Site-ul contributors reia astăzi analiza lui Octavian Manea, publicată și de săptămânalul 22, despre fisurile existente în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Sunt fisuri mai vechi, care pornesc de la faptul că infrastructura NATO a fost gândită pentru nevoile Vechii Europe, dinainte de extinderea spre Est, iar acum, când Estul reclamă un plus de securitate, viziunea țărilor occidentale nu este unitară. Unele consideră că Rusia ar fi și mai mult stârnită de o desfășurare de forțe în flancul estic, altele - respectiv cele din Noua Europă - consideră că tocmai asta nu trebuie să vadă Rusia: un flanc estic vulnerabil.
Ministrul de Externe polonez Radoslaw Sikorski a declarat chiar în preziua discursului ținut de Barack Obama în Franța, la aniversarea a 70 de ani de la debarcarea aliaților în Normandia, că NATO deține baze în zone unde, se deduce, n-ar mai fi utile. Ele datează de pe vremea când NATO avea în vedere o posibilă confruntare cu Uniunea Sovietică. Analiza lui Octavian Manea citează și alte opinii. Ale președintelui estonian, de pildă, care reamintește că țara lui a cerut actualizarea sistemului de securitate la noul context încă din 2008, după invazia rusească în Georgia, dar, a spus domnia sa, „am fost trimiși la plimbare”. Că sunt probleme admit și de unele voci americane. Săptămâna trecută, la Wroclaw, în Polonia, generalul James Cartwright a pus întrebarea cheie: dacă NATO are într-adevăr voința de a lua măsurile necesare. Răspuns dificil, arată comentatorul de la 22, atâta vreme cât Germania construiește centre high-tech de antrenament pentru forțele de elită ale Rusiei, iar Franța livrează Moscovei nave de luptă.
Editorialul cotidianului Evenimentul zilei, semnat de Dan Andronic, scoate în față sentimentul care ar domina clasa politică din România, de la stânga la dreapta, dar pe care nimeni nu îndrăznește să-l mărturisească pe față: frica de justiție. Situația procesului lui Dan Voiculescu, liderul conservatorilor și patron al trustului media Intact, ar fi cel mai frapant exemplu: după arestarea, chiar din instanță, a unui judecător din dosarul lui Voiculescu, mai mulți magistrați au refuzat ori s-au eschivat să facă parte din completele de judecată. Dan Andronic crede că miza pe justiție este de fapt cheia luptei politice din România, iar refrenul obsesiv al stângii, „Jos Băsescu”, preluat în ultima vreme chiar și la dreapta pe ici pe colo, ar masca ceea ce nu se poate spune cu voce tare, și anume „Jos justiția”.
Două comentarii identifică noua abordare a social-democraților, după anunțul că liberalii și democrat-liberalii intenționează să fuzioneze. PSD ar fi îngrijorat după europarlamentare, unde scorul nu a fost cel sperat. Partidul lui Victor Ponta încearcă să recâștige poziția dominantă, deci și controlul asupra serviciilor, justiției și presei, și ar face-o cu ajutorul fostului premier liberal Călin Popescu-Tăriceanu. Demisionat din Partidul Național Liberal, Tăriceanu a anunțat formarea unui Grup de Inițiativă pentru Păstrarea Identității Liberale, la care au aderat deja 14 parlamentari liberali. Romulus Georgescu, de la România liberă, crede că mișcarea are un potențial mărișor de izbândă.
Transformat în partid, acest ONG ar putea completa majoritatea șubrezită de care dispune PSD. Și Marian Sultănoiu, de la Gândul, pare să fie de acord, numai că el spune fără menajamente: Tăriceanu are „stofă de trădător”. Toată povestea cu „păstrarea identității liberale” s-ar traduce, de fapt, prin trecerea fostului lider liberal, și actual președinte al Senatului, de partea stângii.
