Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămânal cu Vadim Pistrinciuc.

Vadim Pistrinciuc s-a născut în orașul Florești, la 24 februarie 1981.

A absolvit școala nr. 1 din orașul Florești, după care Facultatea de Asistență Socială și Sociologie de la USM, în 1998. Tot acolo a făcut și studiile de doctorat in sociologie, lector superior la Catedra de Asistență Socială. A activat în sectorul asociativ mai mulți ani în domeniul drepturilor omului, politicilor publice, drepturilor persoanelor cu dizabilități. De la fondare, este membru al PLDM. Din 2009 până în 2012 este viceministru al Muncii și Protecției Sociale, consilier al primului ministru al Republicii Moldova. Actualmente este vicepreședinte PLDM.

Luni - Recunoștință

Mulți spun că lunea este o zi grea. Nu sunt de acord, luni este ziua gândurilor noi. Activitatea politică nu doar în Moldova este foarte intensă și în weekend. Atunci oamenii de la țară sunt mai liberi, mai pe la casele lor, mai doritori de vorbe.

Dar un alt gând sănătos mi-a venit în această luni. Despre ignoranță motivată. Nu, nu e despre politică de data aceasta. E despre noi, despre fiecare. Cu cât creștem, în persoană și activități, cu atât mai ignoranți devenim cu cei apropiați, cu cei care au rămas la țară, cu cei care au făcut totul pentru noi. În goana activităților politice mi s-a întâmplat de multe ori să ignor invitații ale prietenilor, evenimente de familie, să mă revăd cu cei pe care nu i-am văzut de multă vreme. Cred că fiecare trăiește astfel de experiențe.

Problema însă nu este în a uita, a amâna sau a ignora. Mi-am dat seama cât de bun devin uneori în a găsi motivații cât mai complexe care să justifice aceste „ignoranțe” intenționate. Motivarea ignoranței este mai periculoasă. Te face cinic cu tine însuți. Nu vreau să fiu cinic. De aceea după masă mă hotărăsc să merg la baștină, acolo unde cineva are nevoie de ajutorul meu. Trebuie să fiu alături, nu doar să ajut.

E seară, trecut de ora opt. Chiar dacă sunt un șofer neexperimentat, reușesc să observ și natura din jur, tablourile calde ale apusului de soare, după o zi fierbinte. Oamenii care se întorc de la munci și fac o oprire la poartă. E frumos în Moldova. Această perioadă de început de vară bucură ochii, respirația și auzul. E încă totul verde, arșița de vară abia urmează.

Pe drum observ lucrările la construcția drumului Sărăteni-Soroca. E apropie noapte, dar ei tot lucrează. E bun exemplul pentru noi toți. Și mai bun pentru cei care caută motive să nu lucreze. Un drum bun se face cu o muncă bună, iar în cazul nostru și cu un ajutor bun. Sper nimeni să nu uite că acest drum este făcut din bunăvoința poporului american, chiar și cei care mergând pe acest drum tot la „tamojenîi soyuz ” se gândesc.

Marți - Minciuna

O zi ca toate altele. Chiar dacă activitatea politică și în ajun de campanie este foarte intensă, mă prind la gândul că totuși este și o activitate de rutină. Discuții cu omenii, intervenim, rezolvăm probleme, implementăm proiecte, citim presa, dăm reacții, ședințe etc.

Rutina deseori te demotivează. În acest moment ai nevoie de ceva să te răscoale. N-o să credeți, dar pe mine cel mai tare mă încurajează nemernicia și minciunile așa-zișilor oponenți. Azi mi-a nimerit pe mână un „ziar” cu o stea mare pe prima pagină. Un partid care în disperarea de a trece în parlament încearcă să călărească fără jenă ideea unei uniuni asiatice inexistente pentru Moldova. Vreți credeți, vreți nu – 100% din ce am citit acolo este o minciună. Mă gândesc la un moment dat să-i dăm o replică complexă, cu argumente și contraargumente. În zădar, cred că în acest caz clinic un singur lucru este necesar.

Este o minciună, tot ce fac socialiștii, comuniștii este o minciună. Iar cei care ies în față sunt mincinoși. Dacă nu este așa, încercați să răspundeți la o întrebare: există măcar un lucru pe care l-au realizat? Nu. De ce? Fiindcă mincinoșii au un fel aparte de a fi. Ei nu doar îndrugă, vociferează minciuni, ei trăiesc și acționează în minciună. Ei trăiesc duplicitar. Minciuna le definește comportamentul. Așa sunt mincinoșii – îi amăgesc chiar și pe cei care au motive sincere să creadă în est și uniuni vamale. Mincinoșii sunt de diferite feluri , de toate culorile, unii cu stele, alții cu secere și ciocane, alții cu rolls royce-uri. Un lucru îi unește, în schimb – le place atenția oamenilor. Ca să fie în centrul atenției, sunt gata să facă orice – unul organizează concerte, altul împarte maculatură cu tonele în piețe. Însă realitatea rămâne una și aceeași: așa sunt mincinoșii – nu vor, nu pot și nu fac nimic.

După masă însă am avut o discuție bună cu un grup de tineri. Vorbitori de limbă rusă. Băieți buni, care cred în viitorul țării lor. Care cunosc bine istoria acestui popor, care recită poezii în română – cu toată rușinea am s-o spun – mai multe și mai bine decât mulți prieteni de ai mei care se bat cu pumnu-n piept că sunt români. Unicul lucru de care au ei nevoie este înțelegerea și pacea. Mai puțini mincinoși care promovează minciuni că în Moldova, moldovenii, românii, ucrainenii, rușii, găgăuzii, evreii, romii nu pot trăi în pace și înțelegere, așa cum au făcut-o dintotdeauna. Și totuși chiar dacă minciuna e ademenitoare uneori – tot proastă rămâne.

Miercuri - Unitate

Ziua de azi a fost marcată de două evenimente. Presa, rețelele de socializare aproape au explodat de tupeul unui ales sau nu știi cine din UTAG, care, cu o voce tremurândă, de unul singur ne amenință ba cu violențe, ba cu separatism. În vocea așa-zisului politician din autonomie se simțea nu doar frica de ceea ce spunea, dar și o notă de prostie, de încercare prostească. Ce s-o fi gândit „bravul” aproape separatist, „ian dă să încerc și eu” să sperii, să o fac pe imperialistul.

Probabil, pentru prima dată în ultimul timp am văzut unitate în rândul ziariștilor, al formatorilor de opinie, al politicienilor – toți au condamnat acest comportament. Dar cel mai mult m-a bucurat atitudinea multor Găgăuzi, am văzut articole, însemnări, luări de atitudine ale personalităților, tinerilor de acolo. Sunt mai încrezător că nu vor trece scenarii sumbre în Sud. Găgăuzii sunt organizați, pașnici și s-au prins că cineva îi încarcă. Dar avem și noi o mare responsabilitate – să comunicăm, să ajutăm, să aducem proiecte, să nu permitem manipulărilor să intre în conștiința colectivă, nici în UTAG, nici în restul țării.

După masă am avut o polemică cu un coleg. Motivul fiind un articol extraordinar semnat de Cătălin Ștefănescu publicat în „Dilema Veche”, întitulat „Basarabia e România”. Un articol trăit de maestru prin experiențele pe care le are vizitând Basarabia. Cu un spirit unic de observație, o gândire critică garantată sută la sută, autorul dezleagă multe dintre nodurile pe care noi aici, la Chișinău, voluntar ne legăm. Vorbim limba română, dar uităm că identitățile nu se construiesc doar prin contrapuneri și contraste. Polemica avută cu un bun coleg mi-a confirmat încă o dată: deseori ne lipsește înțelepciunea. Înțelepciunea care îți dă puterea să construiești pe virtute, pe ceea ce te reprezintă. Iată un pasaj din acest articol: „Situarea simplă, de o parte sau de alta a unei baricade, nu produce nimic în afară de tensiune. Acceptarea faptului că există o realitate bilingvă poate fi ceva de mare valoare, ceva care propulsează o comunitate”.

Bun de meditat. Mai ales că vin alegerile. Iar noi în febră electorală suntem maeștri în a construi baricade. Ne gândim puțin la comunitate.

Joi - Codul și tancurile

Iarăși o zi de muncă. Iarăși multe probleme. Însă una foarte importantă. Am participat la o discuție serioasă cu un grup de colegi pe subiectul aprobării Codului Educației. Dacă aș spune că este important să îl aprobăm – nu aș spune nimic. Este, probabil, cel mai important, după semnarea acordurilor cu UE, document pentru Republica Moldova. Cei din sistemul de educație știu de ce. Sistemul de educație din Republica Moldova în douăzeci de ani s-a cam împotmolit. Acum cu o echipă tare în fruntea ministerului, dar și un Guvern proeuropean, avem șansă să întărim schimbările începute în educație. Asta o vor toți. Doar un singur „dar”. Aici nu e loc de politică, doar de interes național. Deseori aud voci care spun că educația este viitor, înseamnă o economie sănătoasă etc. Aprobarea acestui cod ține de interesul național al țării. Nu pot înțelege asta doar cei care n-au avut parte de educație.

Tancurile intrate în Ucraina. Semne de nesiguranță se aștern pe fața celor care aud această știre. Sistemele moderne de securitate au eșuat. Federația Rusă a demonstrat că nu există înțelegeri pe care le poate respecta. Prețul pentru criza încrederii provocată de liderii de la Kremlin va fi plătit, din păcate, de generații de cetățeni ai Rusiei. Trăim într-o lume nu interdependentă, dar interconectată. Cineva nu înțelege acest lucru.

Vizita lui Jose Manuel Barroso. Mesaje puternice de susținere a viitorului european al Republicii Moldova. Chiar avem prieteni. Moldova este pe agenda unei Europe întregi. Doar patru ani în urmă trebuia să le explic prietenilor europeni unde se află Moldova… ÎNAINTE este singurul gând care îmi vine în aceste momente.

Spre seară încerc să analizez care evenimente de peste zi au fost cele mai lecturate de publicul nostru. Marea mi-a fost mirarea – nici tancurile, nici vizita înaltului oaspete, nici anunțarea unui ajutor de 50 mln de euro nu au fost pe prima linie. Ca să vezi, știrea despre prezentatoarea TV căreia i s-a rupt în direct un nasture este prima. …Mdaa. Cineva mă consola că în toată lumea e așa. Eu totuși cred că trebuie să creștem. Suntem obligați.

Vineri - 2020

Toată ziua este dedicată lansării viziunii PLDM – Planul 2020. Prea multă politică se face cu știri șocante de moment în Moldova. Riscăm să venim cu o viziune de viitor, cu un vis cu ochii deschiși și picioarele pe pământ: o educație de calitate, locuri de muncă, Moldova membră UE în 2020 și un stat de drept. Știu că vor fi mulți mercenari ai condeiului care vor critica. Dar așa cum credeam – minciuna altora ne face mai uniți și mai puternici. Și acum văd zâmbetul sarcastic al multor experți care în 2009 spuneau că nu vedem noi circulație liberă în UE, nu vedem noi reforme, drumuri etc. și că la toamnă în genere va fi criza, va cădea totul și va fi întuneric. Iată patru toamne au trecut și noi mergem înainte! Și vom merge și în continuare. Din casă în casă, cât de jos nu ar cădea mercenarii, noi vom merge înainte.

Seara fotbal – se uită toți, mă uit și eu. Încă nu știu care este naționala favorită. Știu însă că vizionarea fotbalului este o acțiune socială pentru mine, e lume multă, prieteni, un bun prilej pentru a fi împreună. Păcat că nu participăm la mondiale, am avea nevoie atât de mult de o victorie care să ne unească.

XS
SM
MD
LG