rămân total opuse acestuia, sau au trecut pur și simplu de partea islamiștilor.

Un singur exemplu ar ajunge pentru a da o idee despre gradul de violență cu care au fost întotdeauna obișnuiți cecenii: faptul că în timpul Imperiului țarist și înainte de cucerirea totală a teritoriului lor cecenii puteau fi vânați ca niște animale de către militarii ruși.

Iată cum a putut descrie Alexandre Dumas - da, chiar el, autorului Contelui de Monte Cristo, care a petrecut un an în Rusia și Caucaz - felul în care a mers la vânătoare de ceceni împreună cu militari ruși:

- „Noaptea era rece și sumbră, ne aflam pe malul unui râu necunoscut, pe un tărâm ostil, culcați, cu carabinele în mâini, pândind nu vreo jivină, cum mi mai întâplase de zeci de ori, ci oameni, ceceni, pentru a-i omorî, sau să fim noi omorâți de ei, oameni făcuți ca noi, după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.”

„E drept că oamenii pe care îi pândeam erau niște tâlhari, jefuitori și criminali care lăsau în urma lor doar plâns și distrugeri… dar mă întreb chiar și acum dacă avem dreptul să pândim un om spre a-l ucide așa cum pândești un mistreț!…”

Mai târziu, și Tolstoi a scris despre genocidurile în serie comise de ruși în deceniile cucerii Caucazului. In Hagi Murat (de la numele personajului istoric, răzvrătitul cecen din timpul cuceririi ruse a Caucazului), roman în care descrie dementele distrugeri la care se dădeau rușii sub comanda Lev Tolstoi

Lev Tolstoi

psihopatului vice-rege Iermolov, Tolstoi amintește lucruri care l-au dezgustat profund: de pildă, personajul Sado se întoarce în satul său, pe care îl găsește distrus. Cu precizie jurnalistică, Tolstoi descrie ruinele, morții mutilați (propriul fiu al lui Sado) și cum rușii întinaseră fântâna și moscheea, pentru a nu mai putea fi folosite (aici pudicul Tolstoi nu dă detalii, spune doar: Фонтан был загажен)…

„Nimeni nu pomenea vreo ură pentru ruși. Ceea ce simțeau cecenii, de la cel mai tânăr la cei bătrâni, era mai puternic decât ura. Nu putea fi ură, pentru că ei nu priveau javrele de ruși ca pe niște oameni, ci era un amestec de scârbă, dispreț și nedumerire în fața smintitei violențe a acelor făpturi, așa încât dorința de a le extermina, precum dorința de a extermina șobolani, păianjeni veninoși sau lupi, le venea cecenilor natural, ca instinctul de conservare…”

Violența trăită de secole de ceceni a fost nemăsurată, iar duritatea culturii lor nu poate fi înțeleasă decât din această perspectivă.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG