Puţini sunt criticii literari cărora li s-a „bătut profilul” în versuri (cel mult, în epigrame); iar V., „criticul imparţial,/ echidistant,/ cu un ascuţit simţ al valorii literare” din poemul lui Dumitru Crudu Fiecare cu alegerea sa seamănă izbitor cu Mircea V. Ciobanu, temutul autor al volumului Deziluziile necesare, Arc, 2014. Nu-i mai puţin adevărat că „MVC (o abreviere consacrată – n. n.) îşi execută zâmbind victimele. O face cu o graţie de torero, cu un ochi aţintit spre public […], dar în fond îi e cam în cot ce crede acesta” (E. Lungu).
Prezentul tom pune-n valoare cele trei mari calităţi ale lui MVC: vânătorul de idei intră în scenă în secţiunea Cartea ca pretext; criticul de întâmpinare îşi face de lucru în secţiunea a doua, Note de lectură; istoricul literar prezintă o viziune panoramică în secţiunea finală, Diorame. Te doare mintea doar gândindu-te la titlurile pe care le ia în dezbatere, fie că ţin de literele române (Iluziile literaturii române, de E. Negrici; Istoria critică a literaturii române, de N. Manolescu; Spaţii şi oglinzi, de E. Lungu ş.a.), fie de literatura universală (de-ar fi să citez doar Cimitirul din Praga, de Umberto Eco).
Dar cel mai în largul lui MVC se simte pe solul basarabean, lecturile-i critice din N. Popa (Avionul mirosea a peşte), Gh. Postolache (Ore particulare de fotosinteză), O. Serebrian (Cântecul mării), Iu. Ciocan (Tărâmul lui Saşa Kozak), N. Dabija (Temă pentru acasă) ş.a. îi prilejuiesc adevărate „banchete” (pe timp de ciumă?! de restrişte?!...), degenerând uneori în… bacanale.
De unde şi sentinţa finală, cvasi-completă: „Un nou secol începe, aşadar, în literatura română din Basarabia, cu un amestec indicibil de culori. Continuă să se scrie o literatură «romantic-paseistă» (puternic influenţată de «realismul socialist» defunct). În contrapunct, continuă să perturbeze înţelesurile lumii poliformul postmodernism, atacat din stânga de vechii «paseişti», iar din dreapta – de tinerii lupi nouăzecişti -douămiişti [care] se manifestă printr-o scriitură undergroud. Există o literatură profesionistă de înaltă ţinută, dar există şi o mare felie literară amatoristă…”
Iubite cetitorule, treci la profesionişti odată cu Deziluziile necesare!
16 iunie ’14
