Am discutat recent cu un străin foarte cumpătat, care se află în Moldova aproape un an de zile. Am vorbit despre vrute şi nevrute. Şi am fost curios să ştiu cum îi vede el pe moldoveni de la o parte, cum i se pare Moldova.
„Vreţi să fiu sincer?” m-a întrebat străinul.
„Fireşte…”
„Păi, o să vă spun sincer că vă compătimesc. Cred că aveţi aici o viaţă foarte dificilă!” a zis străinul şi m-a privit cu un soi de milă insultătoare.
„Pesemne vă referiţi la sărăcie şi corupţie…”
„Nu, mă refer la INVIDIE. Nicăieri în Europa nu am mai văzut atîta invidie cîtă este în Moldova. La voi invidia pluteşte în aer. La voi, omul va crăpa de invidie dacă vecinul lui va realiza ceva, dacă va deveni mai bogat…”
Asta mi-a spus străinul care cutreierase toată Europa. Mi-a spus tranşant, fără menajamente. Şi m-a pus pe gînduri. Fireşte, nu sînt naiv şi nu cred în poveştile cu „oameni frumoşi şi harnici”, vorba unui fost preşedinte. Dar chiar să plutească invidia în aer? O fi adevărat ceea ce spune străinul?
Apoi mi-am dat seama că el are dreptatea lui. Aici e într-adevăr un fief al invidiei, al invidiei rîncede, al invidiei care frizează ura. Aici nimic nu s-a putut coagula timp de două decenii din cauza invidiei. Aici bunătatea-corectitudinea-solidaritatea-toleranţa sînt din zorii tranziţiei doar nişte baloane de săpun, nişte chestii rarisime. Tronează însă invidia, invidia care uneori se poate transforma în indiferenţă, iar alteori poate lua forma urii.
Aici nu există lucruri care să unească fortăreţele familiale separate de invidie. Nu avem o idee naţională. De fapt, dacă mai gîndesc mai bine, există una: „Să ardă jeepul celuilalt!” Celălalt poate fi oricine: vecinul, concetăţeanul de altă naţionalitate, de altă religie, de altă orientare sexuală, omul din alt partid, colegul de breaslă cu rezultate mai bune. Dorinţa asta ascunsă, niciodată rostită, într-adevăr ne uneşte oarecum. Dar e o unire malefică.
Cînd îţi spune un străin dezinteresat că ţara ta e fieful invidiei, poţi să ripostezi, să-l contrazici, dacă simţi că el dă cu bîta-n baltă. Eu am tăcut şi am căzut pe gînduri. Nu am putut să-l contrazic. S-o facă alţii…
